CONSTANȚA : SĂRBĂTOARE ARMENEASCĂ

                          „Când pe 7 mai, anul 351 d.C., pe cerul Ierusalimului s-a arătat semnul Sfintei Cruci – de la Golgota până la Muntele Măslinilor – , mai strălucitor și mai puternic decât însuși soarele, toți locuitorii orașului, impresionați, au devenit instantaneu credincioși și au slăvit împreună Crucea.”

Astfel și-a început predica, după săvârșirea Sfintei Liturghii din 29 mai a.c., părintele Oshakan Khachatryan, de la amvonul Sfântului lăcaș al bisericii „Sfânta Maria” din Constanța. De atunci datează celebrarea an de an, ca pe una dintre marile sărbători ale creștinătății, a minunii dumnezeiești ce a întors fețele oamenilor către Dumnezeu, și anume ARĂTAREA SFINTEI CRUCI.

Concentrând în sine Credința, Speranța și Dragostea față de semeni, creștinismul este religia iubirii, dar, în același timp, și al sacrificiului pentru iubire, după exemplul Lui Iisus, căci „atât de mult ne-a iubit Dumnezeu, încât Și-a trimis pe unicul Său Fiu” (Ioan 3.16), să preia asupra Sa păcatele umanității și să se jertească pentru noi. După supremul Său sacrificiu, crucea a încetat să mai semnifice un instrument al torturii și morții – ca până atunci –, ci a devenit un  simbol al mântuirii.

„Dragii mei – a continuat părintele – drumul crucii nu este ușor; este spinos și greu, dar ne duce spre mântuire, cum spre mântuire și-a purtat necontenit poporul nostru a sa cruce, cu dragoste și credință, fapt pentru care patria noastră din suflet, Armenia, există și va dăinui.”

Emoționați, toți participanții la slujbă au înțeles că părintele se referă la evenimentele din mai 1918, când țara noastră s-a aflat în pericol de pieire, dar când printr-o adevărată minune dumnezeiască – fiindcă nu poate exista vreo altfel de explicație – ai noștri, armenii, – oricât de viteji și hotărâți, fiind puțini și  copleșiți de numeroasa oaste dușmană,  au repurtat o victorie răsunătoare și au salvat Armenia noastră de atunci, de astăzi și de totdeauna.

Într-adevăr, luptele eroice de la Sardarabad, Baș-Abaran, Gharakilisa au fost determinante în triumful micii armate armene asupra puternicei mașini de război turcești și au dus, în final la proclamarea Primei Republici Armene, la 28 Mai 1918.

Părintele Oshakan a evocat cu lux de amănunte desfășurarea acelor acțiuni cu final fericit, din care o deosebită forță de sugestie și emoție a avut-o atitudinea catolicosului tuturor armenilor, Kevork al V-lea, care, refuzând să se pună la adăpost refugiindu-se departe de linia frontului, și-a riscat viața, rămânând la datorie și poruncind să se tragă clopotele simultan, continuu, fără încetare, la toate bisericile din Ecimiadzin până la sfârșit: până la victorie ori la moarte. Puternicul lor răsunet, vibrația lor cutremurătoare, răscolitoare a săvârșit miracolul, îmbărbătându-i și punând în brațul armenesc o forță invincibilă, în același timp, demoralizându-i pe dușmani. Părintele a amintit, de asemenea, strategia patriarhului, care de la centrul spiritual al armenimii, de la Ecimiadzin, devenit brusc statul major al forțelor de apărare, a dirijat pas cu pas derularea evenimentelor. Astfel, rezistența eroică a armenilor – nu doar a armatei, ci a întregului popor – a contracarat proiectele turcești de distrugere și desființare a Armeniei și a smuls exclamații de admirație și apreciere nu doar din partea oponenților, ci a  tuturor celor care au urmărit contrariați aceste acte.

Armenii din întreaga lume, atât cei din Armenia, cât și cei din diaspora, sărbătoresc, de atunci, la fiecare 28 mai, Ziua Primei Republici Armene, împlinirea celui mai mare ideal al poporului, care și-a redobândit țara după ce aproape o pierduse timp de 500 de ani.

Cu emoție în suflete și lacrimi în ochi, credincioșii au asistat la parastasul care s-a oficiat în amintirea și spre odihna sufletelor celor căzuți pe frontul eliberării și al reinstituirii noastre ca țară și națiune.

Cu inima grea de emoție , dar și de satisfacție și speranță, enoriașii au părăsit zămbind biserica, îndreptându-se către locația unde, pregătită din vreme de către comitetul nou ales, personal de către președintele dr. Liviu Merdinian, ne aștepta o petrecere cu „grătar”. Aici ne-am reunit din nou mare parte din comunitate, spre a petrece câteva ceasuri minunate în armonie și prietenie, după cum cu puțin timp înainte fuseserăm îndemnați în biserică.

După sfințirea bucatelor, preotul paroh Oshakan Khachatryan ne-a făcut urarea: „Astăzi, de sărbătoarea ARĂTĂRII SFINTEI CRUCI, fie ca să ne ocrotească viețile Crucea Domnului nostru Iisus Cristos, ca noi să urmăm calea cea dreaptă astăzi și în vecii vecilor. Amin.”

Arșaluis GURĂU

Foto: Areknaz Tatosian

by Mihai Stepan Cazazian