COMENTARIU | Mentalităţi vechi şi noi

În vremea RSR-ului, ca şi în alte ţări socialiste, xenofobia, pe faţă, nu era admisă. Chiar dacă se vorbea în şoaptă sau la beţie despre MINORITARI  în termeni peiorativi, nimeni nu vorbea cu voce tare, nicăieri în acest mod. După înlăturarea lui Antonescu, din 1944 până în 1989, oamenii au devenit mai atenţi în exprimarea unui sentiment, dacă xenofobia poate fi sentiment şi nu o boală psihică, care nu era, formal, acceptat de PCR, ce avea un program internaţionalist-socialist. Site-urile Noii Drepte, alte site-uri din România, SUA, în alte ţări, unde sunt imigranţi din România, se „înverzesc”. Conjuraţii, comploturi, ghivece xenofobe, în care evreii sunt ţinta unor acuzaţii dintre cele mai aberante. Holocaustul, comunismul atacul din 11 septembrie, AlQuaida, foametea, criza financiară, epidemiile, încălzirea globală, toate au fost sau sunt provocate de un grup de evrei, dar nimeni nu spune exact cine sunt acei evrei, dar nici evreii nu-i ştiu. Există iudeofobia intelectuală, înaltă, perversă şi cea joasă, a „proletarului”, omului nefericit pe bună dreptate din cauze economice, bolnavi, etc. Le sunt comune câteva stereotipii – antievreismul ar fi justificat ( v. Eminescu, ceea ce este, totuşi, discutabil), evreii au fost prea mulţi ( deşi unii, mai cinstiţi regretă plecarea lor), Legiunea şi Antonescu trebuiau să-i izgonească sau să-i predea pe evrei Germaniei naziste, Holocaustul nu a existat (contradicţie – o dată trebuia exterminaţi, o dată nu a fost nimic), românii sunt cel mai „tolerant” popor din lume ( Hanna Arendt exagera în sens contrar), deci nu puteau să producă un Holocaust, nici crime contra evreilor ( nimeni nu a acuzat poporul român în genere, este
vorba de regimul antonescian), iar cel mai pervers … demers este negarea contribuţiei culturale a evreilor din România, din afara României ( respectiv , din Israel, din alte ţări) la literatura, artele, ştiinţa acestei ţări. Se pomeneşte de sute de ori cazul lui Paulescu care nu a primit Premiul Nobel din cauza evreilor. Nu se
analizează motivele pentru care descoperirea lui Paulescu, numită pancreatinină, apoi insulină, nu a fost promovată la timp de statul român, la începutul anilor 20 ai secolului XX . Se ştie că România nu a avut niciodată o strategie de promovare a valorilor proprii în străinătate. Iar ţările mici sunt dezavantajate de obicei, în cursa pentru premii internaţionale.

Nu mai vorbim despre neaplicarea unei legi care amendează, pedepseşte negaţionismul, manifestările xenofobe, antisemite, rasiste, apologia fascismului, desigur legionarismului ( care nu este, din păcate,
specificat). Poate că este mai bine. Martirii acestor măsuri punitive ar deveni eroi ai noii generaţii. Se apropie vremea când se va aplica anecdota cu armenii? O spun pentru cei care nu o cunosc. Un rabin,
înainte de a muri adună pe toţi fiii săi şi le spune să aibă grijă de armeni. Fiii întreabă de ce, anume, de armeni? Dacă se va termina cu armenii, a răspuns rabinul, vor începe cu noi. Aşa s-a întâmplat, după
genocidul armenilor, din 1915, a urmat, în anii 1939-1945, Holocaustul. Acum, un creştin ar trebui să-şi adune fiii să le spună – Aveţi grijă de evrei, că de vor termina cu ei, vor începe cu noi. Este
o lege în istorie? Vai şi amar.

Boris Marian Mehr

by Redactor