CONSTANȚA / Sărbătoarea Nașterii Domnului – DZĂNUNT

   Este unanim recunoscut faptul că cea mai frumoasă sărbătoare, cea mai dorită și cu nerăbdare așteptată de către toți armenii – mari și mici – este Sărbătoarea Nașterii Domnului – Dzănunt-ul – sau Crăciunul, care se serbează – conform ritului inițial – o dată cu Botezul sau Boboteaza, pe 6 ianuarie de către toți credincioșii Bisericii Apostolice Ortodoxe Armene de pretutindeni.

             Ca în fiecare an, pe o vreme ce pe drept cuvânt s-a consacrat ca „gerul Bobotezii”, biserica armeană „Sfânta Maria” din Constanța a devenit din nou neîncăpătoare pentru enoriașii ce – în haine de sărbătoare, dar și cu sufletul pregătit și împodobit pentru ceremonia ce urma să înceapă, își doreau cu orice preț să fie cât mai aproape de altar. După ultima bătaie de clopot, ce suna acum parcă mai grav și mai solemn ca de obicei, părintele Oshakan Khachatryan a început serviciul divin. Corul, condus de doamna preoteasă Armine Khachatryan, îl seconda, concentrat asupra partiturii, spre a intona cu iscusință și sobrietate versetele sacre. În mod deosebit, pentru această ocazie specială, dumneaei a interpretat – solo voce – tradiționalul  „Զանճառելի  լուսոյ մայր” („Zangiareli luso mayr”). Toți copiii, dar și un mare număr de credincioși au primit Sfânta Împărtășanie în acest Ajun al Crăciunului.

             Corul intonează colindul tradițional „Aysor don e Surp dzănăndean / Avedis . . .” Părintele vestește întregii adunări: „Cristos dzănav yev haydnețav!” (Hristos s-a născut și s-a arătat – manifestat -) Toți răspund în cor: „Orhneal e haydnutyună Cristosi!” (Binecuvântată este arătarea lui Hristos”) „Țez yev mez medz avedis” (Veste mare pentru voi și pentru noi).

            Într-o atmosferă de pioasă reculegere, dar și de un entuziasm bine reprimat, de evlavie și înfrigurată nerăbdare,enoriașii așteptau ca părintele Oshakan să-și înceapă predica de Ajun. Pentru a câta oară în această sfântă zi de sărbătoare Iisus se află mai aproape de noi, se naște spre mântuirea noastră, El este cu noi și se naște în noi? „Fiindcă astăzi – rostește părintele de la altarul bisericii –  în întreaga lume creștină răsună vestea cea mare, vestea  cea minunată a nașterii Pruncului Mântuitor în Betleem.” Ne deslușește apoi scopul venirii Fiului Domnului pe lume, prin pilda povestită de Iisus, a Păstorului celui bun și a oii rătăcite: „Iisus – prin ființa Sa – se unește cu noi, ne izbăvește de păcate, ne redă sfințenia pierdută, căci a venit pe pământ pentru a ne absolvi de păcatele și fărădelegile noastre (. . . ), iar prin rănile Sale noi ne-am vindecat.”  

       Părintele ne îndeamnă apoi să nu fim preocupați cu prioritate de aspectele exterioare, superficiale ale pregătirilor de sărbătoare, ci să înțelegem și să conștientizăm în sufletele noastre sensul renașterii Lui Iisus în propria noastră ființă, căci „acesta este Spiritul Crăciunului, spiritul Sfintei Nașteri a Domnului.”  

           Cu ecoul acestor cuvinte încă în urechi, mulțimea credincioșilor aude clopoțelul care vestește  sosirea lui Moș Crăciun (Țămer Babi, Kaghand Baba). În biserică își face apariția Moșul cel cu plete dalbe, înfruntând viscolul și nămeții  acestei ierni viforoase. Sub povara sacului doldora de daruri, Moșul ia loc – condus cu respect de către organizatori – lângă uriașul brad împodobit cu devoțiune din timp. Comitetul UAR – sucursala Constanța – , personal președintele Liviu Merdinian au depus toate eforturile pentru ca darurile pentru copii să satisfacă toate gusturile și exigențele; mormanul de pachete de sub brad dovedește aceasta.  Urmează un mic spectacol de cântece și poezii în limba armeană, pregătit de către doamnele Azadui Benlian și Armine Khachatryan. Moșul este foarte mulțumit și începe să împartă darurile, cerându-le totuși micuților să mai spună o poezioară ori un cântecel, ori să răspundă la vreo întrebare nu tocmai grea. . . 

           A doua zi, 6 ianuarie 2017, părintele oficiază Liturghia de Crăciun, apoi sfințește apa ce urmează a fi împărțită credincioșilor, ajutat de micul  Hary Nikoghosyan, fiul familiei Armen si Simona Nikoghosyan, în calitate de Naș al Crucii. Anul acesta, pentru bună purtare, dovadă a educației pe care a primit-o în familie, onoarea de a fi Nașul Crucii i-a revenit lui Hary Nikoghosyan.   

                Vremea fiind aprigă, exact cum spune și „Plugușorul ” („Iarna-i grea,/ Omătu-i mare . . .), Constanța având parte de o viforniță cum nu s-a mai văzut demult, pe data de 7 ianuarie, părintele a oficiat slujba de Mereloț la biserică, citind absolut toate pomelnicele cu răposații.

            Deși lista cu programarea vizitelor la domiciliu este afișată, părintele a reluat anunțul , spre a le aminti tuturor despre sfințirea caselor,  începând cu data de 7 ianuarie.

            A mai trecut un an, am mai sărbătorit un Crăciun, s-au mai născut copii (slavă Domnului!). Albul zăpezii s-a așternut peste grijile, patimile, nădejdile noastre. Mai senini, mai împăcați, poate, mai buni pornim cu noi speranțe în Anul ce-a venit.

Arsaluis Gurau

Fotografii: Areknaz Tatosian

by Mihai Stepan Cazazian