BEDROS HORASANGIAN | Lună plină: CFR Cluj – Pyunik Erevan 3-4 !!?!

Luna plină a fost de folos armenilor. A purtat noroc, nu știu cum e la armeni, dar la români știu bine că nu e bine să te uiți la luna plină că îți fuge somnul. A fugit în mod cert la Erevan, unde o fi fost delir –presupun – așa cum am avut noi parte, aici, în România, cînd am bătut Argentina la Mondialele din, nici nu mai contează anul. În preliminariile Ligii Campionilor  Pyunik Erevan a câștigat la loviturile de departajare de la 11 metri  în fața campioanei României, CFR Cluj, cu 4 la 3. După ce meciul propriu zis s-a terminat la scorul de 1 la 1, iar după consumarea prelungirilor a fost 2 la 2. Cu goluri egalizatoare în ultimul minut de joc – 89 și 119 – după ce  campioana României a condus de două ori, și un fundaș de 1,86, un sârb, Zoran Gojic, de 32 de ani, pripășit la Erevan a băgat în boală o întreagă Românie. Și a adus o mică/mare bucure unei  Armenii, vai de mama ei, ce și câte probleme are.  Nu doar în fotbal. Cum să faci performanță internațională cu un lot alcătuit doar din 20 de jucători? Cum să participi la competiții internaționale când îți pleacă zece jucători, dintre cei mai buni în această perioadă de transferuri.  Dar așa e în sport, îți încerci norocul. De ani buni, CFR Cluj joacă minimal, la câștig, cum o fi, un gol în plus să fie. O tactică veche, inventată de un antrenor italian de acum câteva decenii, Helenio Herera, care a inventat catenaccio, cu un stil ultra defensiv, un fel de antijoc.Ideea era să  dai un gol și apoi să te aperi prin orice mijloace până să se termine meciul. Antrenorul românilor, un fost fotbalist din generația lui Hagi – cine nu-l știe pe Hagi? – un anume Dan Petrescu, care a făcut carieră în Marea Britanie ca jucător și apoi ca antrenor la  CFR Cluj, a imprimat jucătorilor săi nu neapărat un joc defensiv cu orice preț, dar, cum spun românii, la mica ciupeală. De ani de zile echipa CFR Cluj – de cinci ori campioană națională, performanță remarcabilă în sine –  a tot învins la un scor minim. De data asta a venit beleaua peste ei. N-a mai ținut figura. Nici cu 1-0, nici cu 2-1. La penaltiuri e loterie. Știe toată lumea. Nici nu știu cu ce să încep acest comentariu, nici cum să continui, nici cum să-l închei. Multe de pritocit. Despre un simplu meci de fotbal. Între două echipe care  nu fac parte din elita mondială a acestui sport îndrăgit. O echipă din România, CFR Cluj, campioana en titre, și Pyunik Erevan, campioana Armeniei. O diferență uriașă între nivelul fotbalului românesc – care nici el nu excelează și am tot avut semnale în ultimii zece de ani că treburile merg prost – și cel armean, nici el nu foarte ridicat. Nu are rost să spunem și de ce. Asta e situația, ăsta e fotbalul. Pentru toată lumea. Mai bogați, mai săraci, mai cu vedete, mai fără, sportul e pentru toată lumea. În principiu. Atunci când nu intervin aspecte financiare – mereu intervin, atunci când  nu apar aspecte  politice – oricând se pot naște, atunci când pare hazardul. Voia lui Dumnezeu. Sau ce anume, când toate socotelile și pronosticurile sunt date peste cap? Și totuși. Mereu rămâne ceva, un ceva mic – cât de mic, de insignifiant? – care poate da totul peste cap. Voința oamenilor. Și norocul, soarta, cineva de sus/ de jos care poate schimba soarta unui meci. În acest caz, doar soarta unui meci de fotbal. Un meci de calificare în etapele superioare ale Ligii Campionilor. Sau cum s-o numi competiția în care sunt angrenate și echipe fără firmă și ștaif. Pe lângă gloriile europene de tip Real Madrid, F. C. Barcelona sau Manchester United, campioana României, CFR Cluj este o echipă, elegant exprimându-ne, mult inferioară. De campioana Armeniei – au și ăștia campionat? –  ce să mai vorbim, ca și cum nu există, niște prăpădiți. Și totuși. Aici este marea lecție a sportului. Nimeni nu e învingător dinainte, nimeni nu e învins dinainte. Chiar dacă logica spune ceva și valoarea a două echipe este marcată de o uriașă diferență. Ce s-a întâmplat la meciul retur de la Cluj – la Erevan a fost un O-O care n-a bucurat pe nimeni și a împins echipa românească pe post de favorită  – dintre cele două campioane este o bună lecție, nu doar de fotbal, ci și de viață. Atât pentru români, ca și pentru armeni. O lecție despre încredere, curaj, îndârjire, ambiție și necedare s-a consumat pe stadionul din Cluj Napoca. Când o echipă din Armenia, Pyunik Erevan, campioană, cum necum, dincolo de tot ce se întâmplă în acel colț de lume, cu o valoare de piață – așa  se fac socotelile în lumea de azi – de 5 milioane de euro învinge o alta, CFR Cluj, campioana României. Uluitor, neașteptat, surprinzător. CFR Cluj are jucători care sunt cotați, luați cu toptanul, la 30 de milioane. Dar iată că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din  târg. Antrenorul lui Pyunik – gonit în tribune la Cluj pentru proteste –Yeghishe Melikian, plin de draci – are de ce să fie fericit. Va fi primit la Erevan ca un erou. Ceea ce  nu este. Doar un simplu om care a avut, el și echipa lui, puțin noroc. Dar, cum zice și țăranul român, norocul ți-l faci cu mâna ta. În cazul de față a fost cu capul lui Zoran Gojic.

by Bedros Horasangian