Mihai Stepan Cazazian

COMUNICAT DE PRESĂ / AMBASADA REPUBLICII ARMENIA ÎN ROMÂNIA

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Acum 31 de ani, la începutul lunii ianuarie a anului 1990, întreaga lume a fost martoră a încă unui pogrom, care a avut loc în capitala Azerbaidjanului sovietic, Baku. Represaliile și epurările etnice din Azerbaidjan, de la sfârșitul existenței URSS-ului, își au începutul încă în februarie 1988, la Sumgait, reprezentând un soi de ”răspuns” al autorităților azere și al forțelor socio-politice de atunci, la solicitările juste ale armenilor din Nagorno-Karabakh (provincia istorică armeană Artsakh) de a pune capăt discriminărilor etnice la care erau supuși de autoritățile Azerbaidjanului sovietic. După cum se știe, în urma evenimentelor de la Sumgait și-au pierdut viața mai mulți etnici armeni, iar alte zeci de mii de locuitori de origine armeană din Sumgait și alte localități ale Azerbaidjanului sovietic au fost nevoiți să-și păsărească locurile natale.

În consecință, în ianuarie 1990, la Baku (oraș cunoscut odinioară pentru multiculturalismul său și unde generații întregi de armeni au locuit și creat, contibuind la transformarea acestuia într-un oraș industrial și cultural important în Caucaz, dar și unul dintre centrele de extragere a petrolului), dintr-o populație de 250 de mii de locuitori de origine armeană în anii ’90, au rămas doar 35-40 de mii de armeni. Majoritatea acestora fiind vârstnici, membri ai familiilor mixte, oameni rămași fără ajutor.

Urmare a pogromurilor provocate de cercurile naționaliste, sute de etnici armeni au pierit, au fost supuși violențelor sau au dispărut fără urmă. Alte zeci de mii de armeni au devenit refugiați, iar casele și bunurile lor au revenit, prin uz de forță, agresorilor lor.

Violențele care au avut loc timp de mai multe săptămâni, au putut fi oprite temporar doar în momentul în care au intrat trupele sovietice și doar pentru că apăruse o amenințare la adresa autorităților comuniste locale ale Azerbaidjanului sovietic.

Din păcate, la mai bine de 30 de ani de la acele evenimente tragice de la Baku, nu numai că nu se vorbește nimic despre motivele care au dus la acele evenimente, ci chiar populația de origine armeană se vrea a fi învinuită, în condițiile în care ea însăși a fost victimă a celor întâmplate.

Realitatea este că și după trei decenii, autoritățile azere continuă rușinos să păstreze tăcerea cu privire la pogromurile săvârșite împotriva armenilor de la Baku din ianuarie 1990. Și fac asta nu doar pentru a fugi de responsabilitate (să amintim aici că în afară de câțiva participanți la pogromul de la Sumgait, care au fost condamnați pentru faptele de violență săvârșite împotriva armenilor, niciunul dintre înfăptuitorii violențelor de la Baku nu a fost tras la răspundere până acum), ci și pentru că, în acest caz, ar fi fost pusă în pericol baza ideologică a actualei statalității azere. Trebuie avut în vedere faptul că printre cei care și-au pierdut viața în ciocnirile cu autoritățile azere în ianuarie 1990, și care sunt înmormântați la Baku, au fost și persoane care au participat la pogromurile săvârșite împotriva armenilor și altor reprezentanți ai minorităților etnice care locuiau de generații la Baku, cum erau rușii și evreii.

În plus, nici până acum nu este clar rolul persoanelor care se aflau în spatele înfăptuitorilor acelor pogromuri, care au profitat de situația creată și evenimentele tragice ce i-au urmat, pentru a reveni la putere și pentru a restabili perioada dinastică a conducerii lor încă în anii ’60 ai secolului trecut.

Este, evident, vorba despre fostul general KGB, membru al membrul Partidului Comunist al RSS Azeră, Heydar Aliyev, cel care a pus bazele regimului autoritar a lui Ilham Aliyev.

Armenii care locuiau la Baku în 1990 nu erau o amenințare nici pentru Azerbaidjan și nici pentru autoritățile sale sau forțele socio-politice. Aceștia nu-și doreau decât să locuiască în orașul lor natal, în care au locuit timp de mai multe generații și strămoșii lor. Cu toate acestea, armenii erau considerați o amenințare pentru Azerbaidjan și asta doar pentru apartenența lor etnică.

Tăcerea din jurul evenimentelor tragice care au avut loc la Baku soldate cu atâtea victime, au dus, așa cum era de așteptat, la repetarea altor crime. O dovadă în acest sens a fost și agresiunea săvârșită împotriva Nagorno-Karabakhului în toamna anului trecut care a dus a mii de pierderi de vieți omenești, crime de război, violențe la adresa prizonierilor de război și a civililor. Istoria are tendința de a se repeta în mod neașteptat, din păcate.

Ambasada Republicii Armenia în România

Publicat de agerpres.ro
  •  
  •