CONCURSUL INTERNAŢIONAL „GEORGE ENESCU” – 2022 | …

…Violonistul Grégoire Torossian a obținut locul III

La începutul lunii septembrie tineri artiști de pe toate meridianele lumii au sosit la București plini de entuziasm și speranță pentru a participa la cea de-a optsprezecea ediție a Concursului Internațional George Enescu. După o semifinală unde s-au calificat 12 concurenți în finala de la secțiunea vioară am avut plăcerea și bucuria să-l întâlnim pe Grégoire Torosian din Franța, un tănâr de douăzeci și doi de ani de origine armeană, masterand la Conservatorul din Paris, la clasa profesorilor Svetlin Roussev și Pierre Colombet. Alături de el au ajuns în ultima etapă a concursului Maria Marica și Ștefan Aprodu din România.

Grégoire Torossian a interpretat Concertul în re major pentru vioară  și orchestră opus 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, una dintre cele mai dificile partituri din repertoriul violonistic și a obținut locul III. Finaliștii au fost acompaniați  de Orchestra Filarmonicii George Enescu dirijată de Wilson Hermanto.

Născut în Franța, în anul 2000, lângă Paris, la Boulogne-Billancourt a început studiul viorii  de la vârsta de patru ani. Este absolvent al Conservatorului din Tours și al Consevatorului Național Superior din Paris. În 2018, chiar anul admiterii sale a obținut premiul I la Bruxelles, la concursul „Leonid Kogan”. A urmat cursuri de măiestrie cu violonistul Sergey Khachatryan și prof. Karen Aroutiounian.

În pauza concertului am stat puțin de vorbă cu tănârul interpret.

Felicitări pentru întreaga evoluție de pe scena Ateneului pentru care, din partea Uniunii Armenilor îți oferim acest frumos buchet de flori. În afară de vioară cânți și la alte instrumente?

Da, cânt de asemenea la pian, nu la același nivel ca la vioară, dar am noțiuni extinse pentru a susține un concert. Instrumentul armenesc preferat de mine este dudukul. Spun asta fără nicio ezitare. Am fost în Armenia, în 2017. În Erevan, într-o piață, am găsit un duduk și l-am cumpărat. În școala primară am învățat să cânt la flaut și de aceea mi-a fost ușor să cânt și la duduk. Cred că putem socoti dudukul un instrument situat între flaut și saxofon. Dintre compozitorii armeni îl prefer pe Arno Babajanian.

Familia armeană din care provii a contribuit în mod esențial la formarea ta ca muzician?

Mulțumesc atât familiei mele care m-a susținut cât și profesorilor care de-a lungul anilor s-au străduit enorm. Sunt sută la sută armean. Străbunicii mei au venit în Franța după anul 1920. Bunicii și părinții mei s-au născut în Franța. Armenii au o cultură bogată care trebuie promovată cu orice prilej în lume. De altfel în repertoriul meu am inclus și piese ale unor compozitori armeni.

Ce îți propui pentru viitor?

Visul meu este să susțin concerte tot anul, nu doar din când în când, să urmez o carieră de solist. Dar pentru asta e un drum lung plin de muncă și cu participare și la alte concursuri internaționale.

Vreau să adaug că sunt foarte fericit că am câștigat premiul III la Concursul George Enescu! O experiență de neuitat să cânt Concertul meu preferat în acest minunat Ateneu! Mulțumesc enorm Beare’s International Violon Society pentru că mi-a împrumutat această uimitoare vioară (Pietro Guarneri, Veneția 1734 ). Mulțumesc Uniunii Armenilor din România pentru acest buchet de flori, cu tricolorul armenesc și ție pentru articolul din revista Ararat. 

Îți urăm succes.

Text și fotografii de Andreea Barbu

by Andreea Barbu