Comemorarea victimelor pogromului din Sumgait  în bisericile de pe cuprinsul  Eparhiei Armene din România

Au trecut 30 de ani de la pogromul din Sumgait, Azerbaidjian, îndreptat împotriva populației armene din localitate cu scopul declarat al exterminării armenilor sau al alungării acestora din oraș. În perioada 26-28 februarie 1988 întreaga omenire a rămas oripilată la aflarea veștilor despre masacrarea populației armene din orașul Sumgait, aflat în Republica Sovietică Azerbaidjian. Acțiunile criminale ,de o cruzime   nemaiîntâlnită, au fost premeditate și  puse în practică după un plan bine stabilit, cu largul concurs al autorităților statului azer. Scopul urmărit era evident exterminarea armenilor din zonă sau alungarea acestora pentru a face să dispară orice dorință de revendicare a drepturilor cuvenite populației armene. În zonă trăiau aproximativ 18 000 de armeni,alături de cetățeni aparținând altor etnii. După pogrom nu a mai rămas nici unul! Au rămas doar sute de cadavre și amintirile supraviețuitorilor  cărora doar o minune le-a călăuzit pașii  spre loccuri mai liniștite. Au mai rămas criminalii, nepedepsiți… Istoria se repetă, ducând cu ea aceeași pată de rușine pentru orice crimă înfăptuită, pentru orice criminal nepedepsit…

Comemorarea tragicelor evenimente a prilejuit în aceste zile oficierea unor slujbe de pomenire în toate bisericile de pe cuprinsul Eparhiei Armene din România. Duminică, 4 martie, în Catedrala Arhiepiscopală Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din București, slujba specială de pomenire a fost săvârșită în prezența mulțimii credincioșilor adunați cu această ocazie. Sf Liturghie a fost oficiată de PC Pr. Oșakan Khachatryan , paroh al Bisericii Armene din Constanța, în prezența PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei Armene din România. La slujba de pomenire au participat Ambasadorul Extraordinar și plenipotențiar al Republicii Armenia în România, dl. Sergey Minasyan, dl. Consulul Așot Grigoryan, reprezentanți ai Uniunii Armenilor din România și membrii  ai consiliilor eparhial  și parohial.

După săvârșirea Sfintei Liturghii au fost depuse coroane de flori la Monumentul –Khacikar, ridicat în amintirea victimelor Genocidului din 1915, monument aflat în curtea Catedralei Arhiepiscopale din București.

Excelenţa Sa dl. Ambasador al Republicii Armenia în România, în discursul său a specificat faptul că acum 30 de ani, la sfârşitul lunii februarie 1988, ca răspuns la dorinţa  de ieşire din cadrul Azerbaidjianului a populaţiei armene din Nagorno Karabagh, care se manifesta prin demonstraţii şi mitinguri paşnice, autorităţile azere au reacţionat în Sumgait şi în alte oraşe cu majoritate populaţie armeană, prin atrocităţi şi masacre masive. Ambasadorul a mai adăugat că acele evenimente tragice şi după 30 de ani nu au fost calificate şi condamnate de către comunitatea internaţională, iar organizatorii acelor masacre şi atrocităţi au rămas nepedepsiţi, astfel dând naştere la noi crime împotriva  poporului armean şi anume râzboiul contra populaţiei din Nagorno Kharabakh şi din care poporul  armean a ieşit victorios, astfel câştigând independenţa sa.

În cuvântul rostit după sâvârșirea slujbei de pomenire PS Episcop Datev Hagopian a evocat tragicele evenimente petrecute în urmă cu 30 de ani. ,,Suferințele conaționalilor noștri, jertfa lor de sânge  în urma unor  fapte inimaginabile, pentru o cauză sfântă,dreaptă și justificată,  au fost urmarea unor premeditări  criminale, condamnabile pe vecie. Este evident că a fost un genocid îndreptat împotriva populației armene din Azerbaidjian. S-a urmărit exterminarea acestei populații, dispariția etnicilor armeni. Frații noștri, victime ale acestor barbarii, aveau doar vina de a fi armeni și creștini într-un loc unde religia devenise armă politică pentru înâbușirea focului care chema la libertate și apărarea demnității naționale. Cu prețul sângelui vărsat, cu prețul jertfelor date pe altarul luptei pentru aceste idealuri,  am dovedit încă o dată, la fel ca în multe alte momente de cumpănă ale istoriei noastre, că nimic și nimeni nu poate   călca în picioare dorința noastră, menirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu-aceea de a renaște mereu din cenușa suferințelor noastre spre a înălța mereu spre împlinirea unor idealuri sfinte pentru armenii de pretutindeni, libertatea și independența armenilor din Arțakh ul nostru strămoșesc! Arțakh ul a fost, este și va rămâne pentru vecie pământ armenesc, pământ al părinților și urmașilor noștri! Arțakhul este al nostru și va rămâne al nostru! Atunci când poate unii uitaseră acest lucru jertfirea de sânge a armenilor din Sumgait a venit, nedorită și fără voia noastră, pentru a ne trezi și a ne aminti de povara ce o purtăm, moștenită de la străbuni! Pământul sfânt al strămoșilor noștri ne-a fost dat spre a-l păstra, a-l apăra! Avem datoria sfântă de a ne pleca frunțile cu pioșenie pentru cei care ,în urmă cu 30 de ani, ne-au arătat și dovedit că patria,pământul sfânt, demnitatea națională, se obțin, se apără și se păstrează cu jertfă, cu sânge și suferință. Vorbele frumoase doar scriu istoria. Istoria adevărată este scrisă cu sânge! Acum…cu sângele nevinovat al armenilor, al fraților noștri din Sumgait!

Ne rugăm alături de armenii din întreaga lume pentru odihna sufletelor lor, pentru lumina sufletelor armenilor masacrați la Sumgait și în alte locuri,  Bunul Dumnezeu i-a primit în Împărăția Sa, iar noi suntem datori de a ne arăta vrednici spre a le moșteni pilda!,,

Rămânem pururi rugători pentru odihna victimelor  de la Sumgait!

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian