Arsen Arzumanyan

COMORILE DIN ARȚAKH: Mănăstirea AMARAS unde s-a fondat în sec. al V-lea prima școală armeană din regiune

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Amaras este un complex mănăstiresc apostolic armean care se află în apropierea satului Macikalașen, regiunea Martuni, din Arțakh. Potrivit istoricilor armeni, biserica mănăstirii Amaras a fost întemeiată de Grigore Luminătorul, fondatorul Bisericii Armene, la începutul secolului al IV-lea.

La începutul secolului al V-lea, fondatorul alfabetului armean, Mesrop Maștoț, a deschis în mănăstirea Amaras prima școală din Arțakh.

În secolele medievale acest complex a fost cucerit și jefuit de arabi, mongol-tătari etc., dar a continuat rolul său de centru educațional și cultural. În secolele al XV-lea – al-XVI-lea aici au fost realizate numeroase manuscrise.

În al doilea sfert al secolului al XIX-lea, acest complex avea un sistem de apărare puternic, construit în secolul al XVII-lea, care a fost folosit ca fortăreață, iar în perioada anilor 1832-1847 a servit drept vamă la granița ruso-persană. În 1848, mănăstirea a fost predată lui Baghdasar, Mitropolitul Gandzasar-ului, după care biserica deteriorată a fost restaurată în 1858 cu ajutorul armenilor din Șuși.

În partea de est a bisericii este îngropat Grigoris, nepotul lui Grigore Luminătorul, care a murit în anul 338 în timpul misiunii sale de a răspândi creștinismul în Aghvank. În 1898, o nouă piatră funerară a lui Grigoris a fost realizată de Mikael Ter-Israelianț, un arhitect armean din Șuși.

Deși la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea avea multe moșii – terenuri arabile, o grădină, o moară, după instaurarea regimului sovietic și lipirea regiunii Nagorno-Karabakh la Azerbaidjan, aceasta a fost abandonată și devastată. Pe parcursul primului război din Karabakh, în 1992, mănăstirea a fost redeschisă în cadrul eparhiei Arțakh-ului.

Renovarea complexului a început în 2019 și deși a fost oprită din cauza războiului din toamna trecută, lucrările fiind în plină desfășurare și astăzi. Astfel, în urma războiului mănăstirea a rămas în administrarea guvernului din Arțakh și poate fi vizitată de pelerini.

Arsen ARZUMANYAN

  •  
  •