Corespondenţă din Bari / A aminti în mod conştient: memoria de ieri, îndatorirea de azi 24 aprilie 1915 – 24 aprilie 2016
Comunitatea armeană din Bari, căreia i s-au alăturat mulţi prieteni italieni: scriitori, profesori, fotoreporteri, şi ziarişti care susţin cauza recunoaşterii Genocidului din 1915, a comemorat pe 24 aprilie 2016 tragicile evenimente de acum 101 ani.
Punctul de întâlnire, punctul de referinţă a fost Khacikarul de pe faleză, în jurul căruia s-au adunat armenii care au deja o vârstă înaintată, cu dorinţa să transmită fiilor şi nepoţilor propriile sentimente şi amintiri care îi leagă de un trecut care nu trebuie să fie uitat; domnul Rupen Timurian Preşedintele Comunităţii a vorbit în numele lor. Dorinţa este, ca într-o bună zi atunci când ei nu vor mai fi, aceşti tineri să continue să se întâlnească şi să-şi amintească evenimentele vieţii personale, dar mai ales pe cele ale istoriei unui întreg popor din care şi ei fac parte. Comemorarea a emoţionat pe toţi cei prezenţi în mod deosebit. Desfăşurată în mod informal, dar cu multă intensitate a atins toate punctele amintirii unui astfel de eveniment. A fost recitată de trei ori rugăciunea “Tatăl Nostru”, de două ori în limba italiană şi o dată în limba armeană, mulţi dintre cei prezenţi au luat cuvântul în mod spontan sau citind discursuri deja pregătite, au fost înălţate pancarde cu imagini ale Genocidului, iar în timpul ceremoniei un băieţel a fluturat steagul Armeniei. La urmă o tânără a depus un buchet de trandafiri roşii la poalele monumentului simbol de pace, speranţă şi credinţă.
La această comemorare a luat parte şi preotul catolic Don Nicola Bux, profesor de Liturgie comparată la Facultatea Teologică din Puglia, care a împărţit binecuvântări, amintind victimele, Sfinţii Martiri ai Genocidului cât şi actualele persecuţii ale creştinilor din lumea întreagă, evidenţiind originea apostolică a Bisericii Armene şi apreciind dorinţa şi voinţa Papei Francisc de a vizita în luna iunie Armenia.
Cu toţi aşteptăm cu nerăbdare acest mare eveniment…
Simona Paula DOBRESCU