COMENTARIU / URECHISM ISTORIC

Comemorarea primului război mondial (WW1) a trecut cam neobservată în România. Și asta  în ciuda unor simpozioane, expoziții, ceva filme etc. Iar statuile Soldatului cu pușca, prezente (încă)  în multe localități nu prea au fost  împodobite cu flori și borduri noi. Eroii întregirii neamului sunt amintiți cu fereală, ca niște rude sărace. Pe Mărășești, Oituz, Averescu, Dragalina, Eremia Grigorescu, Prezan, Brătianu, Regele Ferdinand, Regina Maria, Turtucaia, Mărăști, Alba Iulia,etc  se clădeau fundamentele iubirii de țară, azi diluată de un globalism unilateral perceput, și o indiferență fața de valorile autentice tradiționale, înlocuite de sintagme gen brandul de țară  ca și cum țara ar fi o marfă. Sau e?

Pe acest fundal e salutară inițiativa a trei profesori de istorie (Doru Dumitrescu, profesor asociat la Universitatea Babes Bolyai, Mihai Manea, profesor de istorie și inspector școlar, Mirela Popescu profesor de istorie și director adjunct la un colegiu bucureștea) de a publica o Mică enciclopedie a Marelui Război (1914-1918), la Editura Corint.

Structurată analitic, volumul de circa 200 pagini  prezintă cele mai importante personalităti actante (militari și oameni politici), unele documente diplomatice, bătălii, strategii, armele și armamentul folosit. Capitolele de sinteză prezintă epoca sub raportul economic, social, politic și cultural. Volumul se  încheie cu o cronologie limitată doar la cele mai importante evenimente legate de temă. O bibliografie, destul de amplă finalizează lucrarea,care devine ușor de consultat în extenso sau fragmentar de cititorul doritor să se documenteze asupra unor evenimente de care nu prea a auzit în detaliu, dar care au stat totuși la baza existenței României moderne de azi.

Din păcate, din varii motive, în unele lucrări pe tematică istorică, se mai strecoară unele inexactități regretabile. Este și cazul acestei Mici enciclopedii. Nu vom trece prin sită întregul volum. Nici nu avem competența de a o face, dar ce am remarcat întâmplător, considerat de noi demn de semnalat vom expune în cele ce urmează.

Astfel autorii se ocupă, printre altele, și de cele „14 puncte” elaborate în 1918 de Președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson și prezentate Conferinței de Pace de la Paris  (1919-1920). Nu vom intra în detaliile acestui document. Ne vom opri la punctul 12 care este formulat în volumul cu pricina de Editura Corint astfel: „  permiterea circulației libere prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, în condițiile garanțiilor internaționale, formarea unui stat național al kurzilor”. Din text rezultă că autorii nu citează ci mai degrabă conspectează (pro memoria?) textul oficial. Or în originalul documentului Președintele SUA nu se referă explicit la kurzi (limitativ) dar nici la armeni sau alte popoare din Imperiul Otoman. Vom reda în original și traducere acest punct 12 spre știința cititorilor ca să risipim orice confuzie.

„ XII – The Turkish portions of the present Ottoman Empire should be assured a secure sovereignity, but the other nationalities which are now under Turkish rule should be assured an absolutely unmolested opportunity of an autonomous developement, and the Dardanelles should be permanently opened as a free passage to the ships and commerce of all nations under internațional guaranties”  Adică:

„XII – Porțiunilor turcești ale prezentului Imperiu Otoman, trebuie să li se asigure suveranitatea, dar celorlaltor nationalități, care sunt acum sub dominația turcească, trebuie să li se asigure o oportunitate reală în totalitate spre o dezvoltare autonomă, iar Dardanelele trebuie să fie deschise permanent ca o trecere liberă vaselor și comerțului pentru toate națiunile în condițiile garanțiilor internaționale”

Urechismul preluării textului originar poate fi pus în sarcina oricui. Dar semnatarii volumului aveau dreptul și deci datoria de a verifica, cel puțin actele oficiale pe care le rezumă. Desigur vorbind despre „celelate naționalițăți„ Woodrow Wilson avea în vedere și pe kurzi și pe armeni și pe caldeeni și pe arabi. Dar ei nu apar  în text explicit, așa cum lasă să se înțeleagă volumul apărut în prestigioasa Editură Corint.

Consultând caseta tehnică remarcăm lipsa controlului științific. Pe lângă autori sunt menționați redactorul (Alina Sârbu) și tehnoredactorul (Mariana Dumitru). Probabil editura văzând trei autori istorici a decis că nu mai e cazul să solicite un al treilea.  Dar errare humanum est…

NOR BERD

by Mihai Stepan Cazazian