CONSTANȚA / DEARÂNÂNTARACI (Întâmpinarea Domnului)

Ca în fiecare an, sărbătoarea DEARÂNÂNTARACI a fost un
prilej de bucurie și comuniune spirituală pentru întreaga comunitate armeană
din Constanța.

Întotdeauna  Dearânântaraci este prăznuită la 40
de zile de la nașterea lui Hristos, când Fecioara Maria, împreună cu Iosif cel
drept au adus pruncul sfânt la Templu, întru respectarea Legii străvechi;
aceasta consta în înfățișarea primului născut de parte bărbătească, lui
Dumnezeu, spre afierosire (dedicare), în cea de-a 40-a zi de la
venirea pe lume; totodată această prezentare la Templu însemna și curățarea sau
purificarea lăuzei.

De asemenea, semnificația acestei zile se
întregește și cu dezlegarea legământului lui Simeon, care – fericit -, luând
pruncul în brațe, exclamă: „Acum slobozește, Doamne pe robul tău, căci văzură
ochii mei mântuirea Ta . . .” Împlinit în această lume, Simeon se duce, în
sfârșit, să vestească și morților că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. Ca și el,
noi îl primim pe Hristos în ființa noastră, spre a-l purta în noi toată viața
și veșnicia.

După încheierea Sfintei Liturghii, conform
ritualului din străvechime, părintele Oshakan, urmat de cor, precum și de toți
credincioșii din biserică, s-a îndreptat către locul unde stiva de surcele,
deja pregătită, urma să fie aprinsă de părintele însuși cu lumina luată de pe
Sfântul Altar. În tot acest timp doamna preoteasă, Armine Khachatryan, a
intonat Քրիստոս Փառաց – (Hristos paradz).

Focul, conform învățăturii Bibliei, are
menirea de a curăța, purifica, sfinți și învârtoșa (a da putere), Călcatul,
săritul și dansul focului sugerează că acesta nu mai este un idol, ci un instrument
al lui Hristos, de purificare creștinescă, simbolică, evident.

Tineri, copii, vârstnici și-au împreunat
mâinile și au dansat tradiționala horă în jurul focului, cântând mai vechi și
mai noi cântece armenești, la care s-au adăugat, desigur, și mijloacele mai
moderne de audio. După ce focul s-a mai potolit, cei care s-au încumetat au
sărit peste el, l-au călcat, răzând și bucurându-se.

Pe lângă incontestabila semnificație
religioasă, aceste rituri moștenite din vremuri imemoriale cumulează și o
însemnătate laică de neneglijat, fiind tot atâtea prilejuri de întâlnire,
apropiere și coeziune a tuturor membrilor comunității, îndeosebi, a
tineretului, ce are ocazia să se vadă, să se cunoască mai bine și să-și
exerseze limba maternă.

Arșaluis  Gurău

Fotografii: Areknaz
Tatosian

by Mihai Stepan Cazazian