CALENDAR / Pe 6 iunie 1917 s-a născut Kirk Kerkorian, om de afaceri și filantrop

Kerkor „Kirk” Kerkorian (n. 6 iunie 1917 – d. 15 iunie 2015) a fost un om de afaceri, investitor și filantrop american de origine armeană. El a fost președinte și director general al Tracinda Corporation, companie cu sediul în Beverly Hills, California. Kerkorian a avut un rol important în modelarea Las Vegasului, fiind considerat alături de arhitectul Martin Stern, Jr.^[2] drept „părintele mega-resorturilor”.^[3] Este cunoscut pentru construirea celor mai mari hoteluri din Las Vegas de atunci: Hotel International (deschis în 1969), MGM Grand Hotel (1973) și MGM Grand (1993).^[4] A cumpărat studioul de film Metro-Goldwyn-Mayer în 1969.

De origine armeano-americană, Kerkorian a donat peste 1 miliard de dolari în scopuri caritabile în Armenia prin intermediul Fundației Lincy, care a fost înființată în 1989 și care și-a concentrat eforturile pe reconstruirea nordului Armeniei, după cutremurul din 1988.^[5] Kerkorian a finanțat și un film despre Genocidul Armean, intitulat „The Promise”, a cărui premieră a avut loc în Statele Unite în aprilie 2017. În anul 2000 revista Time l-a numit al zecelea cel mai mare donator din Statele Unite.^[6] Kerkorian a fost declarat cetățean de onoare al Armeniei de către președintele Robert Kocharyan în septembrie 1998.^[7] Același Kocharyan i-a acordat titlul de Erou Național al Armeniei, cea mai înaltă distincție a statului, în mai 2004.

Kerkor Kerkorian^[8] s-a născut la 6 iunie 1917, în Fresno, California, din părinți imigranți de origine armeană.^[9] Prima limbă pe care a învățat-o a fost armeana, recunoscând că „nu a învățat limba engleză, până când a început să iasă prin cartier”. Familia lui s-a mutat la Los Angeles în urma crizei economice din 1920-1921. Abandonând școala în clasa a VIII-a, Kerkorian a devenit boxer amator sub tutela fratelui său mai mare, Nish Kerkorian, luptând sub numele de „Rifle Right Kerkorian” (ro: o dreaptă ca o pușcă) și câștigând centura Campionatului Pacificului de box amator la categoria semimijlocie. Kirk Kerkorian mai avea o soră mai mare, Rose Kerkorian.^[10]

Simțind faptul că cel de-al Doilea Război Mondial va izbucni curând, și nedorind să se alăture infanteriei, Kerkorian a învățat să piloteze la Happy Bottom Riding Club din deșertul Mojave. În schimbul lecțiilor de zbor primite de la pionierul în aviație Pancho Barnes, a fost de acord să aibă grijă de vite și să le mulgă.

După ce și-a obținut certificatul de pilot comercial în șase luni, Kerkorian a aflat că Forțele Aeriene Regale Britanice încercau să treacă cu avioanele canadiene De Havilland DH.98 Mosquito peste Atlanticul de Nord, până în Scoția. Rezervorul acestor aeronave avea suficient combustibil pentru 1.400 mile (2.300 km), în timp ce călătoria spre Scoția era de 2.200 mile (3.500 km). În loc să aleagă un traseu mai sigur, Montreal–Labrador–Groenlanda–Islanda–Scoția (deși, mergând mai departe spre nord ar fi putut duce la înghețarea și deformarea aripilor și în cele din urmă la prăbușirea avionului); Kerkorian a preferat ruta mai directă denumită „Valul Islandei”, care oferea un impuls avioanelor spre Europa, însă acesta nu era constant și putea duce la prăbușirea aeronavei. Deși unii susțin că unul din patru avioane nu reușeau să ajungă la destinație,^[11] rata reală de reușită era mai apropiată de unul din patruzeci.^[12] În mai 1944, Kerkorian și comandantul său John de Lacy Wooldridge au zburat pin val și au depășit vechiul record de traversare. Wooldridge a ajuns în Scoția în șase ore și 46 minute; Kerkorian, în șapte ore și nouă minute. În doi ani și jumătate cu RAF Ferry Command, Kerkorian a livrat 33 de avioane, a pilotat mii de ore, a călătorit pe patru continente și a zburat pentru prima dată în viața sa cu un avion cu patru motoare.

După război, după ce a economisit majoritatea salariilor primite, Kerkorian a cheltuit 5.000 de dolari pe un avion Cessna. A lucrat ca pilot de aviație generală, și a făcut prima sa vizită în Las Vegas în 1944. După ce și-a petrecut mult timp în Las Vegas în timpul anilor 1940, Kerkorian a renunțat la jocurile de noroc și în 1947 a plătit 60.000 de dolari pentru Trans International Airlines, o companie aeriană de mici dimensiuni care opera curse tip charter, care transporta jucători de la Los Angeles la Las Vegas. Apoi Kerkorian a licitat pe câteva bombardiere rămase din timpul războiului, folosind bani împrumutați de la familia Seagram. În acea perioadă benzina, dar mai ales combustibilul de avion, erau greu de găsit, așa că a vândut combustibilul din rezervoarele avioanelor, cu care și-a plătit împrumutul, și a rămas în profit cu avioanele. A condus compania aeriană până în 1968, când a vândut-o pentru suma de 104 milioane de dolari companiei Transamerica Corporation.^[13]

citește mai mult pe wikipedia

by Mihai Stepan Cazazian