CALENDAR / Pe 13 iunie 1768 s-a născut compozitorul Hamparsum Limonciyan, creatorul noului sistem de notație muzicală armeană

Hamparsum Limonciyan (în limba armeană: Համբարձում Լիմոնջեան), s-a născut pe 13 iunie 1768 la Constantinopol și decedat la 29 iunie 1839. A fost un compozitor armean, creator al unui nou sistem de notație muzicală.

Hamparsum Limonciyan s-a născut în 1768 în districtul Beyoğlu din Constantinopol, acum Istanbul. Este fiul lui Sarkis și Gaderina Limonciyan care s-au stabilit aici, provenind din Harput, oraș situat în estul Turciei actuale, cu puțin timp înainte de nașterea sa.

Hamparsum Limonciyan a învățat muzică armenească de la diferiți profesori: Krikor Karasakalyan, Senne Bogos și în special Hovhannes Çelebi Düzya.

El va începe apoi să frecventeze Mevlevisul din Istanbul, locuri de adunare a dervișilor din ordinul Mevlevi; apoi a învățat muzică turcească acolo. De asemenea, l-a cunoscut pe Hammamizade Ismael Dede Efendi, unul dintre cei mai mari compozitori de muzică turcă din secolul al XIX-lea.

Apoi a început adevărata sa carieră de muzician (vioara și tobe), compoziția și teoretician al muzicii clasice; de fapt, el a fost admis regulat la curtea sultanului Selim III – el însuși un mare iubitor de muzică și a scris numeroase compoziți.

Sultanul Selim III deplânge absența unui singur sistem de notație pentru transcrierea muzicii. Atunci sultanul i-a propus lui Hamparsum Limonciyan, pe de o parte și Hammamizade Ismail Dede Efendi, pe de altă parte, să se gândească la crearea unui astfel de sistem.

Lucrând activ la această inovație, între 1813 și 1815, sistemul său – „notația Hamparsum” sau „noua notație armenească” – va înlocui propunerea finală a lui Hammamizade İsmail Dede Efendi (sistem bazat pe utilizarea unui abjad, adică a unui alfabet consonantic). Astfel sistemul lui Limonciyan, se baza pe utilizarea neumelor folosite de muzica turcă și de muzica armenească, în special de Biserica Apostolică Armeană pentru transcrierea cântărilor bisericești.

De fapt Limonciyan a folosit o parte din „veche notație armenească”, în special folosind neumele (khaz, în armeană: խազ) provenind din această notație veche. Un ton muzical este apoi reprezentat de una din cele 45 neume disponibile în „noua notație armenească”. În plus, trebuie menționat că există 14 note pe o octavă pe o gamă de trei octave și un semiton.

Folosind acest sistem pe care l-a creat, Hamparsum Limonciyan va transcrie o mare parte din compozițiile muzicale din muzica turcă din secolul XVIII; el va colecta toate aceste transcrieri în șase lucrări care au fost prezentate sultanului Selim III.

În muzica armeană, acest sistem va înlocui treptat „vechea notație armenească”, folosită încă din secolul al XIV-lea.

by Mihai Stepan Cazazian