CREDINȚĂ | Aflarea Sfintei Cruci ( 24 octombrie)

Această sărbătoare, din cele patru, dedicate Sf. Cruci, este ultima în calendarul Bisericii Apostolice Ortodoxe Armene. De pe vremea apostolilor, Crucea  lui Iisus, a avut un rol şi un loc important în ritualul bisericii creştine, acest fapt a stat la baza praznicelor dedicate Sfintei Cruci, în număr de patru în Biserica Armeană.

         După Răstignirea şi Învierea lui Iisus, mormântul gol şi Crucea, sunt obiectele vizibile rămase de la Hristos, asupra lor concentrându-se atenţia şi cinstirea creştinilor într-un mod specific.

          Conform traditiei, soţia împăratului Claudius, Patronike, fiind creştină, pleacă în pelerinaj la Ierusalim, unde îl întâlneşte pe primul episcop al Ierusalimului, Iacob. Împărăteasa doreşte să vadă  mormântul lui Iisus, Crucea şi Golgota, locul unde a fost răstignit Hristos, dar află că iudeii  au acoperit cu pământ Crucea lui Iisus şi a celor doi  tâlhari, interzicând astfel  să se apropie  cineva de ele. Prin mijlocirea împărătesei, se scot crucile de sub pământ, şi pentru a afla, care este Crucea Mântuitorului, apropie de ele trupul unei fete tinere  moarte. Fata apropiată de crucea Lui Iisus, învie. Episcopul  Iacob ridică crucea în templul din Ierusalim, şi în tradiţia bisericească, este  prima oară când crucea se ridică  cu solemnitate  şi se  venerează de către credincioşi.

           După moartea împăratului Claudiu şi reginei Patronike, iudeii îl omoară pe episcopul Iacob şi Crucea Lui Iisus, împreună cu celealte două sunt îngropate într-un loc, aproape de Golgota, acoperite cu gunoi, locul  fiind transformat într-un depozit de de gunoaie.

           Prin edictul din Milano, dat în 313, de către Constantin cel Mare, creştinismul primeşte statutul de liberă practică în Imperiul Roman. Mama împăratului, Elena, în anul 327 vine la Ierusalim, cu dorinţa de a afla locul Sf. Cruci. De la un evreu pe nume Iuda, află locul crucilor, le scoate, si la fel, prin minune, află care este cea a lui Iisus. Datorită acelor miracole, mulţi s-au convertit la creştinism. În anul 335, împărăteasa Elena construieşte în Golgota Biserica Sfintei Învieri, care există şi astăzi, acolo ridicând crucea Lui Iisus.

            Întru amintirea acestor evenimente, Biserica Armeană a stabilit praznicul Aflarea Sf. Cruci. Însă Taina aflată în fiecare sărbătoare dedicată Sf. Cruci este diversă, deoarece, prin  cruce ne-am curăţat. În lumea antică, în special în Imperiul Roman, crucea era un mijloc de tortură pentru condamnaţii la moarte, mai ales pentru  supuşii neromani al imperiului. Iisus, şi El a fost răstignit, cu toate că era nevinovat.

          Prin Învierea Sa a trei zi, crucea a încetat de a mai fi  simbolul morţii, devenind  simbolul vieţii, a biruinţei, deoarece Hristos a învins moartea. Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a vărsat sângele pe cruce, iar crucea a devenit acel altar de sacrificiu,  prin care s-a  şters păcatele întregii omeniri.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana