CALENDAR / Pe 17 octombrie 1908 s-a născut jurnalistul Leon Kalustian

Leon Kalustian (s-a născut pe 17 octombrie 1908 la Focșani –  a decedat pe 24 ianuarie 1990 la Focșani) a fost un jurnalist și scriitor român de origine armeană.

Leon Kalustian a fost primul născut al familiei Sarkis Kalustian (1867 – 1921) și Iulia Kalustian, născută Gherghel (1876 – 1948). In Focșani urmeaza școala primară și o clasa de liceu, după care se pregătește ca autodidact. Părăsește de tânăr orașul natal și se stabilește în București. Începând cu anul 1926 este deja cunoscut în presa de stânga ca un pamfletar de temut. Este redactor la ziarele Cuvântul (1926 – 1927), Curentul (1928 – 1934), ABC, Zorile (cu Emanoil Socor), Lumea Româneasca (editat de Zaharia Stancu), coordonator al oficiosului România. Colaboreaza la Mișcarea (1931 – 1932), Facla (directori Ion Vinea și Nicolae Carandino), Adevărul și Dimineața. La 17 iunie 1933 se căsătorește cu Iza Dora Aronovici (născută Finchelstein pe 3 iunie 1899 la Vaslui).

În anul 1938 Leon Kalustian părăsește din proprie inițiativă presa scrisă, ca protest la dictatura carlistă.

La 8 mai 1951 Leon Kalustian cade victimă a valului de arestări ale regimului totalitar comunist, alături de multe alte mii de intelectuali și personalități ale vieții politice democratice, fiind arestat și reținut administrativ, fără a fi judecat, timp de patru ani, în închisorile de la Jilava, Gherla și Văcărești.

În perioada 1956 – 1960, neavând alt mijloc de existență, este nevoit să își vândă cărțile achiziționate de-a lungul timpului. Acest lucru a dus la arestarea sa (30 decembrie 1960) și respectiv condamnarea sa penală (18 septembrie 1961) cu opt ani de închisoare și confiscarea totală a averii pentru “infracțiunea de răspândire de publicatii interzise“^[1]. Printre cărțile “incriminate” se numără “În preajma revoluției” de Constantin Stere, “Povestea vieții mele” de Regina Maria, “Mustul care fierbe” de Octavian Goga și “Memoriile regelui Carol I”, cărți considerate un pericol de către comuniști. Execută patru ani de pedeapsă, fiind eliberat din penitenciarul Gherla la 17 aprilie 1964 ca urmare a unui decret de grațiere colectivă.

În anul 1975, la Editura Eminescu apare volumul “Facsimile”, editat cu sprijinul lui Nicolae Carandino și Valeriu Râpeanu.

În anul 1976 iese de sub tiparul Editurii Eminescu cartea “Conspirații sub cer deschis”, cuprinzând o selecție de articole publicate între anii 1936 – 1938 în ziarele Zorile și Lumea Românească.

În perioada 1980 – 1984 publică la Editura Eminescu, sub directoratul lui Valeriu Râpeanu, cele patru volume “Simple Note”. Cărțile sale au fost bine primite și s-au bucurat de aprecieri deosebite din partea criticii literare.

În anul 1985 i se acordă Premiul Revistei Flacăra pentru „credința cu care a slujit mai bine de o jumătate de veac cuvântul fierbinte al presei”^[2].

In octombrie 1989, ca urmare stării de sănătate precare, Leon Kalustian pleacă la Focșani, unde va fi îngrijit de cele două surori ale sale, Vartuhi si Satenig. În scurtă vreme, la 24 ianuarie 1990 se stinge din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Armenesc din Focșani.

după  https://ro.wikipedia.org

by Mihai Stepan Cazazian