CORESPONDENȚĂ DIN ITALIA / Lansarea cărții Presenza Armena in Italia, 1915-2000 (Prezența armeană în Italia 1915-2000) de Agop Manoukian, Editura „Guerini ed Associati”, Milano 2014

Ambasadorul Armeniei, la stanga domnul dr. Guido Zucconi

Vineri, 30 ianuarie 2014, începând cu orele 17,30 în „Sala Tommaseo” a Ateneului „Veneto”, de Științe, Literatură și Artă din Veneția a fost lansată cartea Presenza Armena in Italia 1915-2000 („Prezența armeană în Italia 1915-2000”), scrisă de Agop Manoukian. Sala Ateneului era plină de studioși armeni și italieni, veniți nu numai din orașul Sfântului Marcu.

Editura „Guerini ed Associati” din Milano, care a avut și are meritul de a publica numeroase cărți de istorie și cultură, s-a dovedit a fi sensibilă și față de lumea armenească.

Lansarea cărții a fost posibilă grație Ateneului „Veneto”, a Centrului de Studii și de Documentare Armeană, a Asesoratului pentru activitățile culturale ale „Municipiului” din Veneția, a Ambasadei Armeniei din Italia și al Uniunii Armenilor din Italia.

Printre relatatori se aflau: ziaristul Edoardo Pittalis, fost vice-director al publicației „Il Gazzettino”, directorul Revistei „Ateneo Veneto”, Michele Gottardi, directorul activităților culturale ale Municipiului din Veneția, Roberto Ellero, Excelența Sa Ghazaryan, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Armenia în Italia, care adresat participanților un cuvânt de salut, într-o limbă italiană fluentă și elegantă. Bineînțeles, a luat parte la eveniment și autorul cărții Agop Manoukian, dr. Minas Lourian, directorul Centrului de Studii și de Documentare pentru Cultura Armeană, preacucernicul vardaped Vahan Ohanian, vicar general al Congregației părinților mechitariști armeni din Veneția, pr. Hamazasp Kechichian, membru al aceleiași congregații, profesorul universitar Baykar Sivazliyan, președintele Uniunii Armenilor din Italia, dr. Gregorio Suren Zovighian, Paola Mildonian, profesoară emerită a literaturilor romanice comparate la Universitatea „Ca Foscari” din Veneția, profesorul Giorgio Nubar Gianighian, cunoscut profesor de restaurări conservative la IUAV (Istituto Universitario di Architettura di Venezia – Institutul Universitar de Arhitectură din Veneția) membru în comisia UNESCO, sculptorul Piergiorgio Tempesti, arhitectul Arà Zarian, nepot al scriitorului Kostan Zarian, etc.

Vorbeste dr. Agop Manoukian, la stânga lui domnul dr Edoardo Pittalis si domnul dr. Roberto Ellero

Tatăl autorului este armean, originar din Cilicia, iar mama italiancă. S-a născut la Como, în Lombardia. De formație  este economist, însă de-a lungul timpului a fost atras și de sociologie și de istorie. Este unul dintre fondatorii și, în același timp, președinte al Centrului de Studii și de Documentare a Culturii armenești Oemme. A studiat istoria comunității și familiilor armenești. Grație acestor studii s-a născut cartea sa.

Agop Manoukian a activat în comunitatea armeană mai ales în Lombardia şi în Veneto, prima dată președinte și pe urmă ca președinte onorific.

Președintele Ateneului Veneto, prof. Guido Zucconi a adresat cuvinte de salut și de mulțumire pentru importanta manifestare care se desfășoară în pragul Centenarului  Genocidului.

Dr. Minas Lourian, directorul Centrului de Studii și de Documentare a Culturii Armene, promotor și coordonator al inițiativei, a mulțumit vorbitorilor și celor prezenți, mai ales domnului ambasador, care în pofida numeroaselor sale activități, a dorit să fie prezent la lansare, realizată și sub patronajul ambasadei.

Dr. Roberto Ellero, o veche cunoștință a lumii armenești, sensibil față de cultura și glasul Armeniei și al diasporei. Trebuie să amintim Festivalul Cinematografic din anul 1983, în cadrul căruia au fost proiectate imagini și o serie de filme de importanță fundamentală din punctul de vedere al mesajelor și al temele exprimate.

Excelența Sa, ambasadorul Sargis Ghazaryan, care reprezintă Republica Armeană nu numai în Italia, dar și în Portugalia, Slovenia, Croația și Malta, i-a salutat pe cei care au venit și, în același timp și-a exprimat recunoștința față de Congregația părinților armeni de la Colegiul “Moorat-Raphael”, unde Excelența Sa a studiat. Domnia Sa a subliniat legăturile dintre armeni și Italia, în mod particular Veneția, zugrăvind cu puține dar puternice cuvinte prezența armeană în Imperiul Roman, apoi, în Evul Mediu, mai ales în Împărăția Cilicei.

Astfel s-a creat o rețea de comerț dar și circulația culturii dintre Armenia și Occident, care a fost întărită de prezența Părinților mechitariști care aveau și au ca țintă să facă cunoscută cultura armeană în Occident și cultura Occidentală în rândul armenilor. Grație Părinților mechitariști s-a născut Renașterea, sau, dacă vrem, Renașterea religioasă, culturală și literară care a întărit la armeni sensul apartenenței, dorința de reforme, care s-a plătit cu Genocidul, și cu nașterea Republicii Armenia, care a avut din păcate o viață efemeră, fiind ocupată de sovietici.

Dr. Edoardo Pittalis a amintit faptul că presa italiană nu a neglijat niciodată genocidul. Numeroase articole au fost publicate în ziare ca „Il Gazzzettino” și în reviste ca „La Domenica del Corriere”. Celebrul desenator și pictor Achille Beltrame (1871-1945), a prezentat genocidul armean chiar pe prima pagină a revistei amintite.

Despre genocid s-a vorbit mereu în special datorită faptului că scenariul internațional s-a schimbat: Italia a trecut de la Tripla Alianță la Tripla Înțelegere, Turcia, care era aliată cu Imperiile Centrale, din această cauză aceasta a devenit ostilă. Cu trecerea timpului aflăm din ce în ce mai mult despre armenii ajunși în Italia.

Trebuie să amintim contribuția Vaticanului, găzduirea a 400 copii armeni orfani la Castelul Gandolfo, apoi, transferați la Torino, unde erau îngrijiți de către surorile armene.

De remarcat faptul că mulți armeni s-au integrat  în țesutul social italian, unii dintre ei aliniindu-se politic și pe fronturile opuse, cu partizanii sau cu  soldații de la „Folgore”. Publicul a luat cunoștință de catastrofa armeană și datorită filmului lui Henri Verneuil intitulat „Mayrig”, cu Omar Sharif și Claudia Cardinale. La acesta trebuie să adăugăm succesul cărții „Ferma Ciocârliilor”” al profesoarei Antonia Arslan, padovană de origine armeană care prezintă în cartea sa, scrisă într-o italiană bogată, fluentă și convingătoare, evenimentele triste care și-au făcut ecoul și la noi în Italia. Așa cum se știe, pe această temă a fost realizat  și un film.

Cartea doctorului Agop Manoukian, cu 381 pagini și împărțită în 18 capitole, este îmbogățită cu o cronologie și o anexă în care autorul zăbovește pe prezența armeană în Italia prezentând istoria din unghiuri diferite. Armenii înșiși nu știau anumite fapte, în parte păstrate în arhivele familiare. Expunerea lui Manoukian a fost insoțită de proiecții de imagini care au prezentat clădiri, cum ar fi cea de la Asolo, în provincia Treviso, sau cărți poștale care au vrut să dezvăluie arhitectura, scriitori, lideri sau persoane. Nu lipsesc edițiile tipărite de povestiri, texte alegorice sau romane, cum ar fi cele ale lui Hrant Nazariantz (1886-1962), care a publicat la tipografia Editurii „Laterza” din Bari, eseuri și poezii, cum ar fi cel al poetului nefericit Bedros Turian (1851-1872), decedat la vârsta de 20 de ani.

În carte sunt amintite acțiunile de reprezentare și solidaritate făcute de armeni prizonierilor italieni, care au luptat eroic în Primul Război Mondial. Dacă nu-i putem ajuta pe frații noștri, păreau să spună acești patrioți armeni, să-i ajutăm cel puțin pe cei care au luptat pe front. Armenii au dorit astfel să demonstreze solidaritatea lor pentru italieni, deoarece au fost ajutați de aceștia. Autorul nu uită să-i menționeze nici pe cercetătorii italieni care au contribuit la evidențierea multor aspecte ale vieții și culturii armenești: Bolognesi, Adriano Alpago Novello, Paul Cuneo sau Mario Verdone.

Cartea care va fi prezentată mai târziu și pentru cititorii noștri cu o recenzie, fără a se recurge la retorică sau la hagiografie, reconstruiește multe aspecte istorice și ne permite să refacem memoria în secvențele sale cele mai importante.

Numeroase și interesante au fost, în fine, intervențiile publicului și cu siguranță ar fi continuat dacă ora nu era prea înaintată.

Giuseppe Munarini

Corespondent Padova –Veneto –Italia

(Acest articol a apărut, într-o formă mai restrînsă, și pe site-ul Uniunii Armenilor din Italia.)

by Giuseppe Munarini