Redactor

CONSTANȚA | Despre “Costumul tradițional, accesoriile și bijuteriile armenești de-a lungul istoriei”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Vineri 16.07.2021 în foisorul din curtea Bisericii Apostolice Armene “Sfânta Maria” din Constanța în cadrul unei noi seri culturale mi-a revenit deosebita plăcere de a prezenta materialul despre “Costumul tradițional, accesoriile și bijuteriile armenești de-a lungul istoriei” un subiect atractiv si foarte complex pe care vi-l propun spre lecturare. După prezentarea materialului au fost vizionate 3 filme cu prezentări ale costumului traditional armean si accesoriile sale. Momentul poetic a fost prezentat de d-na profesor Arsaluis Sarchisian-Gurău cu  poezia scrisă de dl. Dumitru Nicolae numita “Plânsul dudukului” (“Duduki latză”- traducere în limba armeană d-na Arsaluis Sarchisian -Gurău )


COSTUMELE TRADITIONALE ARMENESTI (TARAZ), ACCESORIILE SI BIJUTERIILE

Portul traditional arată una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numărul cercetărilor: geneza istorică și etapele principale de evoluție, formele contemporane și aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuția lui în procesul de geneză al unui popor. Portul national armenesc este cunoscut sub denumirea de “Taraz” . Conform unui dicționar armean “Taraz” are multe semnificații .Acestea includ forma,marca moda,maniera aspectul ,costumul ,uniforma, rochia. De-alungul secolelor aspectul costumelor armenești s-au schimbat în funcție de mai mulți factori printre care disponibilitatea blănurilor ,țesăturilor,bijuteriilor,dantelelor ,broderiilor,condițiilor climatice și a funcțiilor. Aceste îmbrăcăminți exprimau identitatea clasei, poziția în viață, bogăția,identitatea regională .La început oamenii purtau practic îmbrăcăminte funcțională pentru a se încălzi și a supravietui . Treptat odată cu introducerea de noi textile , coloranți și elemente de fixare îmbrăcămintea a luat valori estetice și funcționale.Primele materiale de bază folosite în hainele armenești au fost lâna,blana și bumbacul.Înainte de a avea propria producție de mătase armenii au importat mătase din China.

În perioada Urartiană mătasea importată din China a fost folosită în regalitate. Mai tărziu armenii au cultivat viermi de mătase și au produs propria mătase.Țesăturile de mătase au devenit un simbol al bogăției. Tarazul a avut multe influențe de-a lungul secolelor .Acestea includeau bizantinii,romanii,arabii si persanii .Aceste influențe au ajutat la modelarea designului costumului armenesc.Exista o semnificație istorică a evoluției costumului național armean.Colecția de costume de femeie începe în perioada Urartu în care rochiile au fost proiectate cu mătase albă cremoasă brodate cu fir de aur. Costumul era o replică a unui medalion dezgropat de arheologi la Toprak Kale lângă Van care aproximativ 3000 de ani era locul capitalei Regatului Urartu.Costumul național armean care a existat pe perioade lungi de dezvoltare istorică a fost unul dintre semnalele de autoconservare pentru cultura armeană. Fiind într-o zonă aflată la răscruce de diferite stiluri estice îmbrăcămintea armeană este semnificativă nu numai în împrumuturi ci joacă adesea un rol influent al națiunilor vecine. Costumul poate fi împărțit în doua regiuni principale :- armenii din vest și armenii din est care la rândul lor sunt împărțite în subregiuni separate. -1.zonele din provinciile de est :Taron (inclusiv Sasun),Bardzr Hayk,Vaspurakan și Baghesh-2.regiunile Sebastia ,Kayseri,Cilicia din statele occidentale și Kharberd-Tigranakerd din sud.Primul grup s-a păstrat mai aproape de tradițiile costumului armean ,în timp ce la cel de-al doilea grup se vede influenta unor culturi anatoliene.Costumul armean estic este împărțit în trei regiuni :1.Syunik-Artsakh,Zangezur și Ayrarat 2.Goghtan ,Agulis,Ordubad 3.Gandzak,Gugark ,Shirak Javakhk.Culorile costumului armenesc sunt dominate de culorile celor patru elemente :pământ,apa ,aer și foc.Potrivit filozofului armean Grigor Datevatzi costumul armenesc este făcut pentru a exprima solul ancestral, albul apei ,rosul aerului și galbenul focului.Galbenul simbolizează prudenta și bunul simt ,rosul simbolizează curajul și martiriul,albastru simbolizează dreptatea cereasca iar albul puritatea.Mai tărziu movul era pentru înțelepciune,roșu pentru vitejie albastru pentru dreptatea cerească și albul pentru prudentă.


Unele din tehnicile folosite la realizarea acestor costume au supraviețuit până în prezent și sunt aplicate în mod activ în artele aplicate cu toate acestea existănd și tehnici care s-au pierdut. Renumitele centre de broderie armeană-Van -Vaspurakan, Karin, Shirak, Syunik, Artsakh, Cilicia se remarcă prin descrierea lor ritmică și stilistică a ornamentelor ,combinațiilor de culori și compoziției. În perioada antică 900-600 i.Hr cei din Urartu care au fost predecesorii armenilor au purtat rochii similare cu cele ale asirienilor care au constat din tunici cu mâneci scurte purtate goale sau cu un sal care îi înconjoară.Urartienii s-au decorat cu ornamente metalice precum coliere ,brățări,cercei și ace.Aceste ornamente metalice erau gravate cu capete de leu în timp ce colierele din mărgele de piatră și ace lungi de metal erau drapate pe corp.Centurile metalice au fost de asemenea o parte importantă a costumului urartian.Confecționarea centurilor metalice a fost considerată o formă de artă cu scene magice și animale fiind gravate pe centură pentru a proteja purtătorul. În perioada clasică îmbrăcămintea tradițională a armenilor a suferit o schimbare semnificativă după apariția regatului Armeniei. Bărbațîi armeni purtau pantaloni adecvați și o pălărie distinctă cunoscută sub numele de șapcă frigiană (o căciulă de origine anatoliană).Acest lucru a evoluat mai tărziu în” balshik” care este un accesoriu flexibil și este purtat atât de pastori cât și de liderii religioși.Perioada medievală 600 -1600 i.hr.pe baza lucrărilor manuscriselor armene precum și a imaginilor găsite pe biserici ,monede și hachikar se poate observa că elita armeană purta haine similare cu cele ale regalității bizantine și arabe. Baza îmbrăcămintei pentru bărbații armeni în Armenia de est au fost cămașă interioara și pantalonii.Au fost cusute din pânză de casă .Cea mai obișnuită a fost cămașă tradițională în forma de tunică “Shabig”. Pantalonii de corp pentru bărbați (“votashor” ) erau băgați în șosete tricotate. “Ballovars” sau “salvar”, pantalonii largi din lană închisă sau bumbac au fost purtați peste pantalonii de corp și erau dintr-o țesătură de casă aspră vopsită în negru mai rar albastru închis sau maro în aceeași țesătură ca votashorul cu o cusătură largă în talie. Baza la îmbrăcămintea exterioară la bărbați purtată pe umeri a fost “arkhalig” și “Chukha”.Îmbrăcămintea de tip “Arkhalig” are o tradiție veche de secole în rândul armenilor dovadă fiind imagini pe pietre funerare și miniaturi medievale. Arkhaligul este o jachetă lungă strânsă în talie ,realizată din țesături inclusiv matase ,satin ,panză ,cașmir și catifea în funcție de statutul social al proprietarului său.De obicei era încins cu o centură de argint sau cu o centură de piele cu nasturi falși de argint.”Chukha” este îmbrăcămintea exterioara detașabilă la talie din panza și materiale textile personalizate.Dreptul de a purta “Chukha” simboliza un anumit statut social de vârstă și era purtat de la vârstă majoratului.Era indecent să apară într-un loc public   făra   aceasta haină cu talie lungă ,chiar și pe vreme caldă.“Burka “a fost singura pelerină în costumul tradițional armean. Armenii purtau 2 tipuri de burka din blană și pâslă. Pălăria standard a armenilor era pălăria de blană “papakha” cusuta din lână de oaie.În orașe pălăriile foarte înalte aproape cilindrice erau purtate cu o “Chukha” cu mâneci pliabile.Pălăria era întruchiparea onoarei demnității unui armean. Aruncandu-și papakha pe pământ era echivalat cu rușinea și dezonoarea lui.Conform etichetei tradiționale în anumite situații bărbatul trebuia să își scoață pălăria la intrarea în biserică ,în timpul înmormântărilor și când întâlnea oameni foarte venerați și respectați. Îmbrăcămintea tradițională armeană în vestul Armeniei avea culori strălucitoare și o abundentă de broderii.Îmbrăcămintea pentru bărbați avea o croială similară cu cea din Armenia de Est.Cămașă de corp era colorată și era din matase sau bumbac,cu guler jos și fermoar lateral.Cămașă era brodată pe guler.Purtau o vestă specială elak în loc de arkhalik..Sub vestă purtau o cămașă brodată în fată și pe mâneci ,cu gulerul fixat în partea stângă .Peste aceasta vestă era o jachetă cu mâneci tăiate integral și fară elemente de fixare.Pantalonul de corp (votashor) era acoperit cu o bandă largă de țesătură și era din fire de lână multicolore. Gulerul și mânecile lungi ale cămășii superioare numită” Ishlik “erau cusute cu modele geometrice de fire roșii.În mai multe zone cum ar fi Vaspurakan ,Turuberan mânecă cămășii se încheia cu o piesă lungă suspendată numită-“jalahiki”.Cămașa era purtată cu un fel de vestă sub care se vedea cămașa brodată. În regiunile montane (special Sasun) se purtau haine largi de blană din piele de oaie și fară centură. Centura ca parte indispensabilă a costumului pt.bărbați în majoritatea regiunilor Armeniei de Vest s-a remarcat prin originalitate .Centura colorată cu modele era înfășurată în jurul taliei ca un sal lung,larg tricotat sau țesut ,pliat în înălțime în mai multe straturi și înfășurat de doua sau mai multe ori în jurul taliei.Pliurile adânci ale centurii serveau ca un fel de buzunar pt. batistă și portofel .Centura de argint a fost un accesoriu al costumului orașului și a fost purtat în Karin,Kars Van.Localnicii ,meșteșugarii și țăranii bogați aveau deopotrivă centuri din plăci masive de argint. Pălăriile în Armenia de Vest erau de diferite forme -sferice,conice din fetru sau din lână tricotată și țesută. Întâlnim 2 tipuri de pălării cunoscute cu denumirea de “Coloz” și “Arakchin” . Pălăria albă în formă de con din pâslă numita coloz avea vârful ascuțit sau rotunjit și era cea mai răspândită. Arakchin era tricotată din lână sau brodata cu fir de lână multicoloră predominant cu lână de culoare roșie. Dreptul de a purta arakchin aparținea bărbatului căsătorit. În Armenia de Est femeile tinere purtau o cămașă lungă roșie numita“halav” din țesătură de bumbac cu mâneci lungi drepte.Pantalonii erau lungi și cusuți din aceeași țesătură roșie ca și cămașa pe căptușeală albă . La începutul secolului al XX-lea îmbrăcămintea exterioară pentru femei diferea într-o mare varietate între armeni. În Armenia de Est baza era o rochie dintr-o singură bucată și spatele tăiat, un decolteu elegant lung pe piept, fixat doar în talie si cusuta din satin sau mătase , de obicei albastru, verde sau violet, cu căptușeală subțire de bumbac. Femeile era necesar să aibe două rochii: -rochii de zi cu zi din bumbac și rochii festive din țesătură de matase scumpa. –” imntana” era o rochie purtată cu ocazii solemne deasupra arkhaligului de aceeași croială dar fără cusături laterale. O parte integrantă a îmbrăcămintei tradiționale pentru femei a fost centura. În Valea Araratului , în special în mediul urban din Erevan complexul de îmbrăcăminte pentru femei a inclus o centură de mătase din țesătură brodata cu fire de mătase și aur. În Syunik și Artsakh au folosit de asemenea o centură de piele cu o cataramă mare de argint și plăci de argint cusute și realizate în tehnica gravurii și filigranului . Înainte ca femeile să se căsătorească părul era lăsat despletit și legat cu o basma. După căsătorie femeia armeană trebuia să „își acopere capul”, adică își punea o pălărie în formă de “turn” specială pe cap -numită ” palti” în Syunik , “pali”, în Meghri , Agulis ,” baspind “în Erevan , Ashtarak care îi acoperea jumătate din frunte .Acest turn avea panglici cu modele geometrice și cu ornamente brodate pe el.Sub ea pe frunte era legată o panglică cu monede (din argint sau pentru cea foarte bogată – din aur) . Imbrăcămintea pentru femei în Armenia de Vest s-a distins printr – o varietate de culori strălucitoare și design decorativ bogat. Croiala era similară cu cea a Armeniei de Est singura diferență fiind materialul din care cămășile erau cusute și anume din țesătură albă de bumbac.Femeile din vestul Armeniei purtau o rochie dintr-o singură piesă – “antari” care se purta la evenimente festive și era din catifea sau matase de culoare vișinie, violet, țesătură de lână colorată în dungi iar cea de de zi cu zi (confecționată din pânză albastru închis).

O caracteristică distinctă a îmbrăcămintei tradiționale pentru femeile din vestul Armeniei a fost șorțul ” mezar” Fabricat din bumbac sau țesături scumpe (catifea, pânză), decorate abundent (mai ales la nuntă) era o parte necesară a ținutei: – în est era „ rușinos ”ca o femeie să apară fără șorț. Versiunea clasică a acestuia este un șorț de pânză roșie cusut cu panglică și care a fost legat de “antari”.Sortul era decorat cu arborele vieții ceea ce însemnă modestie și blândețe.Cu un astfel de șorț, pieptul deschis al rochiei a fost acoperit cu o salopetă brodată in formă dreptunghiulară sau trapezoidală din mătase, catifea sau țesătură de lână, la fete și femei tinere decorate cu broderii bogate de-a lungul gulerului și pe piept și o jachetă -numita ” salta ” sau “kurtik” scurtă de culoare violet vișiniu, albastru, catifea sau matase. Îmbrăcămintea de iarnă, în special în Vaspurakan , era “dalma” un fel de haină lungă din pânză neagră căptușită. Era împletită cu fire de aur și mătase si era purtată în principal de fetele tinere. Pălăria pentru femei s-a remarcat prin bogăția și frumusețea sa deosebită. Fetele își împleteau părul până la 40 de impletituri dintre care împletiturile din față erau aruncate înainte pe piept și cu ajutorul lanțurilor de argint erau așezate pe spate.Se împleteau cu pricepere fire de lână în culoarea părului decorându-le cu bile și perii de argint. Când se căsătorea femeia purta o pălărie roșie din cea mai subțire pâslă, cu fire de mătase răsucite purpurii sau albastre de 40 cm lungime. Incaltamintea Încă din cele mai vechi timpuri încălțămintea a făcut parte integrantă din costumul tradițional armean . Pantofii aveau vârful ascuțit și șireturi lungi care înconjurau piciorul inferior până la genunchi .Culoarea pantofilor pentru femei erau galbeni,verzi roșii iar la bărbați roșii și negrii.Bărbații purtau pe lângă pantofi și cizme. Femeile aveau pantofii ascuțiți decupați la spate și cu tocul mic și erau din piele cu talpa solidă.Un element important au fost șosetele.Femeia trebuia să poarte șosete sub pantofi pentru a respecta limitele decentei.Șosetele cu model tricotat – “Jorabs și gulpas” , care alături de jambierele pentru bărbați erau cunoscute încă din perioada Urartiană și ocupau un loc important în încălțămintea armeană. În viața de zi cu zi tradițională,” jorabii” cu modele masculine și feminine erau tricotate dens din lâna unei anumite regiuni. Ele erau monocromatice sau multicolore, fiecare regiune având propriul model și culoare preferată. Șosetele au fost o parte din zestrea unei fete și au fost una dintre principalele obiecte de schimb de cadouri de la nunti și botezuri . Au fost răspândite în toată Armenia și au rămas în multe zone până în anii 1960.

Rochie de mireasa armeana tradițională În trecut, un cuplu proaspăt căsătorit avea ținute de nuntă de două culori roșie și verde.Fiecare culoare este un simbol specific .Din vremuri vechi rosul a fost considerat culoarea bunăstării ,iubirii și fertilității..Culoarea verde a identificat primăvara,înflorirea și tinerețea.Rochia de mireasă roșie a unei mirese armene simboliza fericirea și căminul familiei.Rosul este simbolul căsătoriei, Verdele era ținuta mirelui și însemna fertilitate masculină.Mireasa mai purta : – un șorț roșu cu ornamente bogate care trebuia să protejeze mireasa de ochii răului – o curea brodată – un voal foarte lung împodobit cu multe panglici colorate.La nunțile armenești ceremonia panglicii roșii și verzi este o astfel de tradiție. Se spune că această ceremonie este o veche tradiție armeană care a fost transmisă și păstrată în principal de armeni în anumite zone ale Iranului.Pe vremuri cununile care erau puse pe capul mirilor în timpul ceremoniei de nuntă erau din fire albe, verzi și roșii. Aceste culori însemnau pace, viață și sacrificiu. Panglicile roșii și verzi sunt legate de această tradiție. În consecință, verde înseamnă viață și roșu înseamnă sacrificiu.În zilele noastre există o variație a acestei tradiții. La petrecerea miresei se pot fixa panglici verzi și roșii pe ținuta de nuntă a mirelui. După ceremonia de nuntă mirele poate scoate aceste panglici.În plus mireasă purta o mulțime de bijuterii care o protejau de nenorocire și ghinion. Oamenii credeau că sunetele monedelor de aur și ale bijuteriilor speriau spiritele rele. Ținuta mirelui trebuia, de asemenea, să fie foarte scumpă și de înaltă calitate. În zilele noastre miresele armene preferă să poarte o rochie albă de mireasă în stil tradițional occidental. Femeile în vârstă purtau haine în tonuri de albastru însemnând bătrânețe ,moarte și era considerata culoarea de doliu.În același timp culoarea albastră a fost renumită pentru puterea sa de vindecare din cauza ochilor rai .Culoarea neagră era asociată cu spiritele rele .Hainele negre erau purtate în zilele de doliu.Culoarea albă a fost venerată considerand -o binecuvântată.Armenii au evitat culoarea galbenă considerand-o culoarea îmbătrânirii .Colorarea ornamentală a îmbrăcămintei armene nu este doar întruchiparea valorilor cuturale ci o poveste despre istoria oamenilor ,frumusețea regiunii în care trăiește acest popor despre ceea ce trăiește și face.Istoric ,simbolismul ornamental a avut ,în primul rand o orientare magică.Ornamentele și modelele au fost localizate în jurul zonelor deschise ale corpului gât,brațe,picioare ca și cum ar proteja stăpânul lor împotriva spiritelor rele.Ca tehnici au folosit diverse tehnici pt.aplicarea ornamentelor in special-broderia. Materialele folosite au fost mărgele,nasturi ,fire de aur și argint și surprinzător solzi de peste.Ornamentele aplicate pe costume au fost forme geometrice,ornamente florale ,imagini ale lumii animale fauna și imagini de clădiri în special biserici.Ornament floral -cel mai adesea copaci (obiect de cult în rândul armenilor ,deoarece erau considerați un simbol al fertilității ai maternității),crenguțe ,frunze erau brodate din vegetație.Liniile ondulate reprezentând ramurile aplicate pe marginea sorturilor ,iar acest lucru simboliza nemurirea spiritului.Ornamente din lumea animală -șerpi,cocosi etc.Șerpii nu erau numai pe haine ci și pe arme,obiecte de uz casnic și bijuterii și erau un simbol al bogatiei,al fericirii familiei.Ornamentele geometrice -cercuri,pătrate,romburi,triunghiuri și cruci.De exemplu cercul simboliza viață și îndeplinea o funcție de protecție.Pătratul,triunghiurile și romburile simbolizează fertilitatea.Romburile și triunghiurile au fost aplicate în principal îmbrăcămintei pentru femei .Îmbrăcămintea tradițională armeană a început să cadă din uz în anii 1920 și a fost aproape complet înlocuită de îmbrăcămintea modernă în anii 1960.Astăzi îmbrăcămintea tradițională armeană este folosită mai ales pentru spectacole de dans în care fetele îmbracă o arhiliga și o rochie lungă pentru a simula tarazul în timp ce băieții poartă pantaloni largi de culoare închisă și o jachetă montată. Studiourile foto din Armenia permit noilor generații să facă poze în îmbrăcămintea tradițională .Un festival anual care sărbătorește rochia tradițională armeana,cunoscut sub denumirea de “Taraz fest” este găzduit în fiecare an la Erevan și Stepanakert de centrul cultural Teryan;La Centrul Cultural Teryan înființat în anul 2002 se studiază și se reconstituie categorii de costume tradiționale armenești ,tipuri de cusături ,de broderii și dantelărie ,tipare pt.croit .Centrul Teryan în prezent are 250 de costume piese de muzeu reconstituite din Armenia de vest și est.În anul 2019 cu prilejul Festivalului Strada Armenească organizat la Bucuresti Centrul Cultural Teryan a prezentat o colecție impresionanta de costume naționale armenești stilizate. La Muzeul de Istorie din Armenia putem admira peste 200 de costume nationale armenesti din secolul XVIII -XIX .Din anul 2017 tezaurul vestimentar al etniilor din Dobrogea a fost îmbogățit si la muzeul de Arta populară Constanța cu un costum traditional armenesc vechi de peste 100 de ani adus din Cezareea și care a aparținut străbunicii d-nei teatrolog Anaid Tavitian.

BIJUTERIILE

Bijuteriile armenești au o istorie de o mie de ani și în plus se dezvoltă activ, păstrând tradițiile vechi de secole și sunt în primul rând o expresie a gustului estetic al întregii națiuni.Din cele mai vechi timpuri, bijuteriile erau purtate atât de femei, cât și de bărbați. Dacă în prezent, bijuteriile se referă doar la accesorii, în vremurile străvechi era mai importantă datorită semnificației și simbolului pe care anumite bijuterii le purtau în sine. Până în anii 1920, armenii purtau bijuterii nu numai pentru frumusețe, ci în primul rând ca amulete și talismane “acikihulunk”. Astăzi, puțini oameni știu că fiecare model, ornament și tip de bijuterie posedă o serie de funcțîi tradiționale importante pe lângă valoarea estetică. Bijuteriile ca element al culturii tradiționale au exprimat viziunea asupra proprietarului asupra lumii și statutul său social. Fiecare piesă era purtată pentru o ocazie specială: existau bijuterii zilnice și festive. Este de remarcat faptul că în trecut bărbații purtau bijuterii nu mai puțin decât femeile. Pe lângă rolul estetic, bijuteriile indicau statutul și rolul bărbaților: cu cât este mai scump, cu atât statutul social al proprietarului este mai mare. Centura de argint era un simbol al masculinității, în timp ce centura de aur arăta spre bogăție și prosperitate.Bijuteriile, de regulă, erau făcute din metale nobile precum argintul și aurul. Pietrele prețioase și naturale au fost utilizate pe scară largă ca decorațiuni. Smaraldul, turcoazul, perlele și pietrele de rodie încorporate în metal erau foarte apreciate. Bijuteriile erau o parte inseparabilă a costumului național armean . Bijuteriile și costumele au fost trecute din generație în generație ca și cadou de nuntă.Simbolurile și scopurile bijuteriilor sunt foarte curioase. De exemplu, o fată necăsătorită nu avea dreptul să poarte o centură de aur, un inel de argint sau de aur pe mâna dreaptă. Femeile căsătorite purtau ornamente pentru cap, brățări pe picioare și brațe, inele de șarpe, coliere cu jumătăți de lună, pandantive triunghiulare sau în formă de migdale. Triunghi sau jumătate de lună folosit pentru a simboliza originile feminine.Sunetul bijuteriilor metalice a fost comparat cu sunetul cerului, cu vuietul unei furtuni, care în vechea înțelegere umană putea alunga răul și avea o putere inimaginabilă. Principalul simbol al bijuteriilor a fost să aducă fertilitatea unei femei și să o protejeze de ochii răi și de vrăjile rele și, bineînțeles, să sublinieze farmecul și frumusețea feminina.Un alt simbol original armean folosit în fiecare ramură a artei este rodia. Motivele de rodie sunt utilizate pe scară largă în bijuteriile moderne. Rodia a fost simbolul fertilității și prosperității în mitologia armeană. Inele, pandantive, brățări și coliere cu imagine de rodie vor evidenția fără îndoială individualitatea.Simbolul eternității este un alt element semnificativ al culturii autentice armenești. La fel ca rodia este folosită peste tot: de la vechi khachkar-uri ( cruci din piatra )până la modele pe bijuterii. Simbolul eternității este la fel de vechi ca și poporul armean. Semnul eternității este un simbol al identității naționale a poporului armean și simbolizează conceptul de etern. Astăzi, argintarii și bijutierii moderni realizează coliere, ornamente pentru cap, inele, cercei, brățări tradiționale armene, care în forma și în frumusețea lor seamănă cu bijuteriile tradiționale armenești antice. Maeștrii modelează și decorează atât de abil bijuteriile încât tinerii moderni le poartă cu plăcere chiar și în viața de zi cu zi. Astăzi, bijuteriile tradiționale armenești devin din ce în ce mai accesibile. În Erevan se pot vedea deseori femei tinere care poartă bijuterii interesante de modă veche, inele cu brățări, coliere.Vernisajul – cea mai colorată și autentică piață din Erevan , contribuie foarte mult la răspândirea artei tradiționale de bijuterii armenești. Cele mai iscusite lucrări ale argintarilor armeni sunt expuse în Vernissage: inele, coliere, brățări și cercei decorate cu pietre naturale turcoaz, smarald sau rubin. Bijutierii armeni și produsele lor au fost întotdeauna foarte respectați pe piață, dar în ultimele decenii, mărcile de bijuterii armene au câștigat popularitate la nivel mondial.

Hasmig ANANIAN

  •  
  •