Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : STELA KANTERIAN 100

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Voiam să pun ca titlu acestei glose amicale dedicate unei prietene de familie care deja a împlinit o sută de ani titlul  Stela 100. Dar mi-am zis că armenii ( mei? noștri? ai nimănui?) care nu sunt mai proști decât românii, nu? – expresia consacrată de ultraștiutorul Camil Petrescu, Românii e deștepți! – o să creadă că este vorba de Fabrica de Săpun din buza Pieței Oborului de odinioară, de care cei din generația mea și a Stelei Kanterian în mod cert își aduc aminte. Stela, nestela, cum necum, ale vieții valuri și destinului suceli a împlinit o sută de ani. Bravo ei, nu e chiar simplu și ușor să duci în spate o asemenea vârstă. Că trăiești la Munchen, unde familia s-a adunat cu mic cu mare în jurul ei ca s-o serbeze, venind care mai de care de pe unde destinul i-a răsfirat. Ca la armeni, răspândiți prin lume și timpul imemorial al istoriei. Că tot am sărbătorit în aceste zile  Crăciunul armenesc. Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Dyrair Mardichian – care a păstorit bune decenii prin Romanistan și i-am fost în preajmă opt ani la Arashnortaran – spunea despre armeni că nu sunt după stil vechi, cum ne plasează romanații (românii) pe lângă ruși, sârbi și greci, ci după stil  foarte vechi! Adică am fost și rămas după cum era o singură biserică și creștinătate, înainte de conciliul de la Niceea, care a dezbinat creștinătatea în ortodocși și  catolici și ne-a învrăjbit 1000 de ani până a venit islamul peste toată Europa de azi. Nu că ar avea vreo legătură suta de ani a Stelei Kanterian cu mia de ani de schisme succesive ale creștinătății care ne-au adus în momentul în care abia mai putem pomeni de nașterea lui Isus Hristos și de cuvântul Crăciun care ar trebui evitat pentru a nu jigni, sanchi – un cuvânt turcesc, mult folosit când Stela Kanterian se năștea la București în 1921, din părinți care veneau de la Bolis. Constantinopol-ul încă nu devenise Istanbul, abia peste doi ani, când Mustafa Kemal a instaurat republica Turcia, laică, de care s-a ales praful sub actualul Președinte Erdogan care a retrasformat Sf.Sophia în  geamie unde se țin slujbe iar și din nou, ca pe vremea când Mehmet I intra cu calul în mândrețea de biserică a lui Constantin cel Mare. Părinții Stelei Kanterian se numeau Ovanez/Ohanes, adică Ion – chiar a fost zilele trecute Sf.Ion, la mulți tuturor ionilor, ioanelor și Stelei Kanterian – cu titlu de post eventum, căci ea este – ne tutuim de ani buni de când ne știm, dincolo de diferența de vârstă – născută în 6 noiembrie. Scorpion, cum ar veni, ca și mine,  mai repede spune răutăți și bombăne decât să laude și spună vorbe dulci și amăgitoare, că așa e zodia din care facem amândoi parte. Îmi aduc aminte că și  Monica Lovinescu și Mircea Dinescu sunt scorpioni și se pomenea des de ei la Radio Europa Liberă. Când lumea românească – din care bune decenii Stela Kanterian și fratele ei Nubar, un om simpatic și nu mai puțin bombănicios, luându-se în dinți cu te miri cine, cel puțin așa mi-l amintesc pe tatăl profesorului Edward Kanterian, fiul lui, ajuns wow, foarte tare, dascăl de filozofie prin Marea Britanie și mai nou la Bruxelles unde deja are o consoartă croată și doi copii – după formulările acelui minunat comic filozof în felul lui, din Statele Unite, Vahe Berberian, trei copii, să-i trăiască, evident armeni, Anshusht, Kanterian, hm, asonk ambaiman haien!  e mare nevoie la armeni de copii mulți, mai ales după ce s-a întâmplat în Karabagh mai acum doi ani – oare cum sună când ți se spune că specialitatea ta/mea e Immanuel Kant? – până la plecarea lor în anii 70 în Germania – au făcut parte din lumea românească. Din care sunt printre puținii care au mai rămas și-și aduc cu nostalgie aminte de atâția armeni și nearmeni – soția prietenului meu Eduard Tumageanian, marele cântăreț de operă de care nu se mai  vorbește azi deloc – oare de ce? – Stela, da, soția lui Edi este tot Stela, mare figură, fostă cântăreață în corul Operei Române, dar de o energie cum numai la eroul lui Saroyan care voia să cultive rodii în California sau la Monte Melkonian puteam găsi, ironiza faptul că Es pis romanatzi em, și râdea cu gura până la urechi, de faptul că părinții lui Edi, regretații Tumageanian, prieteni la cataramă cu  Vehapar Balgian, strâmbau din nas la mariajul – fericit altfel – al lui Edi Tumagranian, care, ca și fratele lui, Hrair, se căsătoriseră, horribile dictu, cu românce. Aman, aman, atunci, anii au trecut, unii au mai și murit, alții ca Stela Kanterian au împlinit 100 de ani.

La Munchen, unde au venit rubedeniile s-o serbeze și să-i ureze La mulți ani și Shad darineru, unii venind de la Bruxelles, alții din Egipt – nepoate lui Stela, Alice Kanterian, critic de film  e izmană pe călător, mereu e în altă parte și o găsești peste tot, ba la Cannes, ba la Erevan, de la Bremen a venit soția fratelui Nubar, mai era și un englez care are grijă de Stela, emoționante aceste întâlniri de familie. Mai ales la armenii care, răsfirați pe tot mapamondul ba sunt, ba nu sunt împreună. Chiar zilele astea am dat peste un văr, e de-al treilea, în ierarhia familială, el la Glendale, eu la București, cum necum, cu sprijinul unei vecine din România ne-am lămurit cum e cu adresele de mail. Altfel cum naiba să scrii mkrtchivoskanyan și să nu greșești nici o literă. Iar acum că avem adrese, ne dăm seama că nu prea avem ce să ne spunem. Mai mult am putea să ne aducem aminte câte ceva dintr-un trecut când și vărul meu Oski Oskanian și frații Kanterian respirau aer românesc. În care aflu abia cu aceste prilej că Stela a  făcut Istoria Artei, ceea ce mă lasă cu gura căscată, mai ales că în aceste zile mă ocup intens de opera lui Pallady. As ov e ( acesta cine este?), ar sări unul dintre armenii care militează pentru independența Karabaghului și nu prea e de acord – pe bună dreptate, nici eu! – cu trimiterea de soldați armeni în Khazastan. Cred că m-am lungit prea mult cu vorba legat de suta de ani pe care Stela Kanterian i-a împlinit și dorim la rândul nostru doar zile senine și bucurii. În 1987 pianista Cella Delavrancea – fata scriitorului Barbu Delavrancea, cel care a scris piesa istorică Apus de soare în care apare și un soldat numit Mâgârdici! – care tocmai făcea suta la rândul ei, a dat un concert la Sala Radio. Și nu la Ateneu, cum greșit apare pe internet, am fost și eu în sală, când a apărut pe scenă, toată în negru, la braț cu pianistul Dan Grigore – elevul ei preferat – Cella Delavrancea și au interpretat câteva piese la patru mâini. Cella a interpretat și de una singură piese de Chopin și Mozart, absolut fabulos, spre deliciul publicului care o aplauda în picioare. Ca în final toată sala să cânte  La Mulți ani la unison, spre bucuria sărbătoritei.  Nu era lipsit de emoție să o asculți pe o pianistă care-i cânta marelui I.L.Caragiale – care o ținea pe genunchi pe fata lui Conu Barbu, prietenul lui – și o ruga apoi să-i mai interpreteze ceva din Scărlătescu – adică Scarlatti – așa cum îi pocea numele genialul scriitor. Mare meloman, altfel, unul dintre motivele pentru care se și stabilise la Berlin, să poată asculta mereu muzică bună. Nu mai lungesc toate aceste considerații parazite legate de aniversarea di granda a Stelei Kanterian la Munchen. Cu ocazia concertului aniversar al Cellei Delavrancea a avut loc și un mic incident. Știu toată tărășenia – cuvânt care nu se mai folosește azi, dar îl utiliza des Ovanez, tatăl meu, ca și căprării sau sifon – am, fost copil fiind mare cărător de sifoane, bătrânii din generația părinților noștri și ai Kanterienilor beau schpritz, adică vin amestecat cu sifon – de la prietenul meu Iosif Sava. Critic muzical  și entertainer pe la radio/televiziuni decenii de-a rândul, mi-a povestit cum a făcut Cella scandal/proteste vehemente, a făcut gât cum ar fi spus băieții pe vremea lui Nubar Kanterian, căci el mereu avea ceva de reproșat regimului, că ea ar fi fost mai tânără cu doi ani decât în realitate. Așa că atunci când au serbat-o, ea avea deja 102 ani, dar i-au făcut pe plac năzuroasei pianiste, că taman atunci ar fi făcut 100. Mai contează azi? Poate, poate nu. La concret și la subiect m-am bucurat foarte mult că Stela Kanterian a împlinit o sută de ani. Și promit să scriu ceva mai frumos și bine documentat legat de familia lor din Bolis cu prilejul aniversării a două sute de ani. Geburstag, zi de naștere, brrr, îți vine să stai în drepți, față de mai dulcele daretarț, armenesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *