CENTENAR JENI ACTERIAN

Acum 100 de ani se năștea la Constanta, într-o familie de armeni, Eugenia Maria (Jeni) Acterian, sora lui Haig si Arşavir Acterian. Foarte inteligenta şi hiperlucida, cu o personalitate puternica, insubordonată, dar cu o exigenţă autoblocanta, n-a publicat nimic in timpul vietii, dar a rămas – fără voie – in literatura prin intermediul unui jurnal ultraintim, menit arderii dar recuperat, miraculos, de Arsavir inaintea ultimei condamnari politice. Din pacate, acelasi Arsavir – care i-a pus si titlul – il va cenzura politic si sentimental in vederea primei publicari (1991). O editie probabil completa (1933-1954) a aparut abia anul trecut. Alaturi de jurnalul lui Sebastian, este poate cel mai valoros text diaristic din Romania interbelica, una dintre cele mai acute scrieri existentiale din literatura autohtona si o istorie atasanta a vietii intelectuale private. Prietena cu elita literara, filosofica, muzicala si teatrala a tinerei generatii, individualista si agnostica Jeni a fost, ca studenta la Filozofie, o admiratoare a lui Nae Ionescu, dar o adversara a politicii sale legionare, pe care a respins-o si in cazul propriilor frati. Interesata de filosofia limbajului si logica matematica, a ratat, din cauza razboiului si a lipsurilor, o cariera intelectuala pariziana, refugiindu-se, dupa 1944, in teatru (unde s-a recalificat gratie cumnatei sale, Marietta Sadova). In anii stalinismului a fost regizoare si traducatoare (sub pseudonimul Jeni Arnota), o forma asumata de cvasianonimat. Dupa o prima legatura amoroasa „contractata” la 30 de ani cu filosoful Alexandru Dragomir, esueaza intr-o casnicie nefericita cu un tinar actor frivol (Adrian Georgescu) care-o arunca intr-o depresie tabagica si-i va favoriza instalarea maladiei lui Hodgkin. A murit pe 29 aprilie 1958, la 42 de ani, dupa patru ani de lupta inutila cu boala. In insemnarile ei, vitalitatea si naturaletea debordanta coexista cu o constiinta tragica a mortii, comparabila doar cu cea a lui lui Eugen Ionescu. (Prin comparatie, amicul Cioran face figura de cabotin). „Greu cenzurata de moarte”, ca si, in secolul anterior, Iulia Hasdeu, fiinta „greu de multumit” a fost salvata postum de la anonimat si ratare de confidentul ei cel mai secret.

PAUL  CERNAT

by Mihai Stepan Cazazian