COMEMORAREA GENOCIDULUI ARMEAN LA PADOVA

La Padova ca de altfel şi în multe alte oraşe din lume s-a comemorat Genocidul sau „Metz Yeghern” („Marele Rău”). Datorită faptului că anul acesta în ziua de 24 aprilie întreaga creştinătate a sărbătorit Paştele, ceremonia a fost transferată sâmbăta 30 aprilie, în centrul oraşului al cărui protector este Sfântul Anton.

Au fost prezenţi armeni, italo-armeni, italieni precum şi elevi din şcoala generală „Goffredo Mameli” din Padova, împreună cu distinsa profesoară Marina Pasqui, o bună cunoscătoare a literaturii armene.

Printre personalităţile care au participat îi amintim pe domnul Ivo Rossi, vice-primarul oraşului Padova, consilierul Provinciei Padova, domnul Enrico Pavanetto, vice-prefectul ataşat Pierluigi Faloni, prorectorul Universităţii din Padova prof. Francesco Gnesotto, preşedintele Asociaţiei „ItaliaArmenia” dr. Vartan Giacomelli, arhimandritul (Vardapet) P.Prof. Levon Boghos Zekiyan.

Au fost prezenţi şi domnul dr. Gregorio Suren Zovighian, redactor al revistei „La voce armena-Hazkakan Ţain”. Excelenţa Sa mons. Antonio Mattiazzo, Arhiepiscop-episcop de Padova, a fost reprezentat de către monseniorul dr. Daniele Prosdocimo.

Au fost arborate trei steaguri: cel al oraşului, al provinciei şi al universităţii, împreună cu stindarde ale asociaţilor militare italiene.

Au luat cuvîntul vice-primarul, Ivo Rossi, consilierul provincial Enrico Pavanetto şi dr. Vartan Giacomelli.

«Istoricii ne-au povestit – a spus într-altele domnul Ivo Rossi – că Hitler însuşi, când a planificat Holocaustul evreilor, a explicat colaboratorilor săi că nimeni, în viitor, nu va mai auzi de o crimă atât de atroce, dat fiind faptul că la acel moment nimeni nu-şi aducea aminte de masacrul armenilor. Este suficient doar acest episod ca să-i convingă chiar şi pe cei care au îndoieli asupra valorii extraordinare a memoriei, adică a capacităţii pe care o are amintirea de a „vaccina” omenirea pentru ca aceasta să nu mai comită astfel de orori, de cât de fundamental este să învăţăm pe de rost lecţia pe care ne-a oferit-o istoria. Iată motivul acestei ceremonii simple, dar profund trăite de către oraş şi de Administraţia orăşenească, care a organizat acest eveniment împreună cu Asociaţia ItaliaArmenia.

Domnul viceprimar a amintit apoi satisfacția oraşului de o avea drept concetățeană pe doamna profesoară Antonia Arslan, care ne-a furnizat cărţi valoroase axate pe tematica culturii armene şi a Genocidului armean.

Domnul Enrico Pavanetto a subliniat:

“Pentru armenii din întreaga lume şi pentru comunitatea din Padova, ziua de 24 aprilie este cea în care ne reamintim de „Metz Yeghern” – „Marele rău”. Aşa este denumit Genocidul din 1915 care, prin deportări, marşuri ale morţii şi uciderea sistematică a armenilor de către turci, a provocat cel puţin un milion şi jumătate de victime şi cinci sute de mii de refugiaţi. Armenii au dispărut din Anatolia şi împreună cu ei şi oraşele lor, bisericile, şcolile, bibliotecile, mănăstirile şi cultura milenară. Totuşi, în ciuda masacrului, recent, datorită eforturilor depuse de către neobosita comunitate armeană, tragedia acestui popor începe să iasă încet încet la lumină.

Suntem, deci, aici astăzi ca să amintim ceea ce Consiliul Europei a recunoscut drept primul genocid al secolului al XX-lea. Un capitol oribil din istoria recentă care a afectat aproape toţi părinţii, bunicii şi străbunicii celor de origine armeană şi care devine un avertisment şi un mesaj pentru toţi cetăţenii. Din acest motiv, provincia Padova a dorit, ca în fiecare an, să fie prezentă cu mare convingere ca şi în această zi de meditație în apărarea păcii, al drepturilor minorităţilor şi al respectului pentru viaţă.

Genocidul, de fapt, nu numai distruge vieţi umane şi naţiuni dar şi istoria, amintirile, tradiţiile şi obiceiurile, acele caracteristici care fac atât de bogată însăşi existenţa omenirii…. ».

«Cu toate că unele progrese s-au făcut din partea Turciei – a continuat domnul Enrico Pavanetto – după istoricul turc Taner Akçam Altug chestiunea armenească reprezintă încă „gaura neagră al identităţii republicane turce”.

Speranţa, însă, este faptul că şi această ţară, având în vedere lărgirea Uniunii Europene, să se adapteze parametrilor statelor europene din punctul de vedere al drepturilor omului. Acest parcurs spre progres, cu toate acestea, nu poate să ocolească recunoaşterea Genocidului armean, analog celor semnate de multe ţări, unele dintre ele, ca şi Statele Unite, fideli aliaţi ai Turciei.

În Italia, în special la Padova, Comunitatea armeană se luptă pentru ca amintirea exterminării să fie cunoscută şi studiată. Este important ca acest apel să fie însuşit mai ales de către şcoală, astfel încât generaţiile tinere să înveţe din istorie să nu mai repete ororile trecutului”.

Dr. Vartan Giacomelli a spus printr-altele:

“A fi prezenţi aici înseamnă să ne amintim ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 96 de ani, planificata „curăţenie etnică” a Armenilor în Anatolia, preludiu la multe orori care au pătat secolului al XX-lea; semnifică faptul să înţelegem că salvarea de la uitare a victimelor, viaţa lor distrusă are de a face cu urgenţele şi provocările pe care azi suntem chemaţi să le culegem în ciuda forţelor care apar şi astăzi: forţe de opresiune şi de ştergere a memoriei acestor fapte şi a genocidelor care le-au urmat.

Este în primul rând o provocare la cunoaştere pentru a nu ne opri la o utilizare retorică a memoriei şi a investiga fără scheme sau excesive simplificări complexitatea trecutului, reprezintă să înţelegem ce tragedie devine pentru toţi a anihila un popor, identitatea şi cultura acestuia, semnifică să încercăm să descoperim din nou bogăţia unui popor, cum este cel armean, care este încă în stare să ofere.

Este o provocare la curaj pentru a citi conflictualitatea din prezent, atenţi la dramatica lecţie a trecutului şi a o înfrunta fără frică, conştienţi că este pus în joc viitorul nostru.

Ce putem să spunem copiilor care sunt astăzi aici pentru a ne ajuta să găsim un sens al memoriei? Pentru ei nu sunt suficiente cuvinte, noi trebuie să-i oferim istoria şi mărturia concretă. Piesa care ne însoţeşte acest an (luat din „Departe de Casă” a lui David Kherdian) se referă la istoria Veronăi, o fată de aproximativ vârsta voastră. Viaţa ei este normală, împletită de speranţe, tulburări şi de lucruri mărunte; furia răului o surprinde pe neaşteptate în satul său (marea cupolă a cerului s-a spart şi s-a prăbuşit peste vieţile noastre şi noi am fost abandonaţi de către soare şi împrăştiaţi în deşertul Arabiei ca seminţe în vânt), cunoaşte durerea pierderii celor dragi, oboseala, foamea, dorul cumplit de o vatră care nu mai există, dar uneori întâlneşte şi mila şi remuşcările acelor care asistă la tragedia poporului său şi-i oferă un ajutor.

Veron este animată de curaj şi încet încet descoperă în sine o încredere profundă în viaţă care-i permite să treacă peste groază pentru a supravieţui. Ea ne dă un exemplu de tărie la care putem să ne inspirăm cu toţii, mai întâi voi. Ecoul acelei voinţe ca de altfel a multor victime din orice timp să ne poată însoţi mereu pe drumul anevoios al dreptăţii şi al reconcilierii!”.

Autorităţile au depus o coroană de lauri la basorelief, opera lui Movses Guloyan, care ne aminteşte de victimele genocidului, în Palatul Moroni.

Elevii Şcolii „Goffredo Mameli” au recitat apoi o poezie a poetului martir Daniel Varujan, intitulată „Antasdan” (Binecuvântarea câmpiilor la răscrucea lumii).

La final s-au cîntat magistral piese de muzică armenească tradiţională interpretate de către maestrul Aram Ipekdjian.

Giuseppe Munarini

by Giuseppe Munarini