Added on July 7, 2021  Mihai Stepan Cazazian

CONSTANȚA |”Cele 12 capitale ale Armeniei “

Vineri 2 iulie 2021 în foișorul Bisericii Apostolice Armene “Sfânta Maria “din Constanta am avut deosebita plăcere de a asculta expunerea doamnei Benlian Azaduhi numită “Cele 12 capitale ale Armeniei “un subiect deosebit de interesant și captivant pentru toti cei interesati si dornici de a afla cât mai multe despre istoria Armeniei .Cele 12 capitale ale Armeniei de-alungul timpului au fost: Van, Armavir, Yervandashat, Artashat, Tigranakert, Vagharshapat, Dvin, Bagaran, Shirakavan, Kars, Ani, Erevan. Doamna Benlian a prezentat cele 11 capitale urmând ca pentru actuala capitală Erevan să fie dedicata  o seara specială.

Momentul poetic a fost prezentat de doamna Magda Cazazian cu poezia intitulată  “Oricum” -de Maica Tereza o poezie în care regăsim sfaturi de viață, minunate, duioase, ideale care ar trebui să ne fie în fiecare zi puncte de reper. Pentru a cunoaste capitalele vechi ale Armeniei vă supunem atentiei materialul expus de doamna Azaduhi Benlian.

Hasmig Ananian

• 

• 

          CAPITALELE  ARMENIEI

   Istoricii  au constatat 12 capitale în Armenia Mare  neincluzând orașele din Tsophk, Commaghen, Cilicia și alte orașe  reședințe -administrative din Armenia Mare. Istoricii insistă asupra faptului că rădăcinile statalității armene sunt mai adânci, deci au existat și alte capitale care încă nu au fost descoperite sau vom afla  despre ele  în viitor.Toate acele orașe au fost un simbol al statalității armene și fac parte din istoria noastră.Nu întâmplător în arhitectura  clădirii  noi  a primăriei din actuală capitală a Armeniei  -Erevan  fac parte ca element principal   ornamental cele 12 coloane care simbolizează cele 12 capitale.

Iată  care sunt orașele care  au avut   rol de capitală  înaintea Erevanului .

 1.  VAN-Վան

Se  află pe malul lacului  Van, este cunoscut cu denumirea  și de TOSP,  TUȘPA,  VANTOSP, ERVANDAVAN, ȘAMIRAM( Տոսպ, Տուշպա, Վանտոսպ, Երվանդավան, Շամիրամի). Se numără printre   cele mai vechi orașe din lume.  Renumiți arheologi au făcut săpături acolo. Se știe că  regele SARDURI  I  care a domnit în perioada 840-825 Î.E.N   a mutat aici  palatul regal și a construit templul dedicat  Zeului Soarelui ȘIVINI. Discul Soarelui  pe care  îl susținea  zeița deasupra capului  era soția Zeului care se numea  TUȘPUEAN de unde și denumirea orașului.  Acest oraș luxos cu multe  palate avea și era renumit pentru gradinile sale însemnănd că trebuia sa aibă și apă multă.  Deci  în sec 8 î.e.n se construiește un canal cu o lungime  de 70-80 km care capta apele izvoarelor  MĂJNĂKERTUL de Sus( Վերին Մժնկերտի) care traversa printr-o albie săpată pe versanții de munți și pe alocuri  avea  albia zidită iar pentru a traversa  văile erau  construite poduri speciale. Acest canal  în vremea sa era o construcție unicat având 4,5 m lațime și 1,5 m adâncime. Menua I care a domnit între 810-786 î.e.n. a construit acest canal care și după 28 de secole alimenta 40 de mori de apă.  Generațiile următoare l-au atribuit lui Șamiram, ea bucurându -sa de slava. O grădină suspendată a existat și în Van autorul fiind  tot  regele Menua I. În perioada domniei lui Rusa I  (735-713 î.e.n.) Vanul era un oraș  supraaglomerat numai  în palatul regal  locuiau  5507 oameni. S-a păstrat lista personalului din palat conform căreia acolo locuiau  1113 personalități de vază, 3784 de  funcționari, 152 de slujitori, 10  viticultori, 400 de alte persoane, probabil soldați, meseriași, servitori etc.

          Următoarea dinastie a Yervandizilor  ca reședință regală  până 331î.e.n. a avut tot orașul Van.  În sec 10-11 e.n Vanul era  reședința regală  a lui Gaghik Artsruni  fondatorul Regatului Vaspurakan. In anul 908 el  proclamă orașul Van capitala iar  acest statut îl păstrează până la căderea regatului în anul 1021.Actualmente Vanul este în Turcia un orășel provincial  sărăcăcios.

  2.ARMAVIR-Արմավիր

Lângă satul Haykavan din regiunea Armavir din Armenia pe un deal se văd ruinele  palatelor și zidurile cetăților  construite din bazalt bleu șlefuit. În cadrul săpăturilor au fost descoperite și construcții din cărămidă, un șir de camere care aveau 3 m înălțime si  renumita pădure de pin care a existat aici. În anul 331 î.e.n. a devenit reședința dinastiei Yervandizilor. Fondarea orașului Armavir Movses din Horen îl atribuie  nepotului lui Hayk Aramayis.

Din scrierile  cuneiforme lăsate de regele Arghiști pe aceste meleaguri, localitatea este  pomenită cu denumirea de   Արգիշտիխինիլին ARGHIȘTIHINILI. Acest oraș a fost construit si dezvoltat în jur de 200 de ani și era un oraș mare pentru vremea sa fiind un centru economic, cultural si spiritual. Orașul  cu împrejurimi se întindea pe 1000  de ha. Se presupune că  avea în jur de 30 000 de locuitori. Grosimea zidurilor ce înconjurau orașul ajungea  la 3,5 m iar lungimea canalelor de irigații construite de  Arghiști  ajungeau   la 40 km cu o lățime și adâncime medie de 2 m.

În anul 1985 în timpul săpăturilor au fost descoperite 3 tăblițe cuneiforme în limba elamă,  pe care erau  scrise pasaje din renumita epopee  GHILGAMEȘ. Până atunci epopeea era cunoscuta si  tradusa doar în 4 limbi.  Se presupune că epopeea a fost pusa în scenă în anul 760 î.e.n. în perioada domniei lui Sarduri al II lea cu ocazia  înscăunării și a căsătoriei lui. Este posibil ca acea piesă să fie mai veche. Acest fapt denotă că  teatrul a luat naștere nu în Artașat ci în Armavir și a continuat secole de- a rândul. Acest fapt este confirmat și prin  scrierile în limba greacă din sec. 7 î.e.n unde s-au găsit pasaje din  piesa scrisă de  Hesiodos “Fapte si zile”. Ultimul rege din dinastia Yervandizilor, Yervand Vergin care a domnit conform lui Movses din Horen între anii 220-201 î.e.n. a mutat capitala la Yervandașat. Orașul a fost distrus de năvălitorii  mongoli în sec 13. După secole în nordul Caucazului  armenii care  trăiau în satele cerkeze  au fondat un oraș și l-au numit Armavir în 1848.

 3.YERVANDAȘAT – Երվանդաշատ

Regele Yervand Vergin-Երվանդ Վերջին în anul 220 î.e.n. pe câmpia  Araratului,  în apropiere unde râul Ahuryan se varsă în Arax, în provincia Erashadzor construiește acest oraș. El transferă toate bogățiile palatului regal și o parte din populație a orașului Armavir în noul oraș. Conform relatărilor lui Movses Horenați cauza principală a fost schimbarea albiei răului   Arax, populația orașului suferind din lipsă de apă. Dar totodată a fost importantă și poziția strategică.  Regele înconjoară cetatea cu ziduri înalte,  întărește  intrările în oraș cu porți din aliaje de cupru. Renumitul arhitect Toros Toromanyan remarcă faptul că  pietrele imense  din zid erau legate cu chingi din fier. Lângă oraș pe malul drept al Araxului regele construiește și un conac- reședință unde locuia familia regală. În sec IV e.n. armata partă a regelui Șapuhi distruge din temelii orașul. Capitala aceasta   a dăinuit cam 5 secole.

  4. ARTAȘAT-Արտաշատ

 Artașat a fost fondat de regele Artașes I anul probabil fiind 189 î.e.n. Conform relatărilor cronicarilor orasul a fost construit  aproape  de locul unde râul Metsamor se varsă în Arax. Istoricul Plutarh  îi atribuie lui Hannibal alegerea locului. Contemporanii  numeau orasul Cartagena Armeană. Era un oraș mare și foarte frumos. Artașes  înconjoară  orașul cu ziduri  imense însă orașul în scurt timp prosperă și se dezvoltă intinzându -se  pe  câmpie având numeroase grădini înfloritoare.  Sunt construite numeroase palate și temple printre care un templu dedicat protectoarei orașului- Zeita Anahit. Orașul avea băi încălzite cu apă caldă  de la focar iar fumul prin conducte -burlane speciale treceau pe  sub podeaua  și prin pereții băii și o încălzeau. Cetatea era chiar pe dealul Hor Virapului și avea  2 rânduri de ziduri. Aici era amplasat palatul regal și temnița renumită – acea groapă zidită cu o adâncime de 6 m. In timpul domniei lui Tigran  cel Mare orașul  nu mai este socotit capitală însă continua să se dezvolte si devine destul de mult populat. Însă orașul se dezvoltă și în perioada domniei lui  Artavazd , fiul lui Tigran care se presupune că  a construit amfiteatrul din oraș. În oraș circulau bani cu denumirea  ARTAȘAT CAPITALA și  Zeița Anahit, ștanțat. Acest fapt denotă că orașul avea administrare autonomă. În decursul secolelor acest oraș a fost un centru nu numai administrativ ci de meșteșugari și comercial. Să nu uităm că pe aici trecea renumitul drum al MĂTĂSII. În oraș erau ateliere unde se confecționau arme, armuri, îmbrăcăminte luxoasă, obiecte de uz casnic, mobilier, ornamente, bijuterii, ceramică și obiecte din diferite metale, sticlărie, în anumite cartiere ale orașului se producea renumita vopsea “KARMIR Vordan”.   Năvălirile  parte și romane au distrus de căteva ori orașul și deja în sec 7 este pomenit de arabi ca un sătuc ce fabrica” karmir vordan”. Actualmente este  oraș reședință în zona Ararat.

 5. TIGRANAKERT-Տիգրանակերտ

În perioada domniei lui  Tigran cel Mare Armenia a devenit una din marile puteri ai lumii iar capitala Artaşat  a rămas în nordul ţării. Renunţând la capitala aflată  la marginea ţării, regele  în anii 80 î.e.n. a construit o nouă capitală în Աղձնիքում՝ Aghăndzik, pe malul  râului  Qaghirt afluent al râului Tigrisul de Vest. Oraşul a fost înconjurat cu ziduri de o înâltime  ce  ajungea  la 25 m  unde erau amplasate grajduri şi alte construcţii. În jurul oraşului regele a construit  palatul său înconjurat de  lacuri, parcuri, zone de vănătoare, o cetate puternică. În decurs de 10-15 ani numărul locuitorilor a ajuns la 100 000 iar alţi istorici menţionează că ar fi ajuns  la   300 000. În decursul secolelor oraşul a fost deseori ruinat, jefuit şi reconstruit. După cucerirea araba a fost denumit Diarbekir  devenind un punct strategic militar foarte important. După năvălirile tatar-mongole orașul se transformă într-un  oraș rural mare. Şi acum în apropierea satului Farkin din Turcia se văd ruinele acelui mare  oraş.

  6. VAGHARŞAPAT-Վաղարշապատ

 Încă din epoca din piatră acest loc a fost locuit.  Ginerele  regelui  Yervand  Sakavakiaţ– Երվանդ Սակավակյացի pe nume Vartkes , aici în sec IV î.e.n a fondat oraşul Վարդգեսավանը- Vardkesavan. În timpul domniei lui Tigran cel mare devine un oraş rural. Regele  Vagharş  I  (117-140 )  Վաղարշ Ա-ն, orașul îl înconjoară cu ziduri şi îl redenumeşte Վաղարշապատ Vagharşapat şi îl proclamă capitală. Cetatea din oraş ocupa teritoriul actual al  Catedralei Sf. Ecimiadzin . Acolo erau palatul regal, clădiri administrative şi publice, templul zeiţei Anahit, cazarme, închisoare, baia şi altele. Oraşul avea turnuri înalte pe zidurile cetăţii iar  în afara cetăţii erau anumite ateliere meşteşugare, templul antic şi cimitirul. Templul probabil era dedicat  zeului soarelui Mihăr şi era cam în zona unde actualmente este Biserica sf. Hripsime.Prima şcoală în limba armeană fondată de Mesrop Maştoţ şi  Sahak Partev a fost în acest oraş. Primul matenadaran a fost tot aici fondat. În sec 13-15 e.n. oraşul a fos denumit EGIMIATSIN după Sf. Catedrală actualmente  fiind redenumit  Vagharşapat.

 7. DVIN-Դվին

Era un oraş mare şi înfloritor în vremea sa nu departe de Artaşat. Este cunoscut cu denumiri diferite:- în armeană   Dvin, Duin, arabii pronunţau Dabil, Adabin, grecii -Duvil. Uneori câmpia Araratului şi Arax sunt menţionate cu  denumirea Dvin.   Zona respectivă a fost locuită încă din mil V î.e.n. S-au păstrat urme ale construcţiilor ciclopiene în perioada  mileniului  2-1 î.e.n. Au fost descoperite  obiecte de cult  şi ruine ale  construcţiilor  precreştine, morminte cu fragmente de  statui din piatră şi cu sculpturi. Dvin ca reşedinţă regală a fost proclamată în  anii 30 al sec IV e.n. când regele Hosrov Kotak( 332-338),  palatul regal l-a transferat din Artaşat  la Dvin. Pentru ameliorarea climei aride din zona, regele  pune  bazele unei păduri şi o populează cu vînat- loc  de vănătoare pentru  palat. Actualmente există acea pădure şi se numeşte “Hosrovi  antar” (“Padurea lui Hosrov”). Urmaşii regelui continuă dezvoltarea oraşului. În săpăturile  arheologice din cetate a fost descoperită o sală  imensă cu coloane și  cu pereţi din piatră cioplită. Se presupune că acea sală ar fi fost  sala tronului a regelui Arşakuni. In sală se mai văd scările  care duceau la locul unde   se punea tronul.  Cetatea era înconjurată  cu ziduri înalte, în jurul cărora era construita cetatea interioară unde locuiau nobilimea, dregătorii, conducerea armatei. Grosimea  zidurilor inferioare  a  cetăţii  erau de 12-15 m şi cu o înălţime de 15-20 m, iar pe cele patru colţuri ale cetăţii erau turnuri  mari şi înalte. La fiecare 40 de metrii erau construite piramide imense în număr de peste  30. În afara zidurilor  a fost  construit un şanţ cu o adâncime de 5-6 m şi cu o lăţime de 30-50 m, pe alocuri chiar de 65-70 m care era umplut cu apa din râul Azat. Toate cartierele din oraş aveau apă adusă prin conducte din lut  din munţii ce îi înconjurau. În perioada sa de glorie oraşul a avut în jur de 150 000 de locuitori si era un centru dezvoltat de manufactură. Mărturie stau bijuteriile de aur descoperite : -brăţări cu cap de şarpe, lanţuri, inele, cercei, cordoane din argint şi diferite amfore.  Ceramica  şi olăritul erau la un aşa nivel că meşteşugarii făceau oale de dimensiuni mari cu o capacitate de 1000 l. Oraşul a fost de multe ori jefuit, distrus de năvălitori dar  cel mai  mult a suferit din cauza cutremurelor,cel mai devastator fiind cel din 893. Actualmente ruinele oraşului se intind pe suprafaţa unor sate din jur pe lângă Artaşat.

8.  BAGARAN-Բագարան

Așezat  pe malul drept al râului Ahuryan în provincia  ARȘARUNIC, acest oraș,  Așot Bagratuni  în anul 895  l-a proclamat capitala  Armeniei care își  căpătase  independența de sub jugul arabilor. Este o localitate veche din Armenia pe care a fondat-o Yervand Vergin (220-201 î.e.n) concomitent cu  Yervandașat.

Bagaran avea o cetate  interioară cu ziduri foarte groase în jurul căreia se întindea orașul. Aici se aflau  palatele  și  cavourile- mormintele  dinastiei   Bagratizilor, biserici, dintre care cea mai semnificativă  era Sf. Teodor.  Pe versanții cheii- văii și pe dealurile din împrejurimi se văd încă ruinele unor construcții  și existența a 5 biserici  stau mărturie că orașul a avut construcții impozante  și totodată a  avut o populație numeroasă. După  declinul regatului Bagratizilor orașul a suferit distrugeri din partea  turcilor seleucizi, iar în 1394   bandele lui Temur Lenk îl distrug. Slava orașului nu a fost restabilită. La începutul sec XX era un sat obișnuit cu 800 de locuitori. În timpul genocidului satul a fost complet distrus  și abandonat iar unii locuitori scăpați ca prin  minune pe malul stâng al Araxului au fondat  actualul sat Bagaran.

  9. ȘIRAKAVAN-Շիրակավան

 I se mai spune și (Երազգավորս)—Erazgavors se afla pe malul  drept al râului Ahuryan nu departe de Ani. Regele Sămbat Bagratuni(890-914) a fost aici încoronat în anul 892 în noua capitală a țării. În jur de 40 de ani, în perioada domniei lui Sămbat I și al fiului  Așot Yerkat era capitala țării. În timpul  dominației turcești  denumirea a fost denaturată și anume  Șoraghyal cu acest nume  este pomenită localitatea într-o povestirea scrisă de H. Tumanian . Acel teritoriu a fost locuit încă din  sec. 3-2 î.e.n. În timpul domniei Bagratizilor orașul medieval  avea o puternică cetate și alte puncte de apărare. La 3 km distanță se află renumita cetate Tignis care mai târziu a devenit un punct puternic de apărare al orașului Ani. Datorită năvălirilor seleucizilor și a tatar- mongolilor ca și alte localităti  a fost jefuit și distrus și în istoriografie se pomenește ca  așezare rurală. În 1920 populația orașului a fost strămutată o parte   stabilindu-se în actuala Armenie în satul Erazgavors.

 10.KARS-Կարս

A fost  reședință a  renumitei  case nobiliare din Vanand din timpuri  străvechi. Bagratizii   îl înlătură pe răsculatul nobil  și îi confiscă  toată domeniile  inclusiv orașul reședință Kars. După moartea lui Așot Yerkat(914-928), regele Abas (928-953), care era administratorul orașului Kars, nu s-a mutat la Șirakavan ci a rămas la Kars  proclamând-o capitală. Palatele regale și alte construcții erau în interiorul cetății. Regele Abas pe malul râului Kars construiește catedrala  SFINȚII APOSTOLI.  Când regele Așot  Milostiv (953-977) a mutat capitala  în anul 961 la Ani, fratele lui Mușegh Bagratuni s-a proclamat rege al Karsului.  Căderea regatului este menționată în anul 1065. Datorită numeroaselor năvăliri ale turcilor seleucizi,  regele Gaghik  a fost obligat să  cedeze  orașul Kars cu împrejurimi Împeriului Bizantin și el să se mute în Kapadochia. Karsul era un puternic centru de negoț și avea multe maufacturi ,era o cetate puternică care a fost distrusă în timpul râzboiului ruso-turc din 1877-78. El a fost cucerit de ruși în 1828 dar în 1921 a fost  cedat turcilor.

 11.   Ani-Անի

• 

• 

Ani se află pe podișul Șirak pe malul drept al râului Ahuryan și a fost locuit din timpuri străvechi, mărturie stau  ruinele construcțiilor ciclopiene. Pe acel deal  unde mai târziu a fost construită cetatea orașului (sec.4) care aparținea casei nobiliare Kamsarakan și era  înconjurată cu ziduri . Kamsarakanii după răscoala contra arabilor în perioada 773-75 părăsesc orașul și se mută  în Bizanț iar  domeniile lor trec  Bagratizilor. În anul 961 Așot Milostiv este uns rege  în Ani  și proclamă orașul capitală. După 2-3 ani regele construiește zidul interior al orașului. Se presupune că pe timpul domniei sale au fost construite apeducte și  renovate palatele Kamsarakanilor. Ani s-a dezvoltat foarte rapid. Regele următor- Sămbat al II-a  orașul extins îl înconjoară cu încă un zid cu o lungime de 2,5 km și cu o înâlțime de  8-10m. In partea exterioară a zidului era săpat un șanț cu o lungime de 500 m și cu o lățime de 10-12m umplută cu apă care în afara faptului că era un mijloc de apărare, apa acestui șanț se întrebuința pentru  irigații agricole. Era o cetate foarte bine fortificată,  zidurile aveau 80-90 de turnuri unde se afla garnizoana și  straja orașului. Stema orașului în bazorelief era pe poarta principală:- un leopard alergând. Un rol important de apărare aveau și podurile. Numai pe râul Ahurian au fost 10 poduri mobile și 2  din ambele părți  cu duble ziduri. Pe lângă astea mai exista și orașul subteran de importanță militară având rol de apărare, multe ascunzișuri , unele din ele fiind și capcane.

Orașul era foarte des populat cu case cu 1 sau 2 etaje, cu 3-6 camere de locuit și dependințe. Lățimea străzii principale era de 4-5 m, pe trotuare erau banci din piatră, pe aici trecea  conducta principală de apă al orașului fiind pentru vremea sa o construcție foarte complicată  din conducte din fier și  din ceramică. Aceste conducte aprovizionau cele 6 bai ale orașului. Orasul Ani avea multe biserici conform  cronicarilor existau 1001 biserici, capodopera fiind  catedrala construită de arhitectul Tărdat. Orașul era un nod important al comerțului international. Pentru  a găzdui stăinii în Ani axistau 10-15 hoteluri. Orașul era vestit pentru meșteșugarii săi. Aici se produceau:-  sticlărie,pahare, farfurii, amfore,  obiecte din cristal. Orașul avea 2 pieți. In timpul săpăturilor arheologice  au fost descoperite 2  rânduri  de magazine- construcții din piatră. La Ani au existat câteva  matenadarane: -la palatal regal, la patriarhie, în mănăstiri. Exista și clădire specială pentru teatru. Despre existența a unei numeroase populații demonstreză împrejurimile orașului, conform cronicarilor  în oraș locuiau  peste 100 000 de locuitori. După  declinul  regatului Bagratizilor slava orașului scade treptat. În sec XVI Ani este menționat ca un sat. Acualmente  în Turcia face parte  din atracțiile țării.

Preluat de la  Serghey Vardanian