CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

APRILIE
Sosise în sfârşit
primăvara cu Sfintele Sărbători Pascale şi pentru armenii din România. Dar în
loc să se bucure ca toţi ceilalţi creştini, pentru Uniunea Armenilor, la
Bucureşti existau serioase motive de îngrijorare. În 1941 ne aflam în plin
război, presărat ce-i drept de victorii. Însă politica Statului Român condus la
acea vreme de Generalul Ion Antonescu devenise de o duritate ieşită din comun
faţă de minorităţi. Evreii din România au simţit pe pielea lor la Iaşi sau în
alte localităţi. Armenii au fost foarte aproape să împărtăşească aceaşi soartă.
Iată un comunicat, ştire în revista Ararat
din Aprilie 1941 care ne dezvăluie cât de dramatică era situaţia. Nu ştiu ce a
fost în sufletele armenilor de atunci, dar vă mărturisesc că pe mine m-a
cutremurat…
“Audienţă în chestia Nanseniştilor – În chestia
refugiaţilor armeni cu Certificate Nansen, o delegaţie armeană compusă din PSS
Arhiepiscopul Husik și Dl.Krikor Zambaccian, Preşedintele Uniunii Armenilor din
România s-au prezentat în audienţă Dlui. General Antonescu, Conducătorul
Statului Român. Duminică 23, după slujba divină, Arhiepiscopul Husik a făcut
credincioşilor o comunicare în această arzătoare chestiune şi a audienţei
obţinute. Armenii cu Certificate Dr.Nansen, a spus PS, au primit ordin ca până
la 30 Aprilie a.c să părăsească ţara ori vor fi internaţi în lagăre de
concentrare. Atât PSS Husik cât şi Dl.Zambaccian au rugat prin cuvinte
mişcătoare pe Dl.General Antonescu ca să se revină asupra acestei măsuri
întrucât refugiaţii armeni sunt loiali cu inimile pline de recunoştiinţă către
ţara ospitalieră şi animaţi de cele mai sincere sentimente româneşti. A fost
prezentat şi un memoriu documentat redactat de către Dl.Avocat Ghemigian.
Dl.General Antonescu a ascultat cu foarte mare
bunăvoinţă doleanţele exprimate, regretând totuşi că unii dintre refugiaţii
armeni din România, nansenişti, în loc să-şi vază de treabă, fac politică.
Totuşi, Conducătorul Statului, în marea sa bunătate a declarat că va studia
chestiunea în mod amănunţit căutând să-i dea o soluţie dreaptă. Cu această
ocazie, Dl. General Antonescu a declarat că are mari simpatii pentru armenii
cari au dat ţării româneşti atâţia bărbați folositori şi patrioţi. A doua zi,
inimile tuturor armenilor, pline de anxetate se liniştiră în urma bunelor ştiri
primite, li se umplură de adâncă recunoştinţă faţă de Dl.General Antonescu,
Conducătorul Statului Român.“
Şi ca să terminăm în aceeaşi notă, soseau ştiri şi din
Basarabia: “Gospodăriile agricole ale armenilor din Basarabia au început să fie
sovietizate prin transformarea lor în Colhozuri, adică confiscate de la armeni
şi transformate în gospodării comune. Anunţăm pe armenii de acolo că încă se
mai fac repatrieri în România. Cererile se fac prin poştă către Uniunea
Armenilor la Bucureşti care va trimite mai departe către autorităţilor de
resort spre aprobare cât mai urgentă. Orişicât, sfătuim armenii din Basarabia
să fie cât mai grabnic gata de plecare. “
Trist…în Săptamâna Patimilor din Aprilie 1941…
Eduard ANTONIAN