Conferirea unei medalii Preasfinției Sale Episcop Datev Hagopian

În ziua de 21 martie, după slujba Sfintei Liturghii, într-un cadru festiv, la reşedinţa Arhiepiscopiei Arrmene din România, Preasfințitului Episcop Datev Hagopian i-a fost conferită medalia „Taroni aryuţ” din partea Organizaţiei ,,Fidaiilor’’ din Republica Armenia și scrisoarea de mulţumire din partea  Uniunii Veteranilor din Organizaţiile Speciale ale Poliţiei din Armenia (preşedinte – colonel Grişa Sargsyan). Distincţiile au fost înmânate de către d-na Marine Hovakimyan, reprezentanta în România a Uniunii Veteranilor Organizaţiilor Speciale ale Poliţiei din Armenia, şi de către Preşedintele Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor, d-l.Comisar-şef Mihai Tărtăreanu, însoțit de d-l.Locotenent-colonel Cătălin Bălteanu, Secretar general al Asociaţiei.

          Pe lângă oficialii menționaţi mai sus, au fost prezenţi la eveniment Președintele UAR ,dl. Varujan Vosganian, preoți din cadrul Eparhiei, precum și consilieri eparhiali şi parohiali.

          Importanţa evenimentului a fost exprimată printr-o frumoasă prezentare, făcută de d-na Madeleine Karacașian, jurnalistă şi traducătoare, la adresa Preasfințitului, care a primit aceste distincţii pentru  prezența sa ca ierarh al Bisericii  Apostolice  Armene pe frontul din Arțakh în timpul războiului:

          „În toamna trecută, mai bine zis, vreme de 44 de zile, atenția întregii suflări armene, fie ea din Armenia-Arțakh, fie mai ales a armenilor de pretutindeni a fost reținută de evenimentele dramatice care s-au petrecut pe pământul istoric armean, evenimente neașteptate, de o violență fără precedent.

          După cum se știe, conflictul dintre Arțakh și Azerbaidjanul învecinat este vechi de peste trei decenii, cu izbucniri sângeroase din timp în timp.

          Dar în acest răstimp, în baza dreptului la autodeterminare, Arțakhul și-a declarat independența. Iar cu ajutorul larg al celor din Patria Mamă și al celor din Diaspora, Republica Arțakh a pășit pe un drum pașnic, al făuririi unei vieți pe măsura aspirațiilor populației sale.

          Anul trecut, agresiunea azeră, dezlănțuită pe 27 septembrie, a fost susținută masiv și fățiș de Turcia și cu ajutorul unor mercenari islamiști, provenind din Siria, plătiți cu bani grei, toți aceștia folosind armament modern, ultrasofisticat, dar mai ales nimicitor.

          Este foarte adevărat că forțele erau total inegale, disproporționate, armenii, mai ales cei tineri, aruncându-se în luptă doar cu vitejie, din dorința de a apăra acel pământ străbun și granițele lui.

          Din nefericire, eroismul militarilor și voluntarilor armeni – tineri sau mai puțin tineri, a primit o replică dureroasă, tragică, totul soldându-se nu numai cu pierderea unor teritorii, ci și cu mii de victime, alții fiind răniți, prizonieri, dispăruți, iar populația armeană din zonă, speriată, pornită pe drumul pribegiei, mai ales, după ce și-a văzut distruse căminele și pângărite străvechile lăcașuri de cult.

          Acest drum al pribegiei este atât de binecunoscut de generațiile părinților noștri care, cu mai bine de 100 de ani în urmă, au fugit de iataganul otoman.

          De cele un milion și jumătate de victime ale Primului Genocid al secolului al XX-lea a auzit întreaga omenire, chiar dacă el nu este recunoscut de către urmașii celor ce l-au săvârșit.

          Comunitatea armeană din România nu putea rămâne indiferentă la tot ce s-a petrecut în Arțakh recent și s-a mobilizat exemplar pentru ajutorarea celor răniți sau sinistrați.

          Despre aceste acțiuni vom avea prilejul să vorbim pe viitor.

          Dar înainte de orice, dorim să amintim de gestul emoționant, profund patriotic și creștin al Preasfințitului nostru Episcop Datev Hagopian, păstorul nostru spiritual.

          Cu binecuvântarea SS Karekin II, Patriarh Suprem și Catolicos al Tuturor Armenilor, Preasfințitul Episcop Datev Hagopian s-a aflat pe front în acele zile, primejduindu-și viața și sănătatea, alături de soldatul de rând și de comandantul armean pentru a-i încuraja, pentru a le ridica moralul. I s-a părut un gest normal, căci de-a lungul istoriei poporului armean, clericul a fost mereu un propovăduitor, un soldat în felul său, purtând într-o mână crucea, iar în cealaltă arma, participând la luptele de apărare a Patriei.

          Nici în acest război n-a fost ceva excepțional ca reprezentantul clerului, al Bisericii Apostolice Armene, să se afle în mijlocul combatanților.

          În acele zile, pe rețelele de socializare a circulat un video cu părintele nostru Episcop, parcurgând drumuri de munte, arma sa fiind doar o cruce mare neagră, legată cu un ștergar alb, înconjurat de cadre militare și preoți, diaconi, oprindu-se la grupuri întregi de soldați. Aceștia îi ascultau cu evlavie și încredere vorbele de duh, de încurajare, pentru apărarea pământului străbun, apoi rostind cu toții un cutremurător „Tatăl nostru”. 

          Preasfinția Sa a considerat soldatul armean drept un înger al lui Dumnezeu, apărător al fruntariilor țării.

          Din nefericire, nimeni nu se aștepta la o asemenea înfrângere, în fața unui inamic mai numeros, mai dotat tehnic și necruțător. A fost, dacă vreți, o ciocnire nedreaptă între creștinism și islamism.

          Impresionantul gest al Preasfințitului nostru Episcop Datev Hagopian a dovedit că este un vrednic pion al triadei Patrie, Diaspora, Biserica Apostolică Armeană.

                                                X

          Astăzi, ne-am adunat aici pentru a asista la înmânarea medaliei „Taroni aryuţ” din partea „Fedaiilor” din Republica Armenia şi a Scrisorii de mulţumire, semnată de Colonelul Grişa Sargsyan, comandanul Uniunii Veteranilor din Organizaţiile Speciale ale Poliţiei din Armenia. În scrisoare se spune:”Consiliul Comandamentului glorioşilor combatanţi îşi exprimă profunda mulţumire Preasfinţitului Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei Armene din România, pentru sprijinul acordat în momentele dramatice ale Patriei, prin participarea sa personală la acţiunile desfăşurate pe frontul de luptă”.

          Vă mulţumesc pentru atenţie.”

          În încheiere, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să țină un moment de reculegere în memoria eroilor care au căzut pe câmpurile de luptă, la datorie, rostind și o rugăciune de pomenire pentru odihna sufletelor acestora.

                                      Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana