CENTENAR / Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

OCTOMBRIE 1925

Toamna debuta sub auspicii bune pentru armenii din România, aşadar se vede
de la o poştă că Mercur nu era retrograd. Lucrurile începeau încet, încet să se
aşeze, iar Uniunea Armenilor făcea ce ştia ea că e mai bine. Adică să ajute pe
toţi armenii din România şi să dea bani tuturor. Nimic nu s-a schimbat până
astăzi. Astfel, aflăm din revista noastră Ararat
cum că în luna octombrie 1925: „La Galaţi s-a inaugurat Şcoala Armeană. Cu
această ocaziune solemnă a fost prezent şi 
Sfinţia Sa Episcopul Husig precum şi dl. A. Manissalian, Preşedintele
Uniunii Armenilor din România. Printre altele, Sfinţia Sa a ţinut un emoţionant
discurs – Epitropia şi Uniunea Armenilor din Galaţi a realizat această operă
fără sgomot mare cum deobiceiu se întâmplă şi sunt sigur că copiii vor avea
putinţa să înveţe aci cum să iubească religia, rămânând credincioşi strămoşilor
şi devenind buni cetăţeni români. Noi, o mână de armeni, după atâta sbucium
suntem mulţumiţi de modul cum în România Mare am fost primiţi şi ocrotiţi,
mulţumite căreia am progresat economiceşte. Ca conducător al acestei Biserici
sfâtuesc pe toţi aceia care fac parte din această naţiune, a nu se amesteca în
politică pentru a nu ştirbi nimic din încrederea ce ne-a fost acordată cu multă
dărnicie. Ca şef şi cap al Bisericii al acestui popor ridic o rugă fierbinte
către Atotputernicul Dumnezeu pentru a dărui României Mari mulţi ani de pace şi
prosperitate ca să trăiască dimpreună cu fiii ei.”

Între timp Orfelinatul Armean de la Strunga nu o ducea prea bine.
Personalul didactic precum şi orfanii sufereau de sărăcie şi boli inevitabile
copilăriei. Din fericire tot Uniunea Armenilor din România susţinea acest
proiect. Aflăm astfel cum că „Un filantrop din Galaţi, membru al Uniunii
Armenilor din România, dar care doreşte să-şi păstreze anonimatul a oferit
Orfelinatului prin dl. Aram Ghiumuşian suma de lei 50.000. Totodată, în acelaşi
timp Uniunea Armenilor din România a donat orfelinatului 30.000 lei. Dar avem
şi veşti triste. Dna S. Srintz, institutoare şi-a dat demisia de la Orfelinat.
Plecarea doamnei Srintz este o mare pierdere pentru aşezământ, întrucât Dsa.
absolventă a Colegiului Englez din Constantinopole e înzestrată cu o aleasă
cultură europenească. Dna. Srintz de la înfiinţarea Orfelinatului, n-a fost
numai o institutoare distinsă, dar şi o mamă duioasă pentru orfani. Ceea ce e
şi mai regretabil e că Comitetul Central al Orfelinatului uitând că şi
economiile exagerate sunt tot atât de vătămătoare ca şi risipa n-a numit pe
nimeni în postul important, ce ocupat de Dna. Srintz. Suntem siguri că dacă ar
avea o remuneraţie adecvată distinsa Dna. Srintz ar reveni la postul său pe
care îl iubeşte atât de mult ne mai fiind nevoită ca acum să se întreţină
oferind meditaţiuni la pian şi limba engleză altor copii din familii bune. Să
sperăm că, ca deobiceiu Uniunea Armenilor din România va interveni pentru a
mări retribuţiunile.”

Şi în sfârşit o veste bună a toamnei anului 1925: „Anunţăm cu plăcere
logodna Dlui. Tacvor Kuiumgian, mare comerciant din Constanţa cu gentila Dşoară
Margaretta Antonescu din Piteşti.”

Eduard ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook