CALENDAR / Pe 7 februarie 1676 s-a născut Mkhitar Sebastați, călugăr catolic armean

Mekhitar de Sebastia, cunoscut sub numele de Mkhitar Sebastați,( armeană: Մխիթար Սեբաստացի) s-a născut pe 7 februarie 1676 și a decedat pe 27 aprilie 1749. A fost un călugăr catolic armean, precum și savant proeminent și teolog care a fondat Ordinul Mekhitarist, pe insula San Lazzaro lângă Veneția în 1717. Istoricul armean Stepanos Nazarian a la descris ca fiind “al doilea Mesrop Mashtots”.

S-a născut cu numele de Manugh în Sebastia (acum Sivas), ca fiu al unui comerciant prosper, Petru căsătorit cu Shahristan. Părinții l-au educat și pregătit să-și asume afacerea familiei. În schimb, la o vârstă fragedă, el a vrut să devină călugăr. Fiind refuzat de familie el fuge, împreună cu un prieten în munți, unde se izolează de lume. Este găsit de către părinții săi și se întoarce acasă. Ca urmare a acestui fapt, starețul Mănăstirii Surp Nshan (Sfânta Cruce) îi dă dreptul să poată asista la serviciile liturgice ale mănăstirii. Și de această dată părinții se împotrivesc și el se adăpostește la o familie  din apropierea mănăstirii unde un călugăr bătrân îl inițiază în tainele bisericii.

La vârsta de cincisprezece ani, Manugh primește dreptul de a intra la mănăstire unde a fost hirotonit ca diacon. Acesta a fost momentul în care  el își schimbă numele în cel  cunoscut de, Mekhitar (Mîngîietorul).

Dupa admiterea sa în viața monahală, Mekhitar începe să caute o sursă de învățare a vieții spirituale, călătorește la mai multe mănăstiri și  intră în contact cu membri ai ordinului religios catolic care era activ în Armenia. Învăță despre catolicism și simte că Roma ar fi cel mai bun loc pentru a face studiile teologice căutate de atâta timp. Pleacă la Alep, unde este plasat sub îndrumarea spirituală a unui preot iezuit, care i-a dat o scrisoare de introducere la Congregație. El a hotărât să se stabilească acolo, dar întâmpină multe obstacole fiind respins de călugării armeni. În cele din urmă se întoarce în orașul natal și, în 1696 este hirotonit preot de către starețul  Mănăstirii Sfânta Cruce.

Călăuzit de ideea de a crea un ordin religios de predicatori, dedicat ridicării nivelului de educație și spiritual al poporului armean, pe baza modelelor Bisericilor vestice, Mekhitar a fondat în 1701 la Constantinopol ceea ce a devenit cunoscut după moartea sa ca Ordinul Mekhitarist .

Este forțat să se mute din Constantinopol, în orașul Modon din Peloponez în 1703, fiind persecutat de autoritățile otomane. În Modon, el a înființat un nou ordin care a fost aprobat de către Papa Clement al XI-lea. În aprilie 1715, un grup de doisprezece călugări catolici armeni în frunte cu Mekhitar de Sebastia au sosit în Veneția de la Moreea (Peloponez), ca urmare a invadării acestui oraș de către Imperiul Otoman. Amiralul venețian Mocenigo și guvernatorul Moreei, Angelo Emo, “simpatizând profund cu primejdia înfricoșătoare a comunității nefericite, au cedat la rugămințile lor stăruitoare și le-au acordat permisiunea de a se îmbarca pe o navă guvernamentală, care era pe cale să plece spre Veneția.

La 8 septembrie 1717, Senatul Venețian a cedat comunității mekhitariste insula Sf. Lazăr. Conform celor scrise de Victor Langlois la 1874 în cartea sa The Armenian Monastery of St. Lazarus-Venice. (Typography of St. Lazarus) “Legea nu permitea la acel moment stabilirea nici unei comunități noi între granițele orașului” dar  “călugării armeni s-au grăbit dintr-o dată să ocupe ruinele de pe insulă… și starețul a dispus să se facă reparațiile cele mai necesare la clădirile prăbușite și dărăpănate care încă mai existau.” Construcția mănăstirii a fost finalizată pe la 1740.

Mekhitar de Sebastia a murit nouă ani mai târziu, în 1749.

sursa https://en.wikipedia.org

by Mihai Stepan Cazazian