CALENDAR / Pe 18 martie s-a născut Toros Toramanian, “părintele istoriografiei arhitecturii armene”

Toros Toramanian (armeană: Թորոս Թորամանեան) S-a născut pe 18 martie 1864 și a decedat pe 1 martie 1934. A fost un proeminent arhitect și istoric al arhitecturii armene. El este considerat “părintele istoriografiei arhitecturii armene.”

Toramanian s-a născut în 1864 în orașul Șabin Karahisar, Imperiul Otoman. El a studiat arhitectura la Constantinopol și mai târziu la Paris, iar apoi a lucrat la studiul detaliat al ruinelor monumentelor medievale armenești.

Munca sa științifică a deschis calea pentru marele savant, Josef Strzygowski, care, după un lung și detaliat studiu al arhitecturii creștine a ajuns la concluzia că arhitectura armeană a avut un rol important în dezvoltarea Bizanțului și mai târziu a arhitecturii din vestul europei.  După Primul Război Mondial, mare parte din opera sa științifică s-a pierdut. A murit în 1934 la Erevan și a fost înmormântat pe malul râului Hrazdan.

Conform lui Edvard Jeamgocian (vezi prefața la volumul Arhitectura medievală a Armeniei și a țărilor balcanice de Arșavir Toramanian, Editura Ararat 2013) Toros Toramanian a vizitat România, a cunoscut comunitea armeană bucureșteană, a purtat corespondență cu Avocatul Grigore M. Buicliu și și-a adus contribuția, prin sugestii și suport moral, la înălțarea monumentalei Catedrale, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, din Capitală.

În volumul Catedrala Armeană (Ediția a II-a Editura Ararat 2015) de Edvard Jeamgocian la paginile 181, 197 aflăm că : “Printr-o scrisoare, Toramanian își manifesta satisfacția cu privire la arhitectura catedralei și afirma că în perioada 1899-1903 a vizitat de trei ori Bucureștiul și, înainte de a-și exprima părerea cu privire la construcția Catedralei, arăta că a văzut biserica veche și că este familiar cu poziția ei din centrul Capitalei. Într-adevăr, știm că Toramanian, după ce a trăit o perioadă în Bulgaria, vine în anul 1900 în România și rămîne acolo doi ani de zile, fapt atestat și de Strzygowski în lucrarea „Die Baukunst der Armenier und Europa“, ce conține datele biografice ale lui Toramanian furnizate de el însuși. Dacă perioada șederii sale în Bulgaria între anii 1896 și 1900 la Sofia și Varna este destul de bine cunoscută, nu se știe aproape nimic despre anii șederii sale în România. Haig Hadjolian, originar din Varna, fiul fotografului de renume Sarkis Hadjolian, scria în numărul din septembrie 1965 al revistei „Sovedagan Arvest“, cu ocazia centenarului nașterii arhitectului, un articol despre viața sa din perioada cînd a trăit în Bulgaria, arătînd că clădirea școlii „Sisaghian“ din Varna, construită în 1898, este creația lui Toramanian. Autorul articolului indica totodată că a făcut unele cercetări, în București și Constanța, cu privire la șederea lui Toramanian în România, dar că ele nu au fost încununate de succes. Un alt sudiu însă, publicat în anul 1990, indică că Toramanian s-a stabilit în orașul Galați, fără a oferi amănunte cu privire la perioada de ședere și activitatea profesională. Știm numai că în timpul șederii a fost urmărit de “spionii lui Hamid al II-lea”.

În octombrie 1895, în ajunul masacrelor hamidiene se refugiază în Bulgaria, întăi la Plovdiv apoi la Sofia. În Sofia deschide un atelier de arhitectură împreună cu arhitectul Levon Ghiureghian și se ocupă de proiectarea de construcții private și comerciale. Aici fiind, întocmește planurile Palatului Consiliului Național din Sofia, conceput în stilul arhitecturii naționale bulgare, proiect deși foarte apreciat, nu avea să se materializeze. Pe la șfîrșitul anului 1896 el primește o ofertă și se mută în Șumen, iar de acolo la Varna unde se stabilește și se ocupă de proiectarea de clădiri private și publice. Ajuns în Varna se angajează profesor de topografie și desen la școala Ardzrunian din oraș, școală condusă de scriitorul clasic, victimă a genocidului, Melcon Ghiurgian (Hrant). Acum proictează clădirea școlii armene din curtea bisericii Surp Sarkis, care avea să se înalțe pe locul vechii școli care arsese cu doi ani în urmă. În Varna el avea să proiecteze numeroase construcții, unele încă existente, dintre care menționăm: casele Parsegh Manughian, H. Mavian, Sarkis Kiurkgian, Daniel Manov, Ohanes Gayazade, o casa pe str. Dragomen nr. 44, Cofetăria „Splendin Cafe” din centrul orașului și clădirea Băncii Populare de pe strada Nicola Vabrațov. În perioada cît a locuit în Varna, Toramanian era cunoscut cu numele de Toros kalfá (calfă).  În anul 1900 se mută în România și, după ce vizitează Constanța și Bucureștiul, se stabilește în orașul Galați unde, credem că rămîne doi ani de zile.”

by Mihai Stepan Cazazian