Eduard Antonian

CENTENAR / DESPRE UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IUNIE 1925

Sosise în sfârşit
lunga vară fierbinte şi peste armenii din România. Din fericire încă era
linişte. Parcă toată lumea începea să prospere deşi, sigur că mai existau şi
unele carenţe dar Revista noastră Ararat de odinioara, făcând un fel de bilanţ
al lunii Iunie, ne linişteşte. Printre altele aflam cum că în 1925:

“După cum am anunţat în urma intervenţiunii Uniunii
Armenilor din România prin Dl.S.Kehiaian, Vicepreşedinte, Dl.I.G.Duca,
Ministrul de Externe a încuviinţat ca orfanii armeni din Grecia cari au rude
sau mame in România să poată intra în ţară spre a trăi de acum în sânul
familiilor lor. Copii aceştia cari îşi pierduseră părinţii în vălmăşagul
deportărilor din 1915 şi a dezastrului de la Smirna fură trimişi prin
îngrijirea Angliei în orfelinatele din Grecia. Parte din aceşti copii, în număr
de 22 au şi sosit săptămâna trecută la Constaţa cu vaporul Împăratul Traian
venind din Pireu. Ei au fost repartizaţi îndată în oraşele unde îi aşteptau
mamele lor desolate. Se poate lesne înţelege scenele de duioşie şi lacrimele de
bucurie vărsate de mamele şi copii cari se întâlnesc dupa atâta amar de vreme.
Felicităm Uniunea Armenilor din România pentru fapta-i frumoasă  şi credem că am fi interpretul tuturora
exprimând şi pe această cale cea mai profundă recunoştiinţă Dlui. Ministru Duca
care n-a şovăit nici o clipă de a red ape aceşti copii mamelor lor.“ Iată în
pagina următoare din Ararat o ştire foarte importantă pentru armenii din
România:

“Prin stabilirea unei reprezentanţe consulare a
Republicei Armenia la Paris, Guvernul Francez a dispus ca purtătorii vechilor
Paşapoarte armeneşti de acum nevalabile, precum si posesorii de Paşapoarte
vechi Nansen să poată veni liber in Franţa. Uniunea Armenilor din România a
făcut demersurile necesare pe lângă Guvernul României pentru înlesnirea
călătoriei a armenilor aflători în România cari vor dori să se stabilească în
Franţa. Cheltuielile de vapor le va suporta UAR.“ Dumnezeu să mă ierte, dar
cred că eu niciodată nu îi voi ierta Bunicului meu Vartan Antonian şi nu voi
înţelege decizia lui de a nu pleca atunci în Franţa. Sigur că dacă ar fi făcut
asta eu poate nici nu existam, dar vorba lui Moromete “Orişicum, pe ce te
bazezi?”

Pe ultima pagină a Revistei Ararat o ştire, poate
părea banală, dar mie personal mi-a adus un oftat trist, foarte trist…” În  Orfelinatul Armean de la Strunga se află mai
mulţi băieţi cari au terminat cursul primar al şcoalei şi acum urmează să fie
plasaţi spre a învăţa câte un meşteşug.Toţi cei cari ar voi să primească câte
un orfan de la Strunga spre a-i învăţa meşteşugul lor şi a le pregăti un viitor
sunt rugaţi să-şi adreseze cererile Comitetului central al Orfelinatului
Strunga administrat de Uniunea Armenilor din România la Bucureşti. Adăogăm că
toţi tinerii aceştia sunt bine crescuţi, ascultători şi sănătoşi astfel încât
sunt în măsură de a fi de mare folos patronilor lor. Plasând pe aceşti băieţi
ajunşi la pubertate pe la pe la particulari cu simţ părintesc şi cari să se
îngrijească de soarta lor în viitor, Orfelinatul Uniunii Armenilor de la  Strunga îşi atinge scopul urmărit.“…Lunga
vară fierbinte a armenilor din România…

Eduard ANTONIAN