CĂRŢI NOI / „PĂMÂNTUL VORBEŞTE” ( în limba armeană)

            La începutul verii anului 2010, participam la Conferinţa pan-armeană a scriitorilor, desfăşurată în staţiunea montană Dzaghcaţor din Armenia. Atunci s-a născut ideea întocmirii unei antologii cu lucrări – în proză şi în versuri – ale celor mai importanţi scriitori armeni, care au devenit primele victime ale Genocidului declanşat în primăvara anului 1915 în Imperiul Otoman.

            În 2015, la împlinirea centenarului acelor evenimente de tristă aducere aminte, când au pierit un milion şi jumătate de armeni, la Erevan a apărut, în limbile engleză, germană, rusă şi franceză volumul „Pământul vorbeşte”, care reunea pagini din creaţiile a zece scriitori dispăruţi în acele evenimente tragice.

            Iniţiativa aparţinuse Uniunii Scriitorilor din Armenia (proiect coordonat de preşedintele Eduard Militonyan), prin contribuţia de valoare a doi tineri şi talentaţi scriitori – Hermine Navasardyan din Armenia şi Dikran Kapoian din Siria, care  au făcut selecţia paginilor literare, ultimul fiind şi editorul lor. Cei doi au folosit atunci lucrări care mai fuseseră traduse odionioară şi tipărite în diferite volume şi publicaţii din Armenia, Canada şi SUA.

            Iată că după alţi cinci ani, în 2020, la împlinirea a 105 ani de la primul genocid al secolului al XX-lea, Uniunea Scriitorilor din Armenia a publicat şi versiunea originală a lucrărilor  pentru textele prezentate în cele patru limbi în 2015, tot sub titlul „Pământul vorbeşte” (Hoghî gî khosi). Acelaşi prof. dr. Vazgen Gabrielian, de la Universitatea de Stat Erevan, semnează articolul introductiv „Scriitori armeni- victime ale genocidului”.

            Planul de eliminare a întregii populaţii armene din Imperiul Otoman a fost implementat începând din ziua de 24 aprilie 1915, când într-o singură noapte, 235 de intelectuali armeni din Constantinopol (Istanbulul de azi) au fost arestaţi, deportaţi şi executaţi imediat. În felul acesta, erau decapitate vârfurile comunităţii. Foarte repede, numărul acestora a crescut la 800. Ordinul de exterminare s-a extins apoi la eliminarea tuturor armenilor care trăiau atunci în vestul Asiei Mici, inclusiv în Cilicia şi în Armenia Occidentală.

            Volumul cuprinde pagini reprezentative din creaţiile a zece scriitori – Daniel Varujan, Siamanto, Rouben Sevak, Ardaşes Harutunian, Krikor Zohrab, Yerukhan, Tlgadinţi, Kegham Parseghian, Dikran Ceokyurian şi Rouben Zartarian – cu toţii născuţi în anii 1870-1880, dar morţi în acelaşi an – 1915! Lucrările fiecărui autor sunt precedate de câte o notă biografică şi o fotografie.

            Pe coperta a patra a volumului citat, ca şi la cele în alte limbi, poetul şi profesorul universitar de ştiinţe politice Alan Whitehorn din Kingston, Canada (a cărui bunică a fost o orfană a Genocidului Armean),co-autor, între altele, al volumului „The Armenian Genocide: Resisting the Inertia of Indifference”, cu Lorne Shirinian, 2001) şi al volumului „Just Poems – Reflections on the Armenian Genocide” (2009), scrie acum:”…Prin lovituri una mai devastatoare decât alta, naţiunea armeană i-a pierdut pe cei care ar fi putut preveni omenirea cu mai mult efect despre masacrele şi crimele împotriva umanităţii, comise de către autorităţile otomane şi de către Junii Turci.”

Madeleine KARACAŞIAN

by Mihai Stepan Cazazian