CALENDAR / Pe 15 august 1878 s-a născut poetul martir Siamanto
Atom Yarjanian, mai cunoscut sub numele de Siamanto s-a născut la 15 august 1878 și a murit în luna august 1915. A fost scriitor, poet și o personalitate influentă de la sfarsitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. A fost ucis de autoritățile otomane în timpul Genocidului armean.
Născut în Agn, pe țărmurile Eufratului, Yarjanian a primit educația în Școala Nersisin a orașului natal sub îndrumarea episcopului Karekin Srvantsdiants, care i-a recunoscut talentul literar și i-a dat pseudonimul de Siamanto.
A plecat în Constantinopol în 1892 împreună cu tatăl său, comerciant, și și-a continuat studiile la Școala Mirijanian din cartierul Kum Kapu și la Școala Berberiană din Scutari (Üsküdar). După masacrele Hamidiane din 1895-1896, fugind de atmosfera sufocantă din Constantinopol, s-a îndreptat spre Grecia, apoi spre Egipt.
În 1897, Siamanto a plecat în Europa pentru a-și continua studiile, rămânând pentru o vreme la Geneva, apoi la Paris, unde a studiat literatura la Sorbona timp de trei ani. În Europa, el a colaborat la revista Droshak și a scris unele dintre cele mai bune poezii ale sale. A publicat primul său volum, Fii Armeniei(Հայորդիներ) în 1902 la Paris. Alte patru volume au fost publicate în timpul șederii în Europa.
Interesant este faptul că Siamanto a fost, în vara anului 1901 la mănăstirea Hagigadar de lîngă Suceava pentru a muncii alături de alți tineri. Calvarul prin care a trecut a fost relatat de el într-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Arșag Ciobanian , la Paris. Această scrisoare a fost publicată de H.Dj. Siruni în revista Nor Ghiank în 1972 și reluată în Ararat (nr.15/2012).
În 1909, după adoptarea Constituției otomane din 1908, Siamanto s-a întors în Constantinopol, unde a scris pentru revista Azatamart și a publicat volumul Știri înroșite pentru prietenul meu (Կարմիր լուրեր բարեկամէս) În decembrie 1909 pleacă în Statele Unite și preia conducerea cotidianului Hairenik. Acolo, în 1910, Siamanto a publicat Invitație în patrie (Հայրենի հրաւէր) unde scrie despre datoria sa față de patrie și încurajează pe armenii care trăiesc în străinătate să se întoarcă în țara lor natală
În 1911, s-a întors în Constantinopol după scurte șederi la Londra și Paris și și-a continuat activitățile literare și politice. La aniversarea a 1500 de ani de la înființarea alfabetului armean, în 1913, el a publicat ultimul său volum, Mesrob Maștoț (Սուրբ Մեսրոպ), în Constantinopol. Călătorește prin Transcaucazia, unde se întîlnește cu contemporanii săi din Armenia.
Siamanto se întoarce la Constantinopol unde este arestat și apoi ucis, în august 1915, fiind printre primele victime ale Genocidului. Avea 37 de ani.
dupa hairenik.com