Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Ucraina și Armenia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Războiul operațiunea militară specială, în limbajul lui Putin – din Ucraina, declanșat după invazia țării de o uriașă armadă de blindate și cei peste 150.000 de militari care au năvălit după luni de dat târcoale pe la granițele țării, au creat o nouă realitate. Militară, în primul rând. Dar și politică, economică, economică, financiară, nu în ultimul rând umanitară. Situație complexă și extrem de gravă, care afectează direct ordinea și stabilitatea întregii lumi.  Nu doar Rusia și Ucraina sunt  azi/acum într-o confruntare care produce, clipă de clipă, victime și imense pagube materiale, ci o întreagă omenire/umanitate este pusă în pericol de acest conflict. Statele Unite, NATO, Uniunea Europeană și (mai) toate statele ce formează nucleul democrației occidentale s-au coalizat pentru a sprijini Ucraina și înfrunta Rusia. Aliata Armeniei, într-un parteneriat din cadrul Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă. Condusă, prin rotație, la momentul de față de Armenia. Asta e realitatea, că ne place sau nu. Președintele rus a greșit grav când a ales calea armelor pentru a-și satisface propriile viziuni geostrategice. Și crezând că prin repetarea Krîmnaș ( Crimeea e a noastră) și passionarnost’, prin resuscitarea unui  elan vital colectiv/ capacitate de sacrificiu – noțiune cheie a doctrinei eurasiatice, atât de dragă lui Putin, va putea reface, chiar și parțial vechiul URSS. După care tot  se căinează, Cea mai mare tragedie a secolului XX, după opinia lui Vladimir Vladimirovici ( care va face și el 70 de ani anul acesta eu sunt mai bătrân decât el, voi face 75). Ne place sau nu, armenii sunt în barca Rusiei lui Putin. ( O excelentă analiză a acestei situații o găsim în excelentul studiu „Putin și Putinismul ” ( Humanitas, 2020) al lui Francoise Thom, eleva lui Alain Besançon, nume de prestigiu în lumea kremlinologilor. Și facem aceste precizări pentru a fi solidar cu opiniile lui Ara Toranian, pe care-l apreciem în grad înalt, dintr-un excelent articol din  Nouvelle d’Armenie. La care am aduce doar o singură, majoră, observație. Războiul din Ucraina trebuie să înceteze!  Mor sute și mii de civili și militari prinși într-o confruntare militară care nu duce nicăieri. Oricâte bombăneli au armenii la adresa ucrainenilor – care au făcut un duplicitar joc cu Turcia și Azerbaidjanul, când Armenia suporta singură agresiunea azero-turcă ( iar comunitatea internațională ridica din umeri!) nu putem accepta dezastrul de azi din orașele ucrainene. Și milioanele de refugiați. Armenii știu pe pielea lor ce înseamnă așa ceva. Oricât am fi legați de rușii lui Putin ( și Lavrov, care a tras o mulțime de minciuni și dezinformări greu de acceptat!) nu avem cum să nu fim solidari cu poporul ucrainean. Dincolo de interesele strategico-politice ale Armeniei, dincoace de aspectele umanitare. Miza acestui război este aceeași ca și în cazul războiului de 44 de zile dintre Armenia/Arțakh și Azerbaidjan. Schimbând ce ar fi de schimbat. Dreptul la existență și autodeterminare. Agresiunea întreprinsă de Azerbaidjan – sprijinită masiv de colosul Turcia – membru NATO, printre altele – dincolo de eroismul miilor de soldați armeni care și-au apărat țara și au pierit pentru ea, nu a fost sprijinită de comunitatea internațională. Se știe ce s-a întâmplat și cum s-a ajuns la un armistițiu după un război de 44 de zile, ce a făcut posibilă oprirea vărsării de sânge. Cu toate aspectele militare și consecințele politice, pe care Armenia a trebuit, volens-nolens, să le accepte. Armenia are între timp un nou președinte, ales de parlamentul de la Erevan. Alături de guvernul condus de Nikol Pașinian, de Parlament și întregul popor, Vahagn Khachaturian va fi obligat să readucă solidaritatea în rândul armenilor. Din Armenia și Diaspora, cu care va trebui să fie în bune relații într-o frățească colaborare și obiective comune. Recentul Forum Franco-Armean de la Paris, din 9 martie 2022 a reiterat bunele relații dintre cele două țări. Președintele Emanuel Macron a reconfirmat sprijinul total pentru Armenia, sub multiple forme, financiare și economice, inclusiv politice, pentru confirmarea granițelor și eliberarea prizonierilor armeni. Faptul că Armenia s-a abținut de la condamnarea Rusiei la ONU nu a constituit un impediment pentru a confirma excelentele relații franco-armene. Unde și Ara Toranian și armenii din Franța au o mare contribuție. Că veni vorba. Nu orice cinovnic de la Erevan are dreptul moral de a se insinua și da lecții armenilor din Diaspora. (Oare Dighin Hagopian ce mai face? Ne gândim cu drag la ea, ca și la regretatul ambasador Hamlet Gasparian. De așa armeni avem nevoie, nu de birocrați cu ifose) „Suntem un singur popor”, clama un cetățean vestgerman îmbrățișând un altul din Berlinul de est, încă neunificat. „Și noi la fel”, răspundea cam plictisit și iritat, cel din vest. Unitatea armenilor va produce efecte benefice pe termen lung. Dincolo de evenimentele tragice ale propriei istorii, dincoace de războiul din Ucraina. Care trebuie să înceteze. Stop the War, este un prim mesaj după care putem bombăni la adresa oricui. Armenia este prinsă în păienjenișul intereselor puterilor vecine – Rusia și Turcia în primul rând – dar și al propriilor interese. Va fi obligată să gestioneze o  complicată situație geopolitică și strategică.

Și noi? Vine primăvara. Un gând de bine lui Ara Toranian. Vive la France, poate câștigă anul acesta Turneul celor 6 Națiuni. La rugby.