Edvard Jeamgocian

COMENTARIU | EDVARD JEAMGOCIAN : Întâlnirea tripartită Putin-Pașinian-Aliyev ( Soci, 26 noiembrie 2021)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

            Documentele semnate de cei trei și declarațiile lor de presă sunt cunoscute, tipărite și răs-tipărite în presa din întreaga lume, nu știm însă, dacă ceea ce a văzut lumina tiparului este tot ce s-a discutat la Sochi.

Discuțiile avute, etichetate de Putin drept constructive, ne dă de gândit. Odată că nu știm, și nu știm dacă vom ști vre-odată ce s-a discutat acolo dar, după citirea documentelor, cuvântul constructiv rostit de Putin ne-a amintit de o veche anecdotă: Un student îi trimitea mamei sale următoarea telegramă: Mamă, începe să te ingrijorezi, detaliile urmează …. Tot Putin a afirmat că: cei trei lideri au ajuns la un acord asupra unei game largi de probleme pe care le consideră cheie, lucru ce ne neliniștește și mai mult. Discuțiile cu ușile închise și poate chiar documente secrete semnate, ne îngrijorează deorece Prim Ministrul Armeniei ne-a demonstrat că a semnat în trecut documente care nu au fost favorabile Armeniei, ba chiar pun în pericol suveranitatea Armeniei, existența nației armene.

Chiar acum o zi, un parlamentar de opoziție, Vahe Hakobyan, declara cu privire la discuțiile avute la Soci: nu știm absolut nimic căci nimeni nu crede spusele lui Pașinian .

*

            Să încercăm să înțelegem conținutul și însemnătatea documentului tripartit publicat.

 I – Delimitarea granițelor Armenia-Azerbaijan. Delimitarea înseamnă că Armenia renunță la pământul strămoșesc Arțakh, și recunoaște că Arkțakh-ul este teritoriu Azerbaijan. Așadar, Armenia nu va avea pretenții la Arțakh, iar populația armeană, care a mai rămas, va fi gonită încetul cu încetul de pe pământul ei părintesc, așa cum s-a întâmplat cu armenii din Nakhicevan și Armenia de vest, ocupate de Azerbaijan și Turcia.

Mai este problema agresivității azere. Începând din 12 mai 2021, armatele azere au pătruns în interiorul granițelor Armeniei și au rămas acolo, toate ciocnirile între Armenia și Azerbaijan având loc în interiorul teritoriului Armeniei! Chiar când scriem aceste rânduri, azerii sunt intrați de-a lungul graniței cam 5-10 km. Lacul Sev Lidj și regiunile Gegharkunik și Berdzor sunt ocupate, iar satele din regiunile Tavuș și Tigranașen, sate istorice armene, parte integrală din Armenia Sovietică, se află sub stăpânire azeră. Să mai adăugăm că se duc tratative intense pentru minele de aur de la Sodk, ocupate de azeri, deși granița armeano-azeră trece prin mijlocul minei.

Tot referitor la demarcarea granițelor, subliniem că acordul de armistițiu semnat acum un an, pe data de 9 Noiembrie 2020, stipula că armatele Azerbaijanulu și ale Armeniei vor îngheța în pozițiile ocupate pe data de 10 November 2020 ora 24:00. Condiție nerespectată de partea azeră, încălcare gravă a acordului de pace, iar Armatele Ruse de menținere a Păcii (Peace keeping forces) nu au intervenit să oprească invazia în teritoriul suveran al Republicii Armenia. Să reamintim că în primul război din Arțakh din 1990-1994, Rusia a fost de partea Azerbaijanului, Armata a 4-a Sovietică luptând împotriva Armeniei. Armenia face parte din Alianța militară CSTO (Collective Security Treaty Organization), alături de Belarusia, Kazakhstan, Kyrgystan, Rusia și Tajikistan, dar nici una din țările aliate nu au mișcat un deget atunci când armatele unite Azero-Turce, înarmate cu drone israeliene și mercenari sirieni și pakistanezi au năvălit peste Armenia, țară cu o populație sub 3 milioane de locuitori, să-i distrugă istoria și cultura milenară, să le fure pământurile stămoșești.

Încă o remarcă. Odată cu delimitarea granițelor, Arțakhul, cât a mai rămas din el, va rămâne în interiorul Azerbaijanului care va face ori ce vrea cu el, iar armenii din Armenia vor avea dificultăți pentru a ajunge la Stepanakert.

*

 II – Deschiderea drumurilor de comunicație din regiune. Armenia a fost întotdeauna pentru crearea, deschiderea și dezvoltarea căilor de comunicație pe teritoriul ei, căi de care să beneficieze toate țările din regiune. Dar nu aceasta este problema. Intenția iubitorilor de Pace – Turcia și Azerbaijan este să distrugă Armenia. Ei doresc să deschidă un coridor, numit coridorul Zanghezur, prin provincia Syunik, care să traverseze teritoriul Republicii Armenia și să lege provinciile armene Nakhchivan și Arțakh, ocupate de Azerbaijan, coridor care să aparțină de Azerbaijan. Dacă nu este oprită această idee, pe lângă că se fură o fășie din Armenia, se taie legătura de frontieră cu Iran, Armenia rămânând înconjurată de țări care au comis Genocidul împotriva ei. Aceasta ar reprezenta distrugerea totală a Armeniei.

În același timp, coridorul ar contribui la dezvoltarea economiei Azerbaijanului și a Turciei, pentru a cumpăra și mai mult armament pentru distrugerea poporul armean.

Drumul propus de Armenia, pe lângă că reprezintă avantaj economic pentre țară, face ca Armenia să aibe un cuvânt de spus în rețeaua regională. Altfel, Armenia, cu teritoriul ciopârțit și populație redusă, va fi o marionetă a Turciei și a Azerbaijanului, pregătiți a o distruge ori de câte ori Ea își va ridica capul. Faptul ca Baku și Ankara presează intens pentru coridor nu ne miră, dar Rusia care ar trebui să fie aliata Armeniei, sprijină ideea. Turcia a discutat problema coridorului și cu Iran care, a precizat că schimbările geopolitice în regiune nu sunt binevenite.

Un lucru alarmant a fost când am citit în presa azeră titlul Issue of building railway, highway along Araz River resolved articol în care președintele Turciei afirma că problema construirii căii ferată și a autostrăzii de-a lungul râului Arax a fost rezolvată!, declarație bazată pe ceea ce i-a spus Aliev la Summitul de la Ashgabat, Turkmenistan : „coridorul de transport Zangezur este realitate”. Ministerul de Externe al Armeniei a negat afirmațiile lui Aliyev și Erdogan cu privire la acceptul coridorului prin Armenia, dar având în vedere că Guvernul Armeniei de azi și-a pierdut credibilitatea față de popor, ne putem aștepta la orice. Chiar acum (1 December 2021) am citit în presa azeră știrea: „Azerbaijan working on reconstruction railway line which is part of Zangazur corridor”(https://en.trend.az/business/3520442.html)

*

Pînă acum am văzut conținutul documentului semnat la 26 noiembrie 2021, să vedem acum ceea ce NU cuprinde documentul, dar care ar fi trebuit să-l conțină.

În primul rând, după cum se observă, documentul publicat nu conțin nici un punct, cât de mic, favorabil Armeniei, nici măcar vre-un punct neutru.

1. Nu s-au discutat abuzurile și barbariile comise de Azerbaijan în timpul războiului disproporționat cu Armenia. Folosirea mercenarilor sirieni și pakistanezi, folosirea de armament și generali turci (prezenți la Baku în tot timpul războiului), folosirea de bombe cluster, drone  inteligente israeliene.

2. Nu s-a discutat Statutul Republicii Arțakh, partea rămasă, pe care Azerbaijanul dorește să și-l înșușească.

3. Nu s-au discutat situația prizonierilor armeni, încălcarea grosolană a normelor internaționale. Chiar și acordului inițial din 9 noiembrie 2020 prevedea la punctul 8 că părțile vor face schimb de prizonieri de război, ostatici și alte persoane deținute, iar trupurile militarilor decedați vor fi returnate, fapt nerespectat de partea azeră, prizonierii armeni fiind uciși, torturați, judecați, condamnați. Azerbaijanul folosește prizonierii armeni drept monedă de negociere (bargening chip). Poate vă amintiți de convorbirea Erdogan-Aliev de acum câteva luni, în care microfonul a fost deschis și Aliev, râzând în hohote, îi spunea lu Erdogan „am încă destui prizonieri păstrați pentru negociere”.

4. Nu s-a discutat invazia trupelor azere în teritoriul suveran al Republicii Armenia și nu s-a cerut retragerea lor imediată. Chiar astăzi, 30 noiembrie 2021, a sosit o veste bună din Armenia, neconfirmată, precum că Azerbaijanul și-a retras trupele din satul Ișkhanasar, provincia Syunik, pînă la granița din perioada sovietică. Dacă e adevărat, ar fi un început.

*

            După cum vedem, întâlnirea de la Soci nu a avut nimic de a face cu pacea între Armenia și Azerbaijan. Armenia a fost întotdeauna pentru rezolvarea pașnică a conflictului, Azerbaijanul însă nu. Întâlnirea de la Soci nu a fost trilaterală, Armenia a fost chemată numai ca să semneze documente nefavorabile ei, impuse de Azerbaijan-Turcia și Rusia. Armenia nu a avut nici un cuvânt de spus la negocieri, i s-a arătat numai locul unde trebuie să semneze. Câteva zile mai târziu, la Summitul Economic de la in Ashgabat, Erdogan cerea participanților să sprijine Azerbaijanul, numind agresiunea Azerbaijanului asupra Arțakh-ului oportunitate de a creea pace și stabilitate în regiune.

*

            În încheiere să prezentăm parte din apelul locuitorilor provincei Goris, ca urmare a încarcerării Primarului lor pe motiv că el nu a acceptat poziția guvernul Pașinian:

Dragi locuitori din Goris, trecem printr-una dintre cele mai grele perioade din istoria Armeniei. Astăzi, când suveranitatea Armeniei este amenințată, când viitorul provinciei Syunik este neclar, incert, când suntem confruntați cu pericolul unui nou război, avem nevoie de lideri puternici. Din păcate, liderii de acum nu au ținută, altfel nu am fi ajuns în situația în care suntem. În Goris avem lideri dăruiți ca iubitul nostru primar fiu dedicat poporului armean și orașului natal Goris, și care de 4 luni este arestat ilegal.

Edvard Jeamgocian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *