Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Moartea lui Doc

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Știți cine e Doc? Un băiat pe numele lui Aghajan Janoyan, născut pe 31 ianuarie 2002, student la Facultatea de stomatologie din Erevan, care pleacă la război în 2020 să apere Arțakhul. In războiul de anul trecut cu Azerbaigianul. Și nu se mai întoarce acasă. Nu se știe unde a murit și unde îi este mormântul. Dar dacă nu a murit și e viu în continuare? Dar dacă e mereu printre noi, cu spiritul lui viu și jucăuș de copil mare, așa cum se pare că era, care știe că trebuie să facă rost de doctorii – de aceea i se spune și Doc, de la doctor-doctorii, altfel putea fi Goș – de la goșgagar/cizmar sau orice ar fi putut fi, precum onorabilii săi înaintași, despre care a tot scris și nemurit William Saroyan. Povestitorul cel vestit al armenilor. Doar că Doc n-a apucat să-și trăiască viața, a murit în război, tânăr și curat, privind senincătre noi, și parcă spunându-ne, Nu vă temeți! Viața e frumoasă, bucurați-vă de ea! Asta simt eu acum, privind, cu inima mică-mică,  în ochii lui din fotografia lui Doc și în privirea lui Ovanez Horasangian, tatăl meu, născut tot pe 31 ianuarie.1915. Un an fatidic și greu de uitat din istoria armenilor, ca și 2020, când într-una din cele 44 de zile de crâncen război Doc moare  nu se știe unde pe front. Așa cum Ovanez , tatăl meu, care mă privește și el tot dintr-o fotografie, face cinci ani de concentrări și front în cel de al Doilea Război Mondial, luptând în Armata Română. Și scapă după multe peripeții pe care nu a apucat să le povestească – în fond cine știe prin toate cele prin ce a trecut și Doc?  – bucurându-se apoi de ce i-a fost dat să trăiască în România. Devenită patria lui, așa cum lui Doc i-a fost dat să servească Armenia, patria lui. Doi bărbați născuți pe 31 ianuarie, doi bărbați decorați – Doc cu Medalia Curajului, Ovanez cu Ordinul Mihai Viteazu, unul care a apucat să se  bucure de viață, celălalt n-a mai apucat să și-o trăiască. Dar ei pot intra în veșnicia memoriei noastre, individuale sau colective, ca eroi mai mult sau mai puțin cunoscuți, de care avem azi și acum, mai multă nevoie ca oricând. Istoria o fac nu doar personalități precum PM Pașinian, alde Putin și Serghei Lavrov sau ministrul de externe iranian Mohammad Javad Zarif, care a vizitat recent Erevanul, ci și, mai ales, acești necunoscuți soldați armeni. Care mor sau trăiesc, după cum le dă Bunul Dumnezeu zile. Lui Ovanez Horasangian i-a dat – dovadă că eu acum sunt mai bătrân decât tata atunci când a murit în 1979, iar lui Doc, Aghajan Janovian, nu. Memoria unor astfel de oameni îi pot face pe armeni mai tari decât toate dronele din lume pe care ar trebui să și le fabrice singuri. Drone? Arțakh? Război? Despre ce era vorba? Despre armenii care înving moartea și povestea nescrisă a lui Doc.

Cel născut pe 31 ianuarie.

Aghajan Janoyan. 2002-2020

Ovanez Horasangian 1915-1979

Și să nu uităm. DOSAR 1915 rămâne în continuare deschis. Mai ales după ce se va deschide și DOSAR-ul 2020.