Mihai Stepan Cazazian

CONSTANTIN ERBICEANU : Pe urmele creștinismului timpuriu

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

In ajunul sărbatorii Nașterii Domnului, am ținut sa trec in revista cercetările mele si vizitarea unor locuri simbolice ale Creștinismului, preocupare urmarita cu perseverenta în ultimele decenii.

Ce-i drept am beneficiat in familie de o educatie ecumenica prin respectarea tuturor confesiunilor crestine si asta din motive lesne de inteles. Strabunicul Acad. Constantin Erbiceanu, istoric al Bisericii si teolog si-a marcat urmasii in traditia greco-ortodoxa a familiei. La casatoria parintilor Erbicenii au impus sa fiu botezat ortodox, desi mama Ileana si bunicul matern Ion Flueras erau greco-catolici ardeleni. Mai mult, bunica materna era catolica .Iar cealalta bunica paterna ca si tot neamul ei al Popovici-Baznosenilor erau de origina armeana. Ce-i drept, mama a suferit toata viata de persecutarea confesiunii ei spunandu-mi ca biserica este in sufletul omului, ceea ce n-a impiedicat-o in ultimii ani ai vietii sa-l venereze pe Papa Ioan Paul II. In timpul scolii mele si indeosebi al studentiei, credinta era prigonita amintindu-mi cum se organizau serate in noaptea de Inviere cu prezenta obligatorie pana la ora 1 noaptea!

Odata plecat din tara in anul 1970 am fost liber sa-mi satisfac toate dorintele refulate anterior. Ar fi imposibil sa relatez toate voiajele intreprinse in Europa de Vest si in Orientul Apropiat, din care  voi enumera doar cateva din experientele marcante. Am ajuns de Craciunul anului 1972 la Roma si evident am vizitat Vaticanul, bazilica si cripta cu mormantul Sf Petru, numeroase alte biserici romane precum San Giovanni in Laterano cu Scala Santa adusa la Roma din palatul lui Pilat din Pont si lacasuri de cult cuprinzand numeroase relicve ale Mantuitorului si martirilor din perioada persecutiei impotriva crestinilor. Am parcurs vaste  catacombe, vizitat Carcera Mamertina, Coloseumul, San Pietro in Vincoli, Santa Croce in Gerusalemme, Santa Maria Maggiore aprofundand cercetarile cu ocazia fiecarei vizite la Roma, ultima fiind de acum 5 ani. In muzeul Vaticanului m-a impresionat sarcofagul lui Constantin cel Mare adus de Cruciati din biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, cand  numeroase vestigii crestine ajung in vest.  

In Germania orasul meu preferat este tot odata si cel mai vechi, una din fostele capitale ale lui Constantin, anume Trier. Acolo se pot admira celebra Bazilica (Sala tronului) a imparatului datand din anul 326, din fericire transformata in biserica si ca urmare nedemolata, faimosul Dom romanic, cladit in jurul casei imparatesei Elena, dom care adaposteste o relicva pastrata in tezaur, anume Cămașa lui Hristos (fara nicio cusatura) care este arătată credinciosilor la mari intervale dupa ce in Evul Mediu ramasese inaccesibila timp de secole. In Muzeul diocezan din Trier se expun frescile care decorasera casa Sfintei Elena si care erau risipite in cripta domului dupa demolare fiind reconstituite din zeci de mii de fragmente dupa o minutioasa cercetare de decenii! Tot la Trier in cripta bisericii Sankt Matthias se gaseste unicul mormant al unui apostol la nord de Alpi. De asemenea in Germania in faimosul dom din orasul Aachen se gaseste tronul imparatului Carol cel Mare, alcatuit din placi de marmora aduse din palatul lui Pontius din Pilat. In tezaurul respectiv  se afla panza pe care s-a aflat capul Sfantului Ioan Botezatorul dupa decapitarea petrecuta in localitatea Machaenus (azi in Iordania ). Iar daca eram in apropierea tarilor BENELUX amintesc de Capela Sfantul Sânge din Bruges, loc de pelerinaj catolic anual.

In cursul primei vizite la Istanbul (in 1969) am fost desigur impresionat de grandoarea Sfintei Sofii, pe atunci un muzeu, azi prin decizia lui Erdogan transformata abuziv in moscheie. Ulterior am vizitat mai toate vestigiile bizantine ramase in uriasa metropola de pe malurile Bosforului. O cladire cu un secol anterioara Sfintei Sofii este biserica Sfanta Irina cu un interior deosebit de sobru, ramanand doar o cruce pe peretele estic, restul ornamentelor cazand prada furiei iconoclastilor. Desigur impresionante sunt si Bazilica subterana Yerebatan, transformata in cisterna de apa potabila, Biserica Sfintii Apostoli transformata in moscheie, biserica Sfintii Sergius si Bachus, soldati romani  martirizati in Siria in 303 AD, biserica Sf Chora (Karye) cu fresci si mozaice, Patriarhia ortodoxa Sf Gheorghe, sau turnul din Galata construit sub Justinian.

Fațada Bisericii Nașterii Domnului (stânga) și a mănăstirii armenești (dreapta) din Bethleem

Amintesc de vizita mea in Israel din 1984 cand tara parea un rai si se puteau vizita in voie toate locurile sfinte crestine, precum Biserica Nașterii Domnului la Bethleem, Biserica Sfantului Mormant la Ierusalim, Nazareth, Jericho (cu biserica si dudul lui Zahar), Capernaum, Muntele Tabor, lacul Genizareth, gradina Gethsimani, Muntele maslinilor, Muntele Sion (unde a avut loc Cina cea de taina), am parcurs desigur Via dolorosa cu cele 14 opriri, Zidul Plangerii ca baza a Templului lui Solomon, distrus de romani. Retin vizita la Patriarhia armeana care prezenta fotografii a sutelor de monumente din estul Anatoliei si Cilicia, distruse de turci in campania Genocidului impotriva Armenilor (1915-continuand pana azi), dar si cea la Centrul Religiilor Crestine din Ierusalim. O maicuta cu ochi albastri se vaieta privind cruzimea autoritatilor locale impotriva tinerilor arabi care incepusera tulburari. I-am replicat sa fie fericita ca locuieste intr-un stat democratic, intrucat daca musulmanii ar prelua stapanirea Palestinei, ea ar fi una din primele victime! A ramas muta de mirare, poate azi mi-ar da dreptate. In ce-a de-a doua vizita in Tarile Sfinte din 1989 atmosfera se schimbase, incepand Intifada. Orasul vechi era in greva dar tot am putut vizita o serie de monumente crestine, mai ales ca cercetarile arheologice erau in progres. Am continuat cu Iordania prin vizita Bethaniei, locul unde a fost botezat Isus in apa Iordanului, Muntele Nebo, unde s-ar fi stins Moise, iar la Madaba , biserica Sf Gheorghe cu faimosul mozaic antic pe care se vad marcate zeci de situri amintite in Biblie. Trecut si prin Basra fortareata bizantina cucerita in anul 632 AD care marcheaza inceputul expansiunii musulmane, data considerata de unii istorici drept sfarsitul antichitatii in locul celei din 476 AD caderea Imperiului Roman de Apus prin cucerirea Romei de triburile germanice ale lui Odoacru! Am continuat cu traversarea peninsulei Sinai in care se gaseste faimoasa manastire Sf Ecaterina. Acolo ghidul microbuzului in care era doar un grup german ne-a relatat ca in peninsula vietuiesc 7 triburi si anume 6 de Beduini si unul de urmasi ai taranilor valahi trimisi in Evul Mediu de domnitorii Tarilor Romane spre a-i ajuta in gospodarie pe calugarii celebrei manastiri. Am traversat apoi Marea Rosie spre a debarca la Aqaba de unde am vizitat faimoasa  asezare de la Petra cuprinzand necropolele Nabateenilor, trib semit amintit in Biblie. Am reajuns in acest admirabil sit UNESCO dupa alti 15 ani admirand progresele echipelor de arheologi internationali in punerea in valoare a exceptionalelor temple si morminte sculptate in stancile din vasta zona.

Eram in anul 2010 cand am reusit sa vizitez Siria, care parea o zona calma in ajunul cumplitului razboi civil care nu s-a potolit si are urmari catastrofale pana in ziua de azi. Am admirat ruinele splendidei Manastiri a Sfantului Simeon Stalpnicul, biserica principala construita de bizantini fiind cea mai vastă a lumii crestine in sec IV/V! La Damasc am vizitat casa Anania in care a intrat Saul si a iesit crestinat Apostolul Pavel, iar la Alep faimoasa citadela, cele 2 orase fiind considerate drept cele mai vechi aglomerari urbane ale omenirii locuite in permanenta. Desigur am admirat si faimosul Krak des Chevaliers, cea mai formidabila fortareata a Crestinatatii, realizata in sec XI-XII de Cruciatii care au parasit-o in urma unui lung asediu musulman din cauza infometarii. Cea mai profunda impresie mi-a facut-o vizita localitatii crestine Maalula unde cei 6.000 localnici mai vorbeau limba arameica, limba lui Isus. Bisericile crestine stravechi, mormantul Sfintei Tekla, si Tatal nostru rostit de un caklugar in arameica sunt amintiri de neuitat. Se pare ca recent, dupa vizitamea, islamistii au ucis si alungat localnicii, ei nesuportand religii necuprinse in Coran si vandalizand monumentele acesteia.

Revenind in Europa amintesc de vizita la Bari in anul 2007 a Bazilicii cuprinzand racla Sfantului Nicolae. Este vorba de palatul Guvernatorului bizantin alungat de Normanzi in anul 1071, transformat ulterior in biserica. Cripta acesteia gazduieste  in mod miraculos racla Episcopului din Myra , adusa de apele Mediteranei (De fapt negustori din oras o cumparasera de la musulmanii care cucerisera regiunea si pentru care relicva nu avea valoare ). Remarc ca fiind vorba de patronul Rusiei, cu doua saptamani inaintea mea, fusese vizitata de insasi Putin, care participase si la redeschiderea bisericii ruse din acelasi oras. Ceva mai la nordul regiunii se afla la Loreto casa Maicii Domnului din Efes adusa intr-o noapte de ingeri din Tarile Sfinte .Splendida capela are fresci si decoratii admirabile fiind un celebru loc de pelerinaj al Italiei.      Pe masura ce scriu mi se invalmasesc amintirile ultimei jumatati de secol incercand o selectie.    O vizita de neuitat am efectuat-o in aprilie 2015 cand in catedrala din  Torino s-a expus celebrul Giulgiu al lui Isus (Sindomo). Chipul unui om rastignit se distinge limpede, iar ceea ce m-a impresionat in mod deosebit a fost fervoarea credinciosilor si chipurile fericite ale celor care avusesera privilegiul de a admira indeaproape aceasta relicva care este expusa odata la 25 ani.

Am continuat peregrinarile ajungand la Valencia /Spania unde în Catedrala din sec XI-XII într-o capela am putut admira Sfântul Graal (Santa Caliz)  evocat de Wagner in ultima sa opera Parsifal. Istoricul acestuia relateaza ca Sf Petru l-a adus la Roma de unde  Diaconul Laurentiu l-a luat  in zona sa natala Huesca inainte de a fi martirizat in anul 258 AD . Cupa a fost multa vreme ascunsa la San Juan de la Pena in Aragon, de calugari in vremea dominatiei arabe, apoi regii aragonezi au expus-o la Zaragoza, apoi Barcelona, iar din anul 1437 la Valencia. Graal este un cuvant catalan pentru un vas de baut in forma de mojar. Conform legendei in aceasta cupa din agat, Iosif din Arimateea ar fi strans cateva picaturi din sangele Mantuitorului strapund de lancea soldatului roman Longinus.

1996 alături de Catolicosul Karekin I, când am avut o deplasare în interes de serviciu în Armenia împreună cu colegul Ara Sulukdjian ( în dreapta)

Si daca tot am amintit  de lance, fac un salt in Armenia, cea mai veche tara crestina a omenirii, anume din anul 301AD. Prima mea vizita a avut loc in 1996 intr-o  deplasare profesionala cand Catolicosul Karekin I (Patriarhul Bisericii Armene) afland ca ma gasesc la Erevan (si ca in copilarie il intalnisem pe predecesorul sau Vasken), m-a invitat la resedinta sa din oras, facilitandu-mi a doua zi o vizita amănuntita a Catedralei din Ecimiadzin (inchinata celor 40 mucenici armeni) si indeosebi a tezaurului acesteia unde am admirat numeroase relicve crestine, între care Sfânta lance!

Am recidivat in anul 2019 cu ocazia unei vizite in tarile transcaucaziene, revăzand Armenia si Ecimiadzin, cu un complex si mai bine pus in valoare intr-o cladire moderna. Cu aceasta ocazie am vizitat o serie de vechi monumente armenesti precum bisericile de pe malul lacului Sevan, manastirea Ghegard, complexul Garni sau ruinele Zvarnost de unde am admirat piscul inzapezit al muntelui biblic Ararat, aflat in Turcia-tara vecina si totodata etern dusmana. Am revazut cu mare interes si cea de-a doua țara crestina a omenirii, Georgia (din anul 306 AD)  cu monumente medievale mai bine conservate, precum biserica Anchiskati sau indeosebi catedrala din Mtskheta/UNESCO, in tezaurul careia se afla Brâul Maicii Domnului. Dar o mare surpriza am avut-o in nordul Azerbaidjanului in zona numita in antichitate Albania se afla minunata biserica a sfantului Elisei fondata in sec I si admirabil restaurata de catre UNESCO.

Nu l-am uitat pe ultimul mare persecutor al creștinilor din Imperiul Roman, anume Diocletian, vizitandu-i uriasul palat din Split prima oara in 1969, si mai recent in anul 2010, gasindu-l incomparabil mai bine pus in valoare. In centrul acestuia imparatul si-a ridicat un vast mausoleu  din care urmare a Edictului de la Milano (313 AD) ramasitele i-au fost aruncate in Marea Adriatica, in locul sau fiind aduse relicvele martirilor crestini pe care-i executase. In timpul dominatiei Venetiei asupra Dalmatiei, mausoleul a fost transformat in catedrala orasului fiind admirabil decorat cu fresti si mozaicuri, adaugandu-se un splendid campanile renascentist.

Si daca tot am amintit de victimele lui Diocletian, desigur ca am vizitat în Dobrogea (Scitya Minor) bazilica paleocreștină de la Niculițel ridicata in amintirea celor 6 calugari martirizati in cursul ultimelor persecutii in anul 306AD. Tot in Dalmatia –azi croată- am vizitat la Zadar (Zara) grandioasa catedrala bizantina Sf Donat.  

In Italia am admirat nenumarate monumente bizantine din care amintesc de cele de la Ravena cu minunate mozaicuri precum cele din Mauzoleul Galei Placidia , bazilicele San Vitale si Sant Apollinare sau Baptisteriul Episcopului Neon datand din sec V. Anul trecut, in 2019 am revazut splendidele localitati Aquileea (sediul unei patriarhii timp de secole) sau Grado, cu o biserica dn sec V. Cu aceasta ocazie am facut si o incursiune in nordul Croatiei la Pirano pentru a admira (pentru a treia oara 1969, 2001 si 2019) bazilica bizantina a sfantului Euphrasius, recent pusa in valoare  prin finantare UNESCO… La cea de-a doua vizita fusesem in cautarea ultimilor istro-romani (numiti doar de noi in acest fel), slavii numindu-i ciceri, dar nemaigasind vorbitori ai acestui dialect român, respectivii emigrand in SUA unde au renuntat la limba de obârsie! Nu mai insist asupra nenumaratelor vizite ale unor monumente antice, medievale, romanice sau gotice precum Sainte Chapelle din Paris  construita de regele Saint Louis IX spre a adaposti relicve precum Coroana de spini a Mântuitorului , care a fost profanata si vandalizata in cursul Revolutiei Franceze.

Prefer sa rezum activitatile proprii in vederea sprijinirii istoriei timpurii a crestinismului … Fiind in Germania am constatat ca toate cursurile scolare si universitare de limba si literatura germana incepeau cu textul primei traduceri in germana veche a Bibliei de catre episcopul Wulfila. In schimb mai nimeni nu cunostea origina acestui misterios personaj. La revenirea in tara am gasit in biblioteca familiei volumul publicat de strabunicul meu in 1888 intitulat Ulfila sau starea crestinismului în Dacia Traiana. Textul respectiv a fost modernizat si insotit de note explicative de Dr. Mihai Tipau si editat la Editura Enciclopedica bucurandu-se de succes in randurile nu numai ale teologilor. Ulfila (311-386 născut la Romula în Oltenia) era fiul unei  căpetenii gote Wulf (lup in germana veche, dar sa fie si in legatura cu lupul dacic?), avand mama crestina. a  devenit Episcop al Daciei Traiane si Aureliane (la sud de Dunare) la doar 30 ani si a inceput o campanie intensa de crestinare a localnicilor si goților. Sub presiunea goților păgâni a trebuit sa se retragă la Nicopole ad Istrum unde a creat alfabetul got combinând literele runice, latine si grecesti spre a traduce Biblia in vederea crestinarii tuturor goților. A participat la mai multe Concilii, dar a facut parte din erezia Ariană, motiv pentru care nu a fost beatificat. Biblia sa Codex Argenteus a ramas in posesia domnitorilor germanici, iar in cursul Razboiului de 30 ani, trupele suedeze au cucerit Praga, de unde au preluat-o si daruit-o Reginei Cristina. Ea a depus Codexul la biblioteca Universitatii din Uppsala pe care am vizitat-o in cursul anului 2002 spre a mă documenta.

Fiind informat de succesul reeditarii Septuagintei , am decis prin Fundatia Culturala Erbiceanu sa-l sustin financiar pe Dr Cristian Bădiliță, specialist in istoria crestinismului timpuriu in retraducerea comentata a componentelor Noului Testament. In ultimii ani au aparut Evangheliile dupa Ioan, Marcu, Luca si Matei, Faptele Apostolilor, Evanghelii apocrife, Apocalipsa dupa Ioan, Trei romane mistice ale antichitatii si alte cateva volume.

Cu sprijinul Dr Mihai Tipău am editat un bogat volum de Studii istorice si teologice ale strabunicului, iar Academia Romana a organizat in anul 2013 o sesiune de comemorare a Centenarului de la stingerea sa din viata (strabunicul avand si rolul de Vice-Președinte al venerabilei Institutii). Patriarhia BOR a onorat memoria Academicianului Constantin Erbiceanu, fost Decan al Facultatii de Teologie, mecena si editor al Revistei BOR publicand cu sprijinul FCE un vast volum de Studii de Teologie Canonica si Drept Bisericesc lansat in septembrie 2018 cu ocazia unui Seminar international dedicat activitatilor sale teologice.  In fine in decursul acestui an a fost publicata vasta monografie a cercetatorului iesan Leonida Rados despre Acad Constantin Erbiceanu, Un carturar de alta data (1838-1913) in excelente conditii la Editura Academiei Romane. Inca nu am facut demersuri pentru reeditarea operei sale capitale Istoria Mitropoliei Moldovei si Sucevei lansata in anul 1888, apreciata de Carol I.

Amintesc contributia subsemnatului la redescoperirea, traducerea din latina medievala de catre Dr Ioana Costa si publicarea la Editura Humanitas a unicului bestseller european provenind de la un autor născut pe meleaguri transilvane, intitulat Tratat despre obiceiurile, ceremoniile si infamia turcilor de George Captivul. Prima editie a avut loc la Vatican in 1480, iar unei reeditari din 1529 (in timpul primului asediu al Vienei ), însusi Luther i-a efectuat o prefata laudativa.

Reflectez actualmente la o traducere a volumului de succes al bavarezului Johann Schiltberger  (1380-1440) martor ocular la batalia de la Nicopole intitulat Calatoriile si robia respectivului  (1396-1427) obligat sa supravietuiasca 31 ani in Orient ca prizonier al lui Baiazid, Tamerlan si ai succesorilor acestuia, inainte de a reveni in Europa prin Constantinopol (inca crestin), Marea Neagra si traversand Moldova din Chilia la Suceava in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Consider ca incepand de la mijlocul sec VII conflictul iremediabil intre islamul agresiv si dornic de a-si extinde dominatia pe intregul mapamond si crestinismul in defensiva, macinat de numeroase secte, de ateism si de corectitudinea politica va continua cu rabufniri periodice, insotit de o maree irezistibila de migranti dornici dupa bunastarea tarilor occidentale, ale caror conducatori au capitulat definitiv in calea acestei invazii. Iar explozia demografica actuala (in momentul nasterii mele omenirea numara 2 miliarde locuitori, iar azi ne indreptam fulgerator spre o cifra de 8 miliarde la finele deceniului abia inceput si 11 miliarde la finele secolului) este problema esentiala a supravietuirii omenirii pe care nimeni n-o aminteste sau studiaza. In aceste conditii protejarea mediului natural devine derizorie, iar  incalzirea globala inevitabila, dat fiind explozia fenomenului demografic pe care mai nici o tara nu-l combate .

Desigur ar trebui sa amintesc de contributia financiara a sorei tatei, Florica Eliade sustinuta de subsemnatul  la intretinerea, restaurarea sau chiar crearea unor locasuri de cult. Amintesc de contributia pentru încalzirea Bisericii Amzei (sub obladuirea Parintelui Mihut), crearea unor noi vitralii la vechea manastire din Sinaia, donatia de 100.000 Eur pentru extinderea chiliilor Manastirii Pisiota sau ridicarea si dotarea unei biserici in stil maramuresan in cartierul Cumpatul din Sinaia, care era lipsit de un lacas de cult, biserica vizibila din trenul intre Sinaia si Busteni.

Inchei cu o scurta enumerare ale celor mai vechi 10 biserici ale crestinătății vizitate pe parcursul ultimei jumatati de secol :

  1. Frestile bisericii siriene Douro Europa (283 AD) expuse la muzeul de istorie din Damasc. Aceasta biserica fusese protejata sub o colina de nisip prin sec VII la navalirea araba si redescoperita in 1932 de arheologi  in timpul mandatului francez interbelic. Cele peste 100 panouri in culori vii, zugravind scene din Vechiul Testament sunt unicate ale lumii judeo-crestine.
  2. Manastirea Sfintei Tekla (prima martira din sec I) si sfintilor Sergios si Bachus din Maalula (325 AD)  unde se mai vorbeste limba arameica. Unicul calugar mi-a explicat cat de greu se mai pot recruta azi prelati crestini si anume, daca un crestin trece la islam e acceptat, invers e considerat apostat si condamnat de musulmani la moarte. Regimul laic-socialist al dinastiei Assad a protejat viata localnicilor pe care ISIS ii ucide cu cruzime.
  3. Biserica Nasterii Domnului (325) din Bethleem este impresionanta prin cripta in care s-a nascut Mantuitorul. Azi se afla in zona palestiniana si accesul pelerinilor e tot mai dificil
  4. Catedrala Sfantul Petru din Roma (inaugurata de Constantin cel Mare in 326 AD) din care au ramas doar parti din cripta. Actuala infatisare grandioasa dateaza din sec XVII.
  5. Catedrala din Trier (340 AD) total refacuta romanic in sec X-XI peste casa Sfintei Elena.
  6. Biserica Sfanta Irena (356 AD) din Istambul, azi sala de concerte.
  7. Bazilica San Lorenzo (364 AD) cu faimoasa colonada din Milano inaugurata de Sfantul  Ambrogio.
  8. Catedrala Armeniei din Ecimiadzin (483 AD) care a suferit numeroase modificari, dar care constituie modelul majoritatii bisericilor armenesti, inclusiv a celei din Bucuresti.
  9. Manastirea  Saint Maurice (515 AD) din Valais/Elvetia construita pe locul martirizarii trupelor crestine conduse de Mauriciu, ucisi la ordinul lui Diocletian (in 308AD).  Tezaurul cuprinde o colectie admirabila de obiecte religioase, iar prelatii mi-au relatat in 2015 ca in aceasta manastire au avut  loc slujbe zilnice de exact 1.500 ani.
  10. Hagia Sofia ( 532 AD) cladita sub domnia lui Iustinian la Constantinopol, multa vreme cel mai vast lacas al crestinatatii, detinand timp de peste un mileniu recordul mondial al diametrului cupolei, depasit abia in sec XVI de Sfantul Petru din Roma.

Constantin ERBICEANU

Bucuresti, Decembrie 2020

  •  
  •