CETATEA ALBĂ | Despre Biserica armeană Adormirea Maicii Domnului și comunitatea armeană

Războiul  ucrainean aduce mereu vesti despre bombele si rachetele care cad pe teritoriul țării vecine. Sunt circa 500.000 de armeni care locuiesc acolo, numai la Odessa sunt circa 5000, și populația armenilor din Cetatea Albă, micșorată în preajma celui de al Doilea Război Mondial, a fost „măturată” de acest război risipinduse pe teritoriul României. Dar azi ea a crescut cu noi refugiați sosiți din Armenia care, datorită blocadei economice,  nu a fost în stare sa creeze locuri de munca.

Această nouă comunitate a reușit și a recuperat vechea biserică și acum preotul Mambre slujește și se ocupă de acte de binefacere care să ușureze soarta celor loviți de război.

Dar istoria armenilor din Cetatea Albă  e foarte veche si vom încerca să o relatăm, pe scurt în cele ce urmează.

          În prezent biserica armeană Adormirea Maicii Domnului din Cetatea Albă este o construcție în formă de T, brațele laterale fiind horanurile tradiționale, dar care de secole au fiecare câte un altar de închinăciune, și anume dreapta, Sf.Oxentie iar stînga Sf.Ioan, unde era și Baptisteriul. Intrarea, dinspre vest este flancată de patru coloane ce susțin un portic. Ulterior, foarte probabil dupa 1806, s-a adăugat o nouă intrare dinspre sud, o construcție quasicubică, adosată navei centrale prevăzută cu patru coloane pe toată înălțimea construcției. Sus, deasupra intrării centrale și acelor două ferestre laterale erau cîndva fresce exterioare reprezentând, în centru Adormirea Maicii Domnului, în stînga pe Sf.Ioan iar dreapta Sf.Oxentie. Pereții acestei construcții sunt împodobiți cu fresce care au fost văruite de sovietici și scoase la lumină abia în 1981, firește deteriorate. Se coboară 12 trepte și se pătrunde în nava bisericii deoarece ca și alte biserici din Bugeac (sudul Basarabiei) și aceasta este sub nivelul solului cu circa 2-2,5 m.

          Sf.Oxentie ne trimite la Suceava, unde există acest hram, și la faptul că într-o vreme Cetatea Albă a ținut de Episcopia Sucevei.  Ar putea fi adus și un alt argument și anume inscripția, nedatată, în care se pomenește de un “Agopșa” nume prezent în mai multe inscripții vechi din Suceava.

          Data construcției se pierde în negura vremurilor nefiind prezentată de nici o pisanie. Această lipsă poate avea diferite motive, dar o ipoteză plauzibilă ce se cristalizează din diferite surse este că a existat o altă biserică armeană aici, înainte de 1484, (dată la care turcii au cucerit orașul), și este posibil ca această biserică să fi fost construită nu mult după 1331 cînd a avut loc un exod mare din Armenia. In anul 1511, în timpul marelui incendiu care a avut loc, a ars probabil și biserica iar pisania e posibil să se fi pierdut. Biserica actuală este o copie a celei vechi și o altă pisanie nu a mai fost pusă din varii motive, (să nu uităm ocupația turcească), dar poate fi un motiv și că era vorba de o biserică ce o continua pe cea precedentă. Pisania din  horanul din sud, care anunță  “facerea bisericii Sf.Oxentios “ din anul 1699, se poate referii doar la hramul în cauză , unde s-a târnosit un nou altar cu numele Sf.Oxentios. Inscripția din horanul din nord, se referă la “poarta Sf.Iohannes” si poate sugera un eveniment similar, datat la 1703. Fapt este  că în zidul bisericii se află alte inscripții cu date anterioare. Astfel avem o inscripție de pomenire , a lui Edigar, din anul 1446, păstrată până azi. Doi cercetători, Kuciuk – Ioannesov (1903), și Gr.Goilav (1909), au reprodus o inscipție din sec.X. 

          Ipoteza legată de incendiu și reconstruire este susținută și de faptul că biserica este sub nivelul solului, o soluție constructivă impusă de legile ocupanților turci, care nu permiteau ca să se depășească înălțimea minaretului local. Or la data incendiului și a refacerii bisericii, turcii făceau legea. Astfel vedem biserici armene sub nivelul solului și la Căușani și la Ismail.

          Numărul armenilor din Akkerman (Cetatea-Albă) a fost fără îndoială variabil în decursul secolelor. S-au înregistrat valuri de flux și de reflux, impuse de vicisitudinile istoriei. Astfel încât putem vorbi de o continuitate îndelungată a prezenței și mai puțin de locuire continuă sub raport genealogic. Iar istoria a fost cu adevărat zbuciumată. Iată cîteva date din cronicile Cetății Albe:

          1364-Patriarhul Catolicos din Ecimiadzin adresează un “condac”(enciclică) pentru Mankârman (Akkerman)

          1401-Hrisovul lui Alexandru cel Bun, de înființare a Episcopiei armene din Suceava, care denotă numărul important de armeni din Moldova.

          1410-Un nou “condac” pentru aceiași destinație, Mankârman.

          1418-Alexandru cel Bun stabilește 3000 de familii de armeni la Cetatea Albă

                  -Patriarhia greacă de la Constantinopole  acordă, în timpul lui Alexandru cel Bun, rangul de mitropolit, cu sediul la Suceava, a episcopului de Cetatea Albă.(v. Răzvan Theodorescu, “Bizanț, Balcani, Occident, la începutul culturii medievale românești (sec X-XIV), Buc.1974)

          1421- Guylebert de Lannoy ,ambasadorul Burgundiei, consemnează numărul mare de armeni din Cetatea Albă. Aceeași mărturie din partea lui Jean de Wauvrin (nepotul comandantului flotei Burgunde) în lucrarea sa “Anchiennes croniques”

          1454-O flotă turcească încearcă, fără rezultat un al doilea atac asupra Cetății Albe. Doi ani mai târziu Sultanul acordă facilități negustorilor din Cetatea Albă. Cetatea Albă este singurul oraș moldovean care bate monedă proprie.

          1456-Un act emis de Mohamed II, acordă facilități negustorilor din Moldova și Cetatea Albă cu condiția plății haraciului.

          1457-Episcopul armean Haciadur al Lembergului are în oblăduirea sa și Akkermanul. Ștefan cel Mare urcă pe tronul Moldovei

          1460-Episcopul Nicoghaios termină de copiat un Ceaslov, la Cetatea Albă. El este secondat de alti doi Arhimandriți.

          1461-Sultanul Mahmud aduce armeni din Cetatea Albă la Constantinopol pentru avizarea comerțului.

          Toate cele de mai sus denotă o locuire importantă a armenilor aici.

          1474-Sarkis și Calust sunt menționați într-o inscripție păstrată pînă azi.

          Inscripția atestă că nu toți armenii au plecat la Constantinopole.

                   -Ștefan cel Mare  face poarta principală din Cetatea Albă.

În vremea lui Ștefan cel Mare și pînă în sec.XVII, tîrgoveții erau chemați primii sub arme, ceea ce explică de ce armenii au jucat un rol de prim plan în oastea lui Ștefan. Agiolelo, secretarul sultanului Mahmud II, afirmă că o mare parte din oastea lui Ștefan cel Mare care a luptat cu turcii era formată din armeni. La Podul Înalt, se știe, armenii din Cetatea Albă  au dat “două steaguri”(unități militare).

          1475-Turcii cuceresc Caffa de la Genovezi. Două vase cu armeni din Caffa se refugiază la Cetatea Albă. Se pare că din acest moment numărul armenilor din Cetatea Albă devine important.

          1478-Solia lui Ștefan cel Mare la Veneția propune recucerirea Chiliei și Cetății Albe cărora le acordă cea mai mare importanță.

          1484-Bayazid cucerește Cetatea Albă. Aduce 500 de familii la Constantinopole.

                   Nicolae Iorga, comentând evenimentul spune că “armenii din Cetatea Albă erau mai mulți decât armenii din Suceava, Siret, Hotin, Iași, Roman,Vaslui la un loc”

          1506-Trei episcopi armeni vin în vizită la Cetatea Albă

          1556-Mohamed II-lea conferă privilegii comerciale negustorilor din Cetatea Albă în schimbul unui haraci.

          1573-Un act comercial polonez, emis de armeanul Toros Luhanovici, menționează numele a doi negustori armeni -Hasan Aga și Hagi Hasan – din Cetatea Albă.

          Succesiv, în anii 1583, 1587, 1589  orașul este distrus de cazaci iar locuitorii masacrați.

          1574-Ioan Vodă cel Cumplit (Armeanul), răsculându-se împotriva turcilor, incendiază Akkermanul și Benderul.

          1576-Cazacii pradă Bugeacul și omoară locuitorii, mai ales negustori.

          1578-Turcii impun un tribut și rechiziționează cereale.

          Sfârșitul sec.XVI.Un Arhiepiscop, Sarkis, vizitează Akkermanul.

          1600-O parte din armenii strămutați  forțat din Armenia în Persia de Șahul Abbas fug spre Polonia și este posibil ca unii din ei să aleagă Cetatea Albă ca fiind o veche colonie armeneascâ.(vezi cronica lui Arakel din Bayazat)    .

          1611-Ștefan Vodă Tomșa, oferă negustorilor armeni facilități.    

          1618-Simon Lehați, cronicarul, menționează că “armenii din orașul Ani s-au stabilit la Caffa și Akkerman”

          1621-Ștefan Vodă Tomșa invită pe armeni să se stabileascâ în Moldova

          1623-Pacea Polono-Turcă fixeazâ granița pe Nistru. Tătarii pradă țara Românească pînă la Olt.

          1634-Un act juridic din Constantinopole menționeazâ armeni “veniți aici cu 150 ani în urmă din Akkerman“.

          1650-Atacul cazacilor și tătarilor asupra Moldovei.

          1669-Misionarul Luigi Maria Pidou menționează la Akkerman o biserică armeană. Este și data la care ne conduce pisania “Sf.Oxendios”.(v.m.s.) Este deci probabil că biserica exista de mult iar pisania a fost pusă cu prilejul unei renovări sau, cum am mai spus, a unei târnosiri a altarului Sf Oxentios. De notat că la începutul lui 1699 se încheie Pacea de la Carlowitz prin care Polonia alungă pe turci din Ucraina.

          1770-Victoria flotei rusești asupra celei turcești la Ceșme. Peste o lună, victoria de la Cahul.

          1771-Caffa este ocupată de ruși.

          1774-Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Rusia capătă dreptul de liberă navigație pe Marea Neagră și strâmtori. Rusia are acum dreptul de a interveni pentru supușii creștini ai porții.

          1783-Caffa anexată imperiului rus. Caffa are 22 biserici armene, 13 grecești, 29 moscheie.

          1787-Pacea de la Iași. Frontiera ruso-turcă se fixează pe Nistru.

          1792-Ukaz al Ekaterinei a II-a pe baza căruia armenii, veniți în număr mare din Chilia, Cetatea Albă, Căușani, Ismail, Rașcov, întemeiază orașul Grigoriopol, pe malul stâng al Nistrului. Ei ridică acolo trei biserici armene (Sf.Ecaterina, Sf.Grigore Luminătorul, Sf.Cruce)

          Trei biserici la Grigoriopol denotă un număr important de enoriași. Probabil că de aici încolo numărul armenilor din Cetatea_Alba nu mai este foarte important.

          Pentru perioada medie, Cetatea Alba, a fost pe rînd, sub jurisdicția Genovezilor ,(1380-1410) a Moldovei, (1410-1484) și a turcilor (1484-1808).

          1812-Arhiepiscopia armeană din Chișinău, are în jurisdicția sa și Cetatea Albă (Arhiepiscopul Krikor Zakarian). Basarabia trece la ruși.

          1828- M.Păjățchianț menționează circa 200 de familii de armeni la Akkerman.

          1829-O scrisoare adresată Arhiepiscopului Nerses Aștarakeți prezintă biserica armeană din Cetatea Albă ca având nevoie de reparații urgente și de lărgire a spațiului.

          1911-Melikset-Bekov găsește în Cetatea Albă, 100 de familii.

          1918-Școala armeană din Cetatea-Albă încetează să mai funcționeze. Basarabia este alipită la România prin voința Sfatului țării de la Chișinău.

          1923-Gr.Avakian, cu prilejul unor cercetări arheologice, descoperă la Cetatea Albă, trei monede bătute de regele Hetum I,(1218-1270), care a domnit în Armenia Ciliciană, dovedind relațiile Ciliciei cu Cetatea Albă.

          1940-Cetatea Albă avea circa 90 de familii de armeni. Pactul Ribbentrop -Molotov permite URSS să ocupe Basarabia.

          1944-Mulți locuitori din Cetatea Albă se refugează în România. Printre aceștia majoritatea armenilor.

          2000-Din vechile familii mai existau 3-5. În schimb au venit din Caucaz și din alte părți aprox.30-50 familii, cu serviciul, dar care nu au relații unii cu alții.

          Biserica a fost transformată sub comuniști în muzeul ateismului. Apoi a adăpostit un “planetariu”.Ulterior s-a încercat un ”muzeu al cultelor”.  

În prezent, de câțiva ani, biserica a fost preluată de comunitatea armeană din localitate, renovată, dotată parțial cu clopote, și funcționează având ca preot paroh pe PC Mambre, care ține de Arhiepiscopia armeană din Lvov.

A.SAHAG

by Redactor