Mihai Stepan Cazazian

CALENDAR / Pe 5 februarie 1942 s-a născut baritonul Eduard Tumagian. Maestrul a împlinit 80 de ani !

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

12658004_10153424980041297_1326344689314426388_o

Unul dintre cei mai de seamă baritoni ai Operei Române dar având și o impresionantă carieră internațională, Eduard Tumageanian ( nume de scenă Tumagian) s-a născut la 5 februarie 1942.

A absolvit cursurile Universitatii Nationale de Muzică din București, la secția canto sub îndrumarea profesorului Viorel Ban.

Laureat al unor importante concursuri internationale precum cele de la Viena, Paris, Treviso, Barcelona, Hertogenbosch, Verviers sau Toulouse, s-a remarcat prin vocea sa profundă care i-a deschis drumul spre marile scene ale lumii : “Scala” din Milano, Opera din Berlin, “Covent Garden” din Londra , “Colon” din Buenos Aires sau “Bastille” si “Garnier” din Paris.

De-a lungul carierei sale a cântat sub bagheta unor dirijori ca Riccardo Muti, Claudio Abbado, Alain Lombard, Nello Santi sau Mstislav Rostropovici și alături de mari nume ale artei lirice internaționale, cântând în roluri din opere faimoase precum “Rigoletto”, “Simon Boccanegra”, “Vecerniile siciliene”, “Otello”, “La Traviata” si “Falstaff” de G. Verdi, “Paiate” de R. Leoncavallo, “Tosca” de G.Puccini, s.a.

Eduard Tumagian are si o bogată discografie și numeroase prezențe alături de mari orchestre românești și străine. De altfel, deși stabilit în Elvetia, a revenit destul de des în țară unde a înregistrat și cântat lucrări vocal-simfonice sau miniaturi vocale ale compozitorilor autohtoni.

Într-un interviu acordat revistei Ararat, în anul 2012 cu ocazia împlinirii vărstei de 70 de ani maestrul spunea :

Provin dintr-o familie de oameni care iubeau muzica, mătuşa mea fiind marea soprană Arax Săvagian, prim solistă a Operei Române Bucureşti. Părinţii mei cîntau în corul bisericii armene din Bucureşti unde am cîntat şi eu foarte mulţi ani ca solist chiar şi atunci cînd eram prim solist al Operei Române. Mama mea avea o foarte frumoasă voce de soprană, scria poezie şi iubea foarte mult arta, lucruri pe care mi le-a transmis şi mie, cred că dînsei îi datorez dragostea pentru literatură şi setea de cultură. Îmi doream să ajung pictor, am luat şi lecţii cu Cik Damadian, şef de orchestră, pianist, ziarist! De altfel am fost colaborator ca reporter la „Nor Ghiank”!

Pe la 14 ani, cam tîrziu, am început studiul pianului, mi se dezvolta gustul pentru muzica simfonică şi aveam înclinaţie pentru muzica germană. Cam pe la 17 ani – cînd începe să se formeze vocea – profesoara mea de pian Cecilia Manta auzindu-mă solfegiind, mi-a dat ideea să vocalizez şi am început primele lecţii cu mătuşa mea.

Am avut o voce care atrăgea atenţia prin timbru nu prin volum, deci a trebuit să muncesc pentru a-mi construi vocea. În conservator m-am orientat spre lied şi oratoriu absolvind cu această specialitate, la clasa marilor profesori Secăreanu şi Aurel Alexandrescu avînd de asemenea profesor la canto pe maestrul Viorel Ban.

A avut contracte cu teatre mari: Scala din Milano, Covent Garden Londra, Paris (Bastille, Garnier, Radio France etc), Berlin, Viena, evoluţii pe podiumul de concerte la Carnegie Hall din New York – „Nabucco” cu New York Philharmonic Orchestra dirijată de Ricardo Mutti –  „Beatrice di Tenda” de Bellini şi “Gioconda” tot la Carnegie Hall, Salsburg, Orange, Tel Aviv etc.

Referindu-se la cei care l-au marcat în viață maestru spune :

Sunt oameni care m-au marcat, care mi-au fost un sprijin moral şi nu numai precum Vehapar Vasken I, Arşavir Glorighian, Siruni şi prietenul şi colegul meu părintele Baronian. Destinul?! Destinul s-a numit de asemenea Stela, soţia mea care m-a sprijinit în toate, dar mai ales în meserie, fiindu-mi criticul cel mai sever dar mai ales omul care a crezut în calităţile mele. Datorită acestor calităţi am cîştigat atîtea concursuri internaţionale şi am fost recompensat cu numeroase distincţii printre care ordinul Naţional de Merit în grad de „Comandor”, „Mare Ofiţer”, Premiul Gloriei în Arta lirică oferit de Uniunea Criticilor Muzicali din România, Cetăţean de Onoare al oraşului Montpellier etc.

recitiți  integral interviul la https://www.araratonline.com

1 tumagian7
la Biblioteca Dudian – 5 februarie 2002 – cu ocazia acordării premiului UAR împreună cu Arhim Zareh Baronian