Sergiu Selian

CENTENAR | Alexandr Kemurdzhian – pionier al aselenizării

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

„Oricine este capabil să facă lucruri extraordinare,

fiecare în felul său aparte. Unii sunt foarte mulțumiți

să execute lucruri simple într-o bună dispoziție;

alții, însă, se concentrează pe detalii. Suntem cu toții

diferiți, dar nu contează deloc dacă te focalizezi

pe călătoriile spațiale sau pe munca ogorului.

Important este să faci ceea ce vrei cu adevărat.”

Alexandr Kemurdzhian

În ziua de 17 octombrie 2021, la reședința prezidențială din Erevan, sub înaltul patronaj al domnului Armen Sargsian, a avut loc sesiunea „Kemurdzhian 100” închinată centenarului nașterii inginerului armean de notorietate internațională Alexandr Kemurdzhian*. Prin aceasta, s-a dat startul celei de a șasea ediții a festivalului de știință și artă „STARMUS”, care se va desfășura în Armenia, în zilele de 5-10 septembrie 2022. În rândul participanților la actuala conferință, s-a aflat fiul savantului, Vladimir Kemurdzhian.

Salutându-i pe invitați, în cuvântul său de deschidere președintele Republicii Armene a precizat că pentru domnia-sa era o mare cinste să inaugureze acea sesiune dedicată centenarului reputatului om de știință, inginer, concetățean și armean Alexandr Kemurdzhian. „Istoria este cea care, într-un final, ne dă calificativul vieții fiecăruia dintre noi. O sută de ani este de-acum istorie – a spus președintele Sargsian. – Există cazuri în care îți trăiești viața și ori nu ți se apreciază cele făptuite sau nefăptuite de tine, ori ți se apreciază greșit; numai timpul elimină cele de importanță secundară și lasă ce este important, esențial, cu adevărat valoros pentru istorie. În acest sens, astăzi, după ce am trecut prin vâltorile istoriei, când nu mai există Uniunea Sovietică și nici concurența dintre URSS și SUA în cucerirea cosmosului, au rămas lucrări și nume care se vor păstra secole și milenii odată cu omenirea. Unul dintre acestea este numele lui Alexandr Kemurdzhian.”

Președintele Armeniei a spus că, în ultimele două săptămâni, a auzit numele de Kemurdzhian și a vorbit despre el de două ori, în legătură cu destinul a două persoane diferite: „Cu câteva zile în urmă, mă aflam în Italia, la Universitatea din Bologna. Această universitate, care e cea mai veche din lume, are o istorie uriașă, este un mare templu al cărții și al cunoștințelor. În biblioteca universității, pe o masă, era așternută o hartă lungă de vreo patru metri, creată în anul 1691. Era harta monumentelor istorice și culturale, a valorilor spirituale armenești din Armenia medievală (care se întindea în acea epocă de la Imperiul Otoman, din Cilicia și din Vaspuracan, până la Armenia răsăriteană și la Arțakh). Era o hartă desenată manual, de o fantastică frumusețe și de o incomensurabilă valoare istorică. Și interesant era numele autorului ei: Eremia Kyomurdzhian. I-am rugat pe colegii mei să găsească genealogia Kemurdzhienilor. Cred că în realitate este o mare seminție, începând cu Eremia Kyomurdzhian, autorul și coordonatorul din Constantinopol al acelei mari lucrări, și care a fost un excepțional talent, iar acel talent probabil că a fost transmis genetic până la Alexandr Kemurdzhian și, de asemenea, la dumneavoastră. Astfel încât sunt bucuros să facem împreună această mică descoperire, legându-l pe Eremia Kyomurdzhian de Alexandr Kemurdzhian.”

               Referindu-se la activitatea științifică a lui Alexandr Kemurdzhian, domnul Sargsian a remarcat că, așa cum sunt apreciate știința, cultura, arta, tot așa trebuie să fie apreciată înalta artă inginerească: „Atunci când vorbim despre ingineri, nu putem să nu ne ducem până în Grecia antică, până la Roma, până în Egiptul antic. De exemplu, privind piramidele, te gândești ce geniu ingineresc trebuie să ai ca să construiești o asemenea piramidă. Există soluții inginerești geniale, care devin simboluri, opere de artă, cum sunt picturile lui Leonardo da Vinci, mecanismele electrice ale lui Thomas Edison, racheta lui Koroliov, Macintoshul și iPodul lui Steve Jobs, precum și modulul lunar al lui Alexandr Kemurdzhian. Fiecare dintre noi călătorește cu avionul, care a devenit un banal mijloc de transport. Totuși, pentru noi toți este cu adevărat istoric cel dintâi avion, construit de doi frați. Oamenii vor zbura în cosmos, elevi, copii, savanți, afaceriști, vor începe să trăiască pe Lună, dar e totuna, primul modul lunar, care este baza, mama și tatăl viitoarelor module lunare și marțiene, este modulul lui Alexandr Kemurdzhian. Și el va rămâne ca o genială soluție inginerească, o genială creație artistică, va deveni simbolul tuturor acelor mașinării care vor călători spre Marte, spre Lună, spre alte planete depărtate. Modulul lunar al lui Alexandr Kemurdzhian, la fel cu cel dintâi Macintosh, cu primul mecanism electric, cu genialele soluții inginerești ale lui da Vinci, va rămâne în istorie. Mă bucur că a sosit momentul istoric al justei aprecieri a lui Kemurdzhian, al cărui nume a rămas tăinuit în anii regimului sovietic, mă bucur că acel om genial, creator în știința și în arta inginerească, a fost un concetățean de-al meu. Consider că este o mare onoare să stau astăzi aici ca armean, ca om de știință armean, ca unul care apreciază tot ce este nou, creator, ca președinte al Republicii Armene, și să ne felicit pe noi toți cu prilejul centenarului acelui geniu, să urez ca urmașii săi, îndeosebi fiul lui, să continue lucrarea sa, întrucât vremea lui Alexandr Kemurdzhian, vremea modulelor lunare, a modulelor marțiene, abia acum vine.”

În continuare, au salutat organizarea conferinței intitulate „De la Lună la Marte” ministrul armean pentru industria de înaltă tehnologie, Vahagn Khaceaturian, ministrul educației, științei, culturii și sportului, Vahram Dumanian, și directorul-fondator al festivalului „STARMUS”, Garik Israielian. Ministrul Khaceaturian a menționat că trebuie să reușim să ocupăm un loc în domeniul zborurilor cosmice și să materializăm sau să continuăm ideile lui Alexandr Kemurdzhian. Ministrul Dumanian a apreciat sesiunea ca fiind inspiratoare pentru tineret în stimularea interesului acestuia față de știință. Domnul Israielian a calificat sesiunea drept un punct de pornire pentru al șaselea festival „STARMUS” de știință și artă, programat pentru anul viitor.

Prin intermediul imaginilor video, s-au adresat participanților la sesiune, reliefând contribuția științifică a lui Alexandr Kemurdzhian, fostul administrator al NASA, Sean O’Keefe, președinta organizației The Planetary Society, Bethany Ehlmann, și cofondatorul societății, Louis Friedmann, astronautul misiunii „Apollo 16”, Charles Duke Jr.

În cursul sesiunii, fiul lui Alexandr Kemurdzhian, Vladimir Kemurdzhian, a prezentat viața și activitatea savantului, din anii copilăriei petrecute la Baku până la admiterea în Institutul unional „Transmaș” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg), unde apoi a urcat treptele de la titlul de inginer la funcția de director-adjunct. Principala moștenire a savantului armean a fost familia: „Moștenirea sa de căpătâi a constat în bunăvoința și în atitudinea generoasă față de cei care îl înconjurau” – a spus Kemurdzhian junior, arătând o fotografie de la sărbătorirea nunții de aur a părinților săi.

Diverși specialiști din alte țări au vorbit, prin mijlocirea legăturii video, despre cele mai recente studii și realizări în domeniile astrofizicii, astronomiei, cosmologiei. A fost organizat un panel de opinii pe tema „Universul și omenirea”. A avut loc, de asemenea, o discuție-fulger între ministrul Khaceaturian, directorul Israielian și fostul director general al Agenției Spațiale Europene (în anii 2003-15), Jean-Jacques Dordain, care au accentuat semnificația sesiunii și importanța festivalului de anul viitor din Armenia.

„STARMUS 6” va reuni savanți, astronauți, muzicieni, premiați Nobel și alte personalități de reputație mondială, având ca obiectiv stimularea noii generații în cercetarea tehnologică. Festivalul, cu tema „50 de ani pe Marte”, va fi închinat jubileului de 50 de ani al amartizării misiunii sovietice „Mars-3”, care a fost legată de numele lui Alexandr Kemurdzhian, deoarece la bordul rachetei se găsea modulul marțian conceput de savantul armean.

Apreciindu-se festivalul ca o contribuție la dezvoltarea științei, organizatorul acestuia, domnul Garik Israielian, a fost distins cu medalia „Alexandr Kemurdzhian”, înmânată de academicianul rus Mihail Malenkov, fost elev al savantului armean, și de Vladimir Kemurdzhian. Aceeași distincție a fost acordată și domnului Jean-Jacques Dordain.

Emisiunea filatelică „Alexandr Kemurdzhian”

În cadrul sesiunii „De la Lună la Marte” din 17 octombrie 2021, miniștrii Vahagn Khaceaturian și Vahram Dumanian, directorul festivalului „STARMUS 6”, Garik Israielian, precum și directorul-general executiv al „HayPost”-ului, Hayc Karapetian, și președintele Asociației armene a filateliștilor, Hovik Musaielian, au lansat împreună marca poștală și plicul prima-zi „Alexandr Kemurdzhian”, în chip de omagiu la jubileul centenarului nașterii savantului, inginerului și inventatorului armean.

Marca poștală înfățișează portretul lui Kemurdzhian, alături de robotul creat de acesta, „Lunakhod 1”, pentru prospectarea Lunii. În valoare de 230 drami, timbrul poștal fost desenat de graficianul Davit Dovlatian, are dimensiunile 40/30 mm și a fost tipărit la poligrafia Cartor din Franța, într-un tiraj de 20.000 exemplare.

Biografie – Alexandr Kemurdzhian

Alexandr Leonovici Kemurdzhian s-a născut la 4 octombrie 1921 în orașul Vladikavkaz (capitala Osetiei de nord, în Rusia). Părinții lui, de origine armeană (tatăl născut în 1898, iar mama născută în 1901), au fost voluntari în Corpul 11 al Armatei Roșii, încartiruit în Vladikavkaz în cursul războiului civil din Rusia. Bunicii din partea tatălui erau din Trapezunt și în secolul XIX se stabiliseră în Batumi, iar mama provenea din orașul rusesc Rostov pe Don, al cărui cartier armenesc a fost inițial o localitate, Nor (Noul) Nakhidjevan, întemeiată în secolul XVIII de armeni emigrați din Crimeea.

Tânărul Alexandr și-a început în 1940 studiile la Școala tehnică superioară Bauman din Moscova. Anul următor, studenții de la secția de tancuri, printre care și el, au fost desemnați să repare tancurile avariate, până când institutul a fost evacuat la Ijevsk. În 1942, el s-a înrolat voluntar în armată, la infanterie, și a rămas încorporat din 1943 până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. A luat parte la bătăliile din Kursk și din Dniepr, la ofensiva de pe Vistula-Oder și a ajuns luptând în Pomerania. A activat în divizia 162 de infanterie a NKVD (serviciul sovietic de securitate din epocă), iar în 1946 a fost demobilizat cu gradul de locotenent-major. Pentru meritele sale militare, a fost distins cu Ordinul Curajului, Ordinul Steaua Roșie, Ordinul Marelui război de apărare a patriei, Ordinul Distincției de onoare, Medalia pentru merite în bătălie.

După război, s-a înapoiat la Bauman continuându-și studiile și în 1951 a absolvit cu diplomă de onoare facultatea de transporturi. A fost repartizat să lucreze la Leningrad, în VNII-100, Institutul unional de cercetări științifice în ingineria mașinilor de transport nr. 100 (astăzi, VNIITransMaș), specializat în construcția de tancuri pentru Armata Roșie. În 1959, a fost numit șef al departamentului noilor principii de mișcare, calitate în care s-a angajat în crearea aparatului de zbor „Obiect-760”, supranumit polzoliot (cuvânt hibrid în rusă, de la a se târî și a zbura). A devenit inginer-șef proiectant în 1969 și totodată director-adjunct al VNIITransMaș, pentru ca în 1991 să fie numit cercetător-șef al institutului. Sub conducerea sa, institutul a devenit lider în ingineria transportului spațial. În 1971, a primit titlul de doctor în științe tehnice, iar în 1977 a fost numit profesor. A publicat 200 de lucrări științifice, între care șase monografii, și a patentat 50 de invenții.

În anii 1963-73, Kemurdzhian a condus lucrările de proiectare și construire a șasiului autopropulsat al modulelor lunare și marțiene sovietice. În septembrie 1963, constructorul de nave cosmice Serghei Koroliov s-a întâlnit cu inginerii de la VNIITransMaș pentru a discuta posibilitatea creării de module lunare. Primele schițe de proiectare a unui lunamobil au fost definitivate în septembrie 1965 și Kemurdzhian a prezentat un raport asupra virtualității construirii unui modul lunar. Împreună cu inginerul proiectant Gheorghi Babakin, specialist în vehicule spațiale, în 1966 el a proiectat astromobilul Ye-8, pentru ca în anul următor cei doi să finalizeze proiectul unui modul lunar și, pe baza lui, să fie construit un prototip. Până atunci, aveau să fie expediate spre Lună, cu rachetele Luna 11, Luna 12 (1966) și Luna 14 (1968), modele prealabile de lunamobil.

„Lunakhod 1”, proiectat de Kemurdzhian și de Babakin și lansat la 10 noiembrie 1970, a fost primul aparat uman care a aselenizat (la 17 noiembrie 1970), fiind cel dintâi astromobil care a ajuns cu succes dincolo de Terra și cel dintâi vehicul autopropulsat, fără echipaj, care a atins Luna; cântărea 756 kg, avea o lungime de 4,42 m și o înălțime de 1,92 m și purta aparate de filmat și de fotografiat, precum și instrumente științifice. „Lunakhod 1” a parcurs pe Lună 10,54 km în zece luni și a trimis pe Pământ 20.000 de fotografii și 20 de panorame, de asemenea a efectuat 500 de teste de sol selenar. 

„Lunakhod 2”, care i-a urmat, fiind lansat în 1973, a parcurs pe Lună 39 km, cea mai mare distanță străbătută pe satelitul Terrei de un vehicul pământean.

Sub conducerea lui Kemurdzhian, modulele planetare au progresat ca vehicule robotice de transport în cucerirea spațială. Grupul lui a creat primele astromobile (vehicule teleghidate de cercetare planetară): „Lunakhod” (Lunamobil), „PrOP-M” (Pribor Oțenki Prokhodimosti-Mars — Dispozitiv de estimare a circulabilității pe Marte), „Phobos” (aparat pentru deplasarea în salturi pe satelitul omonim al lui Marte). „PrOP-M” a fost astromobilul sondelor spațiale sovietice „Mars 2” (a fost distrus în cursul prăbușirii aparatului de amartizare la 27 noiembrie 1971) și „Mars 3” (legătura cu aparatul de amartizare a dispărut după 20 secunde de la amartizarea la 2 decembrie 1971).


Robotul STR-1 de curățare la Cernobîl

În urma dezastrului de la Cernobîl, în 1986, Kemurdzhian a fost numit de autoritățile sovietice consilier special în problema construirii și utilizării vehiculelor teleghidate care funcționează în zone periculoase. El a construit robotul STR-1, care avea să-i ajute pe așa-zișii „lichidatori din Cernobîl” să facă investigații și să curețe aria afectată. În consecință, el însuși a fost expus unei doze excesive de radiații, drept care a trebuit să fie tratat într-un spital din Moscova, în care i-au fost vindecate rănile produse de radiații.

Kemurdzhian s-a retras din activitate în 1998. Peste doi ani, a devenit membru-fondator al filialei din Sankt-Petersburg a Academiei Ruse de Cosmonautică. Federația de Cosmonautică a Rusiei, la rândul său, în 2006 avea să instituie o medalie cu numele lui A. L. Kemurdzhian. În noiembrie 2000, savantul a fost conferențiarul principal la a 30-a aniversare a Lunakhodului, organizată la Tovstonogov Balșoy Teatr.

Cu puțin timp înainte de a muri, Kemurdzhian a călătorit în SUA, vizitând Jeb Propulsion Lab la NASA, pentru a compara ideile privind astromobilele planetare teleghidate (numite de americani rover – hoinar, vagabond în engleză).  

Ultima lui apariție publică a avut loc la mijlocul lui ianuarie 2003. După câteva zile, a suferit o fractură de șold, fatală la vârsta senectuții, și a fost spitalizat. A murit la 25 februarie 2003, în Sankt-Petersburg, și a fost înhumat în cimitirul armenesc local Smolenski.

Numele lui Kemurdzhian este inclus în volumul Outstanding People of the 20th Century, publicat în Marea Britanie. Programul Lunakhod și contribuția lui Kemurdzhian au constituit subiectul filmului documentar Tanc pe Lună, realizat de cineastul francez Jean Afanasieff și lansat de postul de televizune Science Channel la 12 februarie 2008.

Alexandr Kemurdzhian este recunoscut drept fondatorul școlii ruse de proiectare a astromobilelor planetare. Pentru activitatea sa în domeniul modulelor lunare, în 1973 a fost distins cu Premiul Lenin al URSS. O mică planetă descoperită la 26 august 1976 de Nicolai Cernîkh la Observatorul astrofizic din Crimeea a fost botezată, prin decizia Uniunii Astronomice Internaționale, 5933 Kemurdzhian. Savantul armean a fost membru al organizației internaționale Societatea Planetară, al Uniunii Europene de Științe Geografice și al altor societăți științifice. Documentele, planurile, fotografiile și alte materiale de arhivă legate de activitatea lui Kemurdzhian sunt conservate la Arhiva de stat rusă de documentare științifico-tehnică.

Academicianul Mihail Malenkov, fost discipol al savantului, îl descrie astfel pe Alexandr Kemurdzhian: O minte ascuțită, un spirit ager și cu o reacție promptă în orice situație, inclusiv la situații neașteptate; profesionalism, erudiție enciclopedică, angajament total și muncă intensă, multiplicate de o energie nelimitată; calități naturale de conducător în orice colectivitate umană sau de experți strânși în virtutea unor relații de producție; un interlocutor încântător, un poet și un mare povestitor…

Redactare și traducere de Sergiu Selian

____________________

* Respectăm grafia consacrată din transcrierile oficiale în limbi străine cu scriere în caractere latine (variantă: Kemurdjian), pronunția fiind în transcriere fonetică română Kemurgian (de la turcescul kömür – cărbune, deci numele ar fi echivalent cu Cărbunaru); ilustrul străbun al savantului contemporan a fost Eremia Celebi Kyomurgian (1637-95), activist social, filolog, istoric, scriitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *