Colocviului Asociației Padus/Araxes la Milano

În sediul ”Casa Armena” , (Hay Tun) din Milano, s-a desfășurat în ziua de 7 noiembrie 2015 seminarul de armenistică, pregătit în mod impecabil de către profesoara Benedetta Contin, harnica profesoară care a îngrijit recent cartea Definizioni e Divisioni della filosofia ( Definițiunile și Diviziunile filosofiei a lui David – invincibilul – Palermo, 2014).

Asociația care poartă numelor celor doua râuri, Po, sau Padus care are izvoarele în Piemonte și se varsă în Marea Adriatică și Araxes, râul care este scump pentru inimile tututor armenilor, a  fost înființat în anul 1987 și organizează Cursurile de limba armeană-occidentală, sărbătorite în lună august a acestui an, atunci când cursurile de armeană erau la final.

Doresc să amintesc că Asociația de față are drept președinte, pe Î.P.S. Pr. Boghos Levon Zekiyan care este în prezent și Arhiepiscopul de Istanbul pentru armenii catolici și a îngrijit editarea cursului de armeană occidentală pe DVD și editează revistă ”Rassegna degli Armenisti Italiani”, (Revista armeniștilor italieni) al cărui director este dr. Paolo Veronesi.

Asociația a colaborat la numeroase inițiative științifice internaționale, de pildă la Simpozionul de Artă Armeană ce a avut loc în 1988 și are printre membri pe profesorii universitari  Gabriella Uluhogian, profesoară emerită la Universitate din Bologna, profesoara universitară Anna Sirinian din Bologna de la Universitatea din Venezia (Ca Foscari), prof. Aldo Ferrari, docent de limba armeană la Veneția, profesor Marco Bais, docent la „Pontificio Instituto orientale” de la Roma.

Nu mă voi opri asupra fiecărui referat prezentat deoarece textele vor apărea într-un număr al Revistei ”Rassegna degli Armenisti italiani” (Revista Armeniștilor Italieni), ci doar voi trece pe scurt în revistă.

Colocviul a început cu cuvintele Î.P.S. Bohos Levon Zekiyan care a subliniat  importanța Literaturii și limbii armene, cu toate că  variantă occidentală este amenințată cu dispariția, dar trebuie înțeleasă importanța acestei limbi care are o bogație a vocabularului și reprezintă un semn al unității culturale, ca, de pildă, dialectele italiene care, la rîndul lor, sunt amenințate de a dispare.

S-a vorbit despre importanța cursurilor de vară, care au avut, pînă în prezent, mai mult de 1.100 de participanți iar profesorii și arhitecții  Paolo Cuneo și Alpago Novello au vorbit despre importanța culturii armene în domeniul lor.

O adevărată ”Lectio magistralis” a ținut-o profesoara Lala Comneno, docent onorar al Universități din Basilicata. Domnia sa a subliniat importanța arhitecturii armene „dincolo de util” (al di là dell’utile), amintind pe celebrul arhitect elvețian Le Corbusier  (1887-1965) care a observat, ca un arheolog,  că în arhitectura armeană putem observa, geometrie rațional, volume abstracte, forme curate care se intersectează, se pătrund și se extind.

Bisericile armene sunt edificii care dialoghează cu peisajul, volumetriile sunt cruciforme, vizibile  dacă le vedem din înălțimile. Domnia sa a observat că bisericile armenești au anticipat, cu secole, arhitectura occidentală. Doamna Adelaide Lala Comneno n-a uitat se facă un paralelism dintre arhitectura armeană și cea  al selgiucizilor.

Francesca Penoni de la Politehnica din Torino a vorbit despre distrugerea arhitecturii armenești din Kayseri (Cesareea) unde n-a rămas deschisă decât o biserică armenească închinată Sfântului Grigore Iluminatorul. În timp  au fost eleminate și inscripțiile în limba armeană.

Profesoară Loris Nocetti de la Universitatea din Bologna a explicat citatele biblice care apar în opera lui  Pavstos Piuzanț, istoric din secolul al V-lea. Lucrarea este deosebit de interesantă datorită faptului că autoarea, grație unei munci de cîțiva ani, a descoperit citatele biblice necunoscute și  personajele care aparțin textului sacru.

Profesoara Maria Cristina Rattighieri, membru al European Forum, cu o prezența îndelungată la Universitatea Ebraică din Ierusalim a prezentat documente scrise de cinci doamne care au călătorit în Țara Sfântă și au vorbit de armeni.  Ele au trăit între anii 1850 și 1935. Doar una era scriitor și ziarist: Matilde Serao (1856-1927), celelalte împărtășind impresiile lor de calatorie. Sunt pagini din care descoperim cultura și modul de viață al armenilor.

După ședință membri asociației și publicul prezent au asista la un concert susținut, la duduk, de  Aram Ipekdjian.

Apoi a aluat cuvîntul domnul Khacik Harutynyan  filolog armean, de la Matenadaran din Erevan despre  activitatea copistului  Mikhael din Thokat (1606-1658) care a lăsat  32 de manuscrise aflate în diferite biblioteci din Armenia și din Diaspora.

Doi tineri cercetători, Cesare Santus (Școala Normală Superioară din Pisa) și Paolo Maggiolini din Milano au dezvoltat o temă foarte delicată: primul Communicațio in Sacris, al doilea, despre Patriarcatul catolic armean.

Suntem nerăbdatori să citim în întregime relatările care vor apărea în revista “Rassegna degli Armenisti Italiani”.

Giuseppe Munarini

fotografii de  prof. Claudia Bonardi

by Giuseppe Munarini