Colocviu internațional la 500 de ani de aniversare a tiparului armean

În perioada 15-17 decembrie a.c., cu ocazia a 500 de ani de la tipărirea primei cărți armenești, la un an după publicarea albumului „Urmele unei civilizații”[1], Ministerul Diasporei din Armenia și Congregația Părinților Mechitariști ai Sfântului Lazăr au organizat la Veneția trei manifestări de înaltă ținută.

Sâmbăta și duminica seară, la Colegiul Armean “Moorat Raphael”, situat în Ca’ Zenobio din Veneția, a fost prezentată piesa poetico-muzicală intitulată „Mia Nayri Luminosa” (Պայծա՛ռ Նայրի Paycaŕ Nayri) [Nayri cea luminoasă], după un scenariu de  Justine Rapaccioli, în regia lui Marco Bellussi, un jurist venețian care a colaborat cu multe teatre și festivaluri.

Justine Rapaccioli,  de origine armeană, a studiat în Anglia și în Italia. Actualmente este vice-maestru la “Cappella Marciana” (Capela muzicală a Sfântului Marcu) și dirijor al ansamblului vocal „Gaspard Edesse” cu opt voci soliste (Sara De Angelis, Susanne Anne Proctor, Giovanna Dissera Bragadin, Monica Serretti, Fabio Camberlato, Jonathan Pradella, Massimo Piani și Marcin Wyszkowski). Ansamblul este specializat în muzică renascentistă și barocă, dar este prezent, cu un bogat repertoriu din muzica armeană, mai ales la sărbătorile importante organizate de către comunitatea armeană precum și la sărbătorile pastorale sau oficiale ale Bisericii Armene. Ansamblul este prezent și la vizitele unor oficiali din Armenia în Italia.

Spectacolul, foarte dinamic și emoționant, a fost pregătit cu mare grijă și profesionalism  creând o atmosferă deosebită. A recitat Emiliano De Lello iar la duduk și la clarinet a cântat maestrul Aram Ipekdjian Au colaborat  Delio Baoduzzi, Levon Mkrtchyan și “Tecnoluci”. Au fost recitate versuri din creațiile lui A. Isahakian (1875-1957), K. Gara-Murza (1853-1902), M. Yekmalyan (1856-1905), Siamanthò (1878-1915) Komitas (1869-1935). Un moment deosebit a fost interpretarea, pe patru voci a cântecului popular “Giogian” al lui V. Harutiunian.

Duminică la biserica mănăstirii Sfîntul Lazăr s-a celebrat Sfânta Liturghie iar după masă a fost inaugurată expoziția de tipărituri armenești. Tot cu această ocazie au putut fi admirate unelte ale tiparului mai vechi sau mai noi.

Luni dimineață s-a deschis Colocviul internațional dedicat celor 500 de ani de tipar armean.  Au fost prezenți mai mulți specialiști și profesori din Veneția, Paris, Berlin, Los Angeles, Viena și Erevan.

Părintele Abate General Elia Kilaghbian, după ce a citit „Tatăl Nostru”, a subliniat importanța religiei creștine și a culturii subliniind faptul că: „putem trăi și într-o lume care mereu ne este ostilă”. Crearea tiparului a fost fundamentală atât pentru cultură cât și pentru religie – a amintit părintele Abate General – reliefând importanța și numărul mare de cărți religioase tipărite la Veneția dar și în alte centre ale lumii.

Aproape 70% din cărțile tipărite în limba armeană, imediat după descoperirea tiparului de către Guttenberg, au fost cărți de natură religioasă printre care și Urbaťagirk sau „Cartea de Vineri”, prima carte tipărită, care a văzut lumina tiparului chiar la Veneția în 1512. După cum se știe, această comoară se păstrează în Biblioteca Părinților Armeni Mechitariști, pe Insula Sf. Lazăr din Veneția.

Părintele Abate General Elia Kilaghbian și părintele Dom Michel Van Pays. La stânga  ministru al Diasporei din Armenia, Hranuș Hakopyan și dr.  Sona Haroutyunian

Doamna Ministru al Diasporei din Armenia,  Hranuș Hagopyan (este vrednic de subliniat faptul că Republica Armeană are un Ministru pentru diasporă) a scos în evidență importanța Colocviului care are o legătură directă cu expoziția deschisă anul trecut la Muzeul „Correr” și în Sala monumentală a Bibliotecii Naționale „Marciana” din Veneția. Domnia sa și-a exprimat recunoștința față de Părinții armeni mechitariști pentru activitatea lor culturală începând de la înființarea Ordinului. Cele 20.000 de cărți tipărite în limba armeană oglindesc spiritul unei națiuni  care se distinge prin Sfântul Mesrop Maștoț, creatorul alfabetului (secolul al IV-lea), sabia lui Vardan Mamikonian (secolul al V-lea) și teologia mistică a Sfîntului Grigore din Narek (secolul al X-XI-lea).

Doamna  Ministru a mulțumit  Părinților mechitariști pentru faptul că în timpul Slujbei de duminică au fost pomeniți cei care s-au implicat cu dărnicie pentru tipar și pentru cultura armeană. Cărțile și documentele au fost victimele unui genocid cultural, multe din volumele din arhive fiind distruse cu scopul ștergerii identității naționale a poporului armean, a mai spus doamna Hagopyan.

Profesorul Dr. Rudj Gorian ( în imaginea de mai sus), bibliotecar la Biblioteca Fundației „Studium Generale Marcianum” din Veneția a ținut o prelegere foarte amplă despre tipăritul și editorialul venețian din primele decenii ale veacului al XV-lea. Primul tipograf a fost Johann Emerich, cunoscut sub numele Giovanni da Spira (1469). Veneția a devenit un centru al tiparului foarte important care a atras capitaluri și maeștri  specializați din mai multe orașe din Italia și chiar a exportat cărți în străinătate.

Primatul a fost deținut de cărțile liturgice. Lucantonio Giunta  începe să publice cărți din 1489 iar între anii 1500-1538 a reușit să tipărească peste 363 cărți dintre care aproape jumătate erau de factură religioasă: Breviare (cărți care conțin Liturghia orelor), Missale (Liturghiere), etc. Aceste volume erau apoi exportate în multe orașe începând de la Zagreb la Valencia, de la Messina la Augsburg.

Cel mai important tipograf din Renaștere a fost Aldo Manuzio. Acesta era și gramatician, profesor și umanist. El a început să tipărească la Veneția din anul 1495, sprijinit de tipograful Andrea Torresano și susținut economic de către nemeșul Pietro Francesco Barbarigo. Este interesant de subliniat faptul că renumitul Aldo Manuzio a tipărit cărți și în limba greacă, în acest fel tipograful îndeplinea și o misiune de natură culturală.

El a fost cel care a inventat o serie de cărți de buzunar, iar, în 1501, a propus un nou tip de caracter „cursiv”. Însă, vrednic de amintit este și Lazzaro Soardi care publica volume în tiraj mare în format mai mic. S-a început și publicarea de cărți în limba ebraică; flamandul Daniel Bomberg a scos ediții minunate.

Profesorul Rudj Gorian amintește alți tipografi ca  Alessandro Paganini care tipărea la -24°, Ottaviano Petrucci originar din Fossombrone (regiunea Marche), inventează editorialul muzical, care presupune o mare măiestrie. Vrednice de pomenire sunt editurile cu deschidere spre Reformă. Sunt tipărite volume în limba greacă destinate enoriașilor de limbă greacă, cărți de religie creștină în aceeași limbă cu editura cretanului Zaccarias Callierges și a lui Andrea Cuniades din Patrasso.

          Cosmopolitismul iese la lumină prin cărțile în limba arabă. Printre primii editori îl amintim pe Gregorio de Gregori, care s-a mutat în Fano (Regiunea Marche) unde tipărește un Orologhion mic (Ceaslov) în limba arabă pentru creștinii de rit bizantin. Între anii 1537-1538 s-a tipărit și un Coran tot în limba arabă, necomercializat, însă, din cauza greșelilor și din pricina difidenței destinatarilor.

Profesorul de istorie din Paris Claude Mutafian ( în imagine) a ținut o prelegere despre armeni și despre începuturile tiparului. El a făcut o scurtă istorie despre legăturile dintre Italia și Armenia începând cu Imperiul Roman oprindu-se, în mod special, la relațiile venețiano-ciliciene. A amintit, de asemenea, prezența armenilor în diferite orașe din Italia,  descoperirea unor inscripții la Roma care atestau, de exemplu, existența unei biserici închinată Sfântului Iacob a armenilor. La fel, a ieșit la lumină și faptul că din secolul al XVI-lea au început funcțiunile religioase și la Biserica Sfânta Maria Egipteanca [unde acum își are sediul Procuratorul Patriarhatului siro-catolic]. A amintit, apoi, prezența armenilor și în alte orașe din Peninsulă ca  Livorno, Pisa și în diferite regiuni unde coloniile armene au desfășurat activitate comercială, culturală și religioasă. Domnia sa a pomenit de prezența culturală armenească în Amsterdam, unde a funcționat o bogată rețea de tipografii, la Marseille unde exista o viață culturală bogată, la Saint-Pétesburg și în orașe mai îndepărtate ca Madras și Calcutta.

Deosebit de interesantă a fost și prelegerea doamnei dr. Agnès Ouzounian, responsabila cursurilor de armeană clasică la Institutul catolic din Paris. Domnia sa a vorbit despre prima carte tipărită în limba armeană: Urbaťagirk sau „Cartea de Vineri”, insistând asupra diferențelor dintre manuscris și textul tipărit. Doamna profesoară a observat că volumele: „Cartea de Vineri” (Ուրբաթագիրք, Urbat῾agirk῾), „Calendarul simplificat” (Պարզայտումար Parzaydumar), „Liturghierul” (Պատարատետր, Pataratatetr), „Horoscopul” (Աղթարք, Ałt῾ark῾), „Culegerea de cântece” (Տաղարան, Tałaran) sunt primele incunabule armenești. Aceste opere au fost tipărite la Veneția între 1512-1514 de către un oarecare Hagop (Յակոբ), care se autodefinea „Meghapart” (Մեղապարտ, Mełarpat), adică «plin de păcat», și erau destinate în mod special negustorilor. Din păcate nu au rămas informații despre acest personaj. Nu se știe dacă era cleric sau mirean. Nu sunt date nici despre circumstanțele înființării tipografiei în orașul portuar frecventat de armeni de multe secole. Au fost doar examinate cărțile imprimate pentru a putea culege câteva informații despre munca sa de editor. Cercetările realizate despre „Cartea de Vineri” s-au concentrat pe trei direcții: compararea cărții tipărite cu două manuscrise din Veneția: colecția  Kurdian nr. 243 din celebra Bibliotecă  Matenadaran și nr. 3248;  examinarea fasciculelor cu titlurile curente; compararea mai multor exemplare a „Cărții de Vineri”.

Acest lucru a scos în evidență faptul că, probabil, nu există două exemplare  identice a cărții menționate. Din punct de vedere general, primele cărți tipărite – cele ale lui Yakob Mełapart – reprezintă o etapă intermediară, o tranziție între manuscrisele din epoca medievală și edițiile epocii moderne.

Profesorul Raymond H. Kévorkian, directorului Bibliotecii”Nubar” și cercetător la Institutul francez de Geopolitică ( Universitatea din Paris, VIII-Saint Denis) ne-a prezentat o interesantă expunere despre viața și activitatea negustorilor și clericilor din secolul al XV-lea. A urmat prânzul care a fost mai mult o agapă frățească ținută într-o sală unde se poate admira o imagine a „Ultimei cine” [Cina cea de Taină], opera pictorului P.A. Novelli.

După masă, expunerile au continuat cu prelegerea Părintelui Vardapet Vahan Ohanian, Vicarul General al Congregației Mechitariste. Subiectul ales de acesta a fost „Tiparul armenesc în lume” în perioada 1512-1800.

«Italia a fost prima țară străină în care tipografii nemți – a afirmat sfinția sa – au exportat noua invenție iar din secolul al XVI-lea, Veneția a devenit cel mai mare centru al tiparului din Europa. Opt dintre șaptesprezece cărți armenești au fost publicate la Veneția, printre care primele cinci ale lui Hacop Meghapart, recunoscut pretutindeni drept întemeietorul tiparului armenesc». Veneția devine capitala cărții armenești în urma venirii în oraș, la Sf. Lazăr, a abatelui Mechitar și grație eforturilor acestuia și a discipolilor lui.

Părintele Vahan Ohanian a vorbit despre  istoria tipografiilor din Olanda, unde, după anul 1664, arhiepiscopul Voskan Yerevanți a reușit să-și îndeplinească visul de a tipări Biblia armeană dintre anii 1666 și 1668. Tipografia a fost mutată de la Amsterdam la Livorno, în Toscana, și pe urmă la Marsilia. Dar a doua imprimerie armeană a fost deschisă la Amsterdam, unde s-a tipărit Istoria Părintelui istoriei, Movses Khorenați.  A fost amintită, apoi, activitatea tiparului în Imperiul Habsburgic, care a avut un nou avânt și s-a dezvoltat grație Părinților armeni din Viena, mai ales prin revista academică „Handes Amsorya”, publicată și în zilele noastre ca și “Bazmavep”care apare, după cum se știe,  la Sf. Lazăr. Părintele Vahan Ohanian s-a oprit pe urmă la descrierea tipografiilor de la Constantinopol, din Imperiul Rus, Persia și Armenia.

Profesoara Meliné Pehlivanian de la Departamentul Oriental al Bibliotecii de Stat din Berlin a ținut o prelegere despre revoluția tipografică în Europa.

Profesorul Sebouh Aslanian, asistent la Catedra de istorie modernă „Richard Hovhannesian” din  cadrul Universității din California, a vorbit despre armenii care au trăit în porturi și despre tiparul armenesc global la începutul erei moderne.

Părintele Vardapet Boghos Kondjanian, Abatele Mănăstiri Mechitariste din Viena a prezentat un scurt istoric despre activitatea tipografiei mechitariste vieneze, unde s-au tipărit cărți și în limba japoneză.

Părintele mechitarist Vartapet Serop Ciamurlian, rectorul Seminarului Mechitarist armean din Erevan, a vorbit despre școala de gravură a Părinților armeni din Veneția.

Dr. Meruzhan Karapetyan, director al Bibliotecii digitale armene din cadrul  Universității americane din Armenia, a vorbit despre proiectul editorial al Abatelui Mechitar, menționând nouă cărți, printre acestea o gramatică a limbii vechi armenești (1730), o carte de meditații (1732) și Biblia sau Sf. Scriptură (1736).

La final părintele Abate General a mulțumit celor care au participat la aceste manifestări cu caracter  cultural-religios.

Părintele Michel Van Parys, consultor la Congregația Bisericilor Orientale și abate la Mănăstirea din Chevetogne din Belgia, a subliniat, la sfârșit, importanța culturală și religioasă a zilei care s-a petrecut pe Insula „Sfântul Lazăr” din Veneția.

                                                                corespondență din Veneția de la

Giuseppe Munarini

Mulțumiri  părintelui Hamazasp Kechichian și fratele Anton, din Congregatia Părinților  Mechitariști armeni, pentru fotografiile  puse la dispoziție.

Multumesc  de asemenea:  Vardaped  Vahan Ohanian, prof. Rudj Gorian, prof. Claude Mutafian, prof Agnès Ouzounian, prof. Sebouh Aslanian, dr. Meruzhan Karapetyan, p. Serop Ciamurlian,  dr. Minas Lourian, dr. Benedetta  Contin pentru materialul pus la dispozitie  și preot. Dr. Raimondo Rudolf Salanschi care a avut amabilitatea să revizuiască textul meu în limba română.

by Giuseppe Munarini