CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Iarna anului 1926 nu aducea numai frig şi vremuri grele
ci, incredibil pentru armeni obişnuiţi doar cu greutăţi şi suferinţe, veşti
bune. Mii de armeni din România erau la acea vreme şomeri şi erau nevoiţi să se
descurce aşa cum puteau. Nici drept de muncă nu aveau aici iar mulţi lucrau “le
negru “ fiind păcăliţi deseori. Uniunea Armenilor din România le dă în sfârşit
vestea cea bună prin intermediul Revistei Ararat:

“Ministerul
Sănătăţii Publice al Muncii şi Ocrotirilor Sociale a trimis Uniunii Armenilor din
România urmatoarea Adresă – Domnule Preşedinte, avem onoarea de a vă face
cunoscut că Ministrul Muncii a aprobat din punctual său de vedere cererea Dvs.
Şi în consecinţă a dat instrucţiuni Inspectoratelor Muncii de a aviza favorabil
asupra cererilor de prelungire de liberă petrecere prezentate de armeni cari se
găsesc în România veniţi înainte sau după 1918 cu Paşapoarte Turceşti ori
Armeneşti şi care îşi exercită profesiunea ca salariaţi. Pentru obţinerea
avizului favorabil, salariaţii armeni urmează a Inspectoratelor Muncii
certificate eliberate de Centrala din Bucureşti a Uniunii Armenilor pe care să
certificate originea şi buna moralitate a armenilor solicitanţi. “

Un
an mai târziu, în Februarie 1927, situaţia se mai schimbase, în bine. Uniunea
Armenilor din România organiza Balul Anual Oriental la Cercul Militar Naţional
în folosul orfanilor armeni, cu strangere de fonduri. Fie doar pentru
pitorescul descrierii în Revista noastră Ararat merită citat:

“De
astă data, sala a fost decorată în stil japonez modern
iar la anul viitor se zice că va fii împodobită chinezeşte. Serbarea a fost
onorată de mai multe persoane din oficialitate 
între cari Gr.Trancu Iaşi, Ministrul Muncii. Comitetul de organizare
prezidat de Preşedintele Uniunii Armenilor Dl.A.Manissalian nu cruţase nici o
sforţare pentru organizarea balului care a avut un succes desăvârşit. În sala
principala erau construite patru chioşcuri cochete. Primul chioşc cu şampanie
era dirijat de Dna.K.Manissalian, al doilea de ţigări şi confiserii de
Dnele.Melik şi Kundakgian, al treilea cu Roata Norocului de Dna.Ştefănescu iar
ultimul, cu Tombula de Dna.Aznavorian. Chioşcurile acestea au făcut un dever de
peste 200 mii lei. Cam tot atât a produs şi bufetul condus de Dnii.Danielian şi
Cialian. Benefeciul net este satisfăcător. Noi nădăjduim că din beneficiul
acestui Bal dat în numele Uniunii Armenilor din România va scoate o parte şi
pentru Societatea de Binefacere care întreţine o droaie de bolnavi armeni prin
spitale.“

Şi
nu în ultimul rând o ştire cel puţin insolită: “S-a ţinul la localul Şcoalei
Armene de la Uniunea Armenilor din Capitală obicinuita adunare a părinţilor
elevilor convocaţi de către Direcţiune. Dar părinţii, după ce au mulţumit s-au
plans ca bătaia a devenit o sistemă şi si-au exprimat dorinţa ca să se înceteze
cu bătaia care nu mai este în floare decât la Scoala Comunităţii Armene din
Bucureşti. “

În
final…La Roman a încetat din viaţă bătrânul Osep Hagiu, refugiat scapat dela masacrele
turceşti. Avea în vârstă de 106 ani.

Eduard ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook