Concertul Orchestrei Gulbenkian în cadrul festivalului Enescu

M-a fascinat întotdeauna personajul misterios al lui Calouste Gulbenkian (1869-1955) , om de afaceri, diplomat, contrabandist de arme, aventurier şi mecena.

Născut în Imperiul Otomanla Scutari(azi Skodra înAlbania), căsătorit cu Nevarte Essayan a avut 2 copii: Nubar Sarkis şi Rita Sivarte, decedatla Lisabona. Călare pe două secole, Mister 5% , foarte puţin cunoscut marelui public, aventurierul din tinereţe a terminat ca un miliardar hipocondru şi mecena.

Azi puţini îşi amintesc de faptul că prin  contribuţia sa la crearea SHELL Petroleum şi  la împărţirea bogăţiilor petroliere din Orientul Mijlociu între marile Puteri Occidentale  a agonisit o avere colosală, una din cele mai importante ale  epocii sale. Tatăl său, Sarkis  îi dăduse urmatorul sfat :” Calouste, nu privi în sus , priveşte în jos “. În 1920 negociase o participare de 5% la câmpurile petroliere descoperite în Irak .

Înarmat cu răbdare şi pasiune, milionarul a constituit una din primele colecţii mondiale de artă , care se află azila Muzeul CalousteGulbenkian, pe care l-am vizitat ultima dată în anul 1995. Sursa capodoperelor o negociase cu Guvernul sovietic, ruinat în anul 1929, cumpărându-le din colecţia ţarilor din Muzeului Ermitaj. A avut la Paris pe 51 Avenue Jena un imens imobil care îi adăpostea colecţia de artă şi pe care o împrumutase temporar muzeelor din Londra şi Washington.

În 1940 Gulbenkian care fusese timp de 24 ani  Consilier economic pe lângă Ambasada Iranului, a părăsit Parisul via Vichy, ajungând la Lisabona în aprilie 1942. Refugiat la Hotel Aziz, a avut un rol magistral, cel de a-l convinge pe Franco să tărăgăneze negocierile cu Hitler şi să nu se angajeze în razboi !Importanta lui Mr.5% era atât de evidentă încât Germanii n-au pătruns în reşedinţa sa pariziană, încât după război, Gulbenkian şi-a putut dona colecţia intactă Portugaliei sub forma unei Fundaţii, cea mai bogată din lume după cele din USA. Statutul Fundaţiei a fost aprobat în 1956, iar Muzeul clădit de arhitectul Albert Pessoa s-a deschis în anul 1969. Motto-ul sanscrit preferat de Gulbenkian era : “Tot ceea ce puteîi lua în mâinile voastre reci, în mâinile moarte, este ceea ce aţi dat “

Orchestra Gulbenkian a fost creată în anul 1962 ca orchestră de cameră specializată în muzica barocă, clasică şi cea a sec XX. Dar pe parcurs a devenit o Orchestră Sinfonică de anvergură cu peste 60 de instrumentişti şi sub această formă am avut plăcerea s-o urmărescla Ateneumarţi 13 septembrie după masă. Orchestra iniţial condusă de maestrul italian Claudio Scimone are ca director şi dirijor principal din anul 2002 pe Lawrence Foster (născut in 1942la Los Angelesdin părinţi evrei români), unul din principalii promotori ai muzicii lui George Enescu pe plan mondial şi fost Director al Festivalului Enescu.

Programul prezentat sub egida” Enescu şi contemporanii săi”, n-a fost din cele mai atractive dar a permis publicului entuziast dela Ateneusă-şi facă o bună impresie asupra valorii ei muzicale. S-a început cu piesa lui Charles Ives “The 4-th of July”, piesă festivă superficială dedicată Zilei naţionale a USA.

A urmat eclectica compoziţie a lui Leonard Bernstein: Sinfonia II intitulată “The Age of Anxiety”, care ne-a permis s-o admirăm pe compatrioata noastră pianista  Dana Ciocârlie, stabilitălaParis. Cele 5 părţi ale aşa-zisei sinfonii, de fapt o suită cu titluri bizare, care nu ne-a produs mare anxietate, dat fiind ritmurile de jazz şi chiar cafe-concert care străbat partitura dovedesc că gloria lui Bernstein s-a datorat îndeosebi talentului său  de dirijor şi pedagog, fără să uităm de deliciosul său musical “West side story”, un remake new-yorkez după legenda lui Romeo şi Julieta.

În partea II-a a concertului au urmat piesele serioase “Suita III Săteasca” de George Enescu, interpretată în mod exemplar şi spectaculoasele “Variaţiuni pe o temă de Purcell” de Benjamin Britten (gândite ca Ghid de orchestră pentru cei tineri)

Pe ansamblu Orchestra Gulbenkian ne-a asigurat un concert agreabil, dar am dori, la o viitoare vizită, un program mai consistent.

Constantin Erbiceanu

by Redactor