CENTENAR U.A.R. / “Fiecare armean este un brand, o valoare unică și de aceea ne mândrim cu membri noștri ” – Interviu cu VARUJAN VOSGANIAN, președintele Uniunii Armenilor din România, deputat ALDE, scriitor

– În 2019, Uniunea Armenilor din România aniversează o
sută de ani de la înființare. Când s-a constituit această organizatie și care
era obiectivul ei principal?

– În 1919,
supraviețuitorii Genocidului împotriva armenilor din Imperiul Otoman se
îndreptau pe mare către Constanța, către Varna și către alte porturi,
solicitând azil politic. În aceste condiții, reprezentanții comunității armene
au solicitat guvernului României condus atunci de Ionel Brătianu să permită
armenilor, deja apatrizi, să intre pe teritoriul României. Guvernul a cerut la
acea dată comunității noaste să-și asume responsabilitatea pentru acești
oameni, solicitând înființarea unei organizații care să garanteze integrarea
socială a apatrizilor armeni în societatea românească. Astfel s-a decis să se
formeze UAR care în perioada interbelică a avut obligația de a asigura condiții
bune pentru supraviețuitorii Genocidului de a trăi în pace, în liniște, pe
teritoriul României.

– Cine în 1919 a devenit președinte al acestei
organizații?

– În februarie 1919 s-a hotărât ca lider să fie Grigore Trancu-Iași, un om politic important atunci.  Ulterior a fost Ministrul Muncii și a realizat prima legislație în acest domeniu, în România. Motorul acestei organizații a fost Harutiun Khintirian care la acea vreme era și consulul Republicii Armenia în România ajutat îndeaproape de Armenag Manissalian, unul dintre cei mai importanți binefăcători ai comunității, implicat în același timp în viața economică a României. Armenag Manissalian era vicepreședintele Camerei de Comerț și Industrie din România și președintele Asociației Angrosiștilor de Cereale, ceea ce îi permitea să aibă o bogată activitate filantropică.

– Ce alte obiective a avut UAR? Cine i-a urmat lui
Grigore Trancu-Iași?

– După ajutorul dat
primului val de emigranți, UAR și-a diversificat activitatea, a susținut
Consulatul Armeniei pe toată durata existenței sale, a finanțat activitatea
Școlii Armene și a organizat orfelinatul de la Strunga, de lângă Iași, unde
câteva sute de orfani armeni și-au găsit sălaș niște ani, până când familii din
întreaga lume i-au adoptat. Al doilea președinte a fost Armenag Manissalian,
iar lui i-a urmat Levon Zohrab al cărui tată a pierit în timpul Genocidului.
Ultimul președinte până când UAR și-a încetat activitatea odată cu instalarea
regimului comunist a fost Krikor Zambaccian, colecționar renumit și critic de
artă.

– Întotdeauna UAR a funcționat în sediul situat în
București, pe bulevardul Carol I, la numărul 43, în imediata apropiere a
Catedralei Armene?

– Din informațiile
noastre, UAR a fost foarte aproape de celelalte instituții ale comunității
noastre, a conlucrat cu biserica, cu școala armeană, Consulatul și cu
instituțiile din Republica Armeană. Acum o sută de ani, bunicii mei au ajuns pe
teritoriul României și este simbolic faptul că acest interviu are loc în sediul
în care UAR a funcționat dintotdeauna.

– Din 1990 sunteți președintele UAR. Care sunt brandurile
acestei organizații în prezent?

– UAR și-a reluat activitatea în 1990. Până atunci singura instituție reprezentativă în perioada comunistă a fost biserica armeană. Organizațiile laice nu au mai avut dreptul să funcționeze. Când am devenit președintele UAR aveam treizeci și unu de ani, iar vicepreședinte a fost ales Varujan Pambuccian care este cu un an mai mic decât mine. Noi am decis să ne implicăm în viața politică a României ceea ce a făcut ca UAR să fie prezentă în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională. Împreună cu mine au fost atunci Nșan Bogdan Căuș și Sergiu Selian, apoi am intrat în Parlament. Fiecare armean este un brand, o valoare unică și de aceea ne mândrim cu membri noștri. Comunitatea are deja o mie de ani de existență și conviețuire cu poporul român. Nu uitați că Întâistătătorul Bisericii Armene, Datev Hagopian este al patruzeci și doilea episcop, lucru unic în diaspora armeană. Avem în România biserici din secolul al paisprezecelea, la Botoșani, mănăstiri din secolul al șaisprezecelea la Suceava, am avut școli de manuscrise, de iconografie, chiar s-a dezvoltat în Moldova un dialect al limbii armene.

– În multe orașe există astăzi sucursale ale UAR. Reușesc
aceste mici organizații să aibă o activitate bogată?

– Ceea ce a reușit
UAR a fost, pe de o parte, să creeze o punte cu perioada interbelică, atunci
când comunitatea era foarte activă, în al doilea rând, a reușit să readucă în
lagănul identitar armenesc oameni care se îndepărtaseră de comunitate, i-a
convins pe mulți să-și caute rădăcinile, și să și le reafirme, a creat o rețea
de organizații în întreaga țară. Cel mai important lucru, unic în diaspora este
faptul că situația armenilor din România, din perspectivă constituțională,
legislativă, normativă și instituțională este cea mai favorabilă. Ne mândrim cu
acest lucru și întoarcem cu recunoștință gesturile de prietenie pe care poporul
român le-a făcut pentru armeni. Prin contribuția UAR s-au creat punți
diplomatice cu noua Republică Armeană, în 1991. România a fost prima țară care
a recunoscut statul armean independent, a deschis în 1993 prima ambasadă și la
3 aprilie 2019 se inaugurează prima linie aeriană directă care leagă Europa de
Est cu Erevanul.

– Domnule Vosganian, vă rog să vă referiți și la
publicațiile UAR.

– UAR desfășoară o
activitate diversă, socială, culturală și politică. Avem în mai multe orașe școli
duminicale, manualele sunt tipărite de Ministerul Educației, apoi avem o
publicație în limba armeană și una în limba română și site-ul araratonline. La
Los Angeles avem o filială foarte puternică, Asociația Raffi.

– Ce proiecte aveți pentru a sărbători cei o sută de ani
de existență ai UAR?

– Unele proiecte le
continuă pe cele din anii trecuți, astfel avem Festivalul Strada Armenească,
alte festivaluri la Bacău, la Roman. Vom avea și un eveniment oficial la care
vor participa și înalte oficialități din Armenia, în a doua jumătate a anului
2019, după ce se încheie semestrul european al României. De asemenea vom avea
expoziții itinerante în care vom prezenta activitatea UAR, simpozioane,
întâlniri cu intelectuali preocupați de destinul comunității armene,
documentare. Toate aceste acțiuni reflectă faptul că aici este una dintre cele
mai vechi comunități armene din lume.

– Ce reprezintă pentru Varujan Vosganian UAR?

– UAR pentru fiecare
armean reprezintă o a doua familie, iar pentru mine o datorie față de
înaintașii mei, cei care au venit din Imperiul Otoman și au găsit sălaș aici, o
școală de viață. Eram foarte tânăr când am devenit președintele UAR, am
colaborat cu oameni cu multă experiență, nu a fost ușor să-i țin pe toți
laolaltă. Am învățat să țin seamă de sfaturile lor, am învățat că nu
întotdeauna linia dreaptă este și cea mai scurtă , am învățat să nu deschid o
dispută dacă nu este neapărată nevoie și mai ales am învățat din cuvintele lui
Yeghishe Charents care spunea că „ nimic nu este cu adevărat al tău dacă nu-l
împarți cu alții”.         

Interviu realizat de  Maria Terzian și difuzat pe TVR1, în cadrul emisiunilor Conviețuiri din 20 februarie 2019 și EUROpolis din 22 februarie 2019.

by Andreea Barbu