Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN : Interesul poartă fesul

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Ce poți să faci dacă te-ai născut într-o anume etnie și toată viața ai dus în spate povara/Orgoliul? – unui nume terminat în –ian ? Nu e obligatoriu să fii armean, dar în majoritatea cazurilor în care nu ți-ai schimbat numele ești ceea ce ești. De la strămoși, de la părinți, de la bunul Dumnezeu. Nu ne alegem noi cine suntem, ci devenim ceea ce suntem cu și fără voia noastră. Unde batem? După mii de ani de existență pe aceste pământuri – bună rea, a fost asumată și ne-am dus crucea cum și cât s-a putut – existența unei națiuni este pusă iar la grea încercare. O veche vorbă românească – deh, trăim în România, nu în Pakistan unde nu sunt armeni dar există – de neînțeles pentru mine ură la adresa lor – spune simplu Interesul poartă fesul. E limpede că e o vorbă din contactele cu Orientul care s-a lățit până în România, pentru că românii nu poartă fes! Ei cu căciula de oaie, cușma, dacă n-a fost să treacă  de la pălărie – am avut și episod cu șapcă, era de bonton, în vremea comuniștilor, mai țineți minte? – și bască, la umblatul în capul descoperit. Da, interesul poartă fesul, altfel nu ar căuta toată comunitatea UE la dinți și n-ar face bezele Azerbaidjanului. Cel bogat în hidrocarburi și rezerve de gaze naturale de care are acută nevoie occidentul. Un Azerbaidjan nedemocratic, agresiv la adresa Armeniei și cu vizibile tendințe de a face praf o țară( mică) și un popor (cu o cultură străveche și o civilizație pe măsură) dar fără resurse. Care alimentează acest păgubos interesul poartă fesul. Fesul Azerbaidjanului nu poate fi strălucitor doar prin combinațiile pe care le face alături de elefantul vecin, Turcia, care-i sprijină toate acțiunile. Militare sau economico-financiare. Adică? Adică ce-ar fi să terminăm și cu armenii ăștia care tot încurcă jocurile și ne fac necazuri. O doleanță mai veche a panturanismului/ panturcismului, de a crea un lanț de state musulmane, din Asia Centrală până la Mediterana și Marea Neagră. Aferim. Ne-am adus aminte de cuvinte precum dondurma și havalanmiș,pe care le foloseau bunicii, pripășiți din Imperiul Otoman pe meleagurile unde încă mai supraviețuim. Armenește, românește, ungurește, care cum apucă. Engleza devine oricum indispensabilă. De azeri și Azerbaidjan nu pomenea ieri nimeni. Azi sunt  peste tot. Dependența Europei de petrolul și gazele din Orientul Mijlociu au dus la premizele unui șantaj politico-diplomatic. Ieri – tratatul Sykes-Picot ce a fost?, ca și azi când Frau Ursula von den Leyen se duce la Baku și face bezele. OK, am înțeles, interesul poartă fesul. panimaem, fără ruși se alege praful.  Ne convine – nu ne convine, dar nici de ales se pare că nu e loc. Unde e locul Armeniei? Interesul poartă fesul și de această dată. Nu mai contează cine a ucis-o pe Ana Politkovskaia sau cine l-a eliberat pe criminalul Safarov și l-a transformat – ce rușine pentru o întreagă națiune! – în erou. Azerbaidjanul și liderii de la Baku trebuie să priceapă că nu-i pot scoate pe armeni din istorie. Cu atât mai mult din geografie. Oricâte drone, rachete și avioane ar avea, oricâte festivaluri, concursuri și baluri strălucitoare ar subvenționa, orice biserică ruinată sau mai puțin, le-ar atrage atenția că există și armeni. Și Araratul. Puțini, pe zi ce trece mai puțini, armenii nu vor ceda. Nu vor ceda în veci ceea ce e al lor. Dreapta credință, Orthe-doxa, cum spun vechii greci, îi va proteja orice s-ar întâmpla. Cu sau fără fes. Spune-mi doar un simplu Hair Mer (Tatăl nostru) și atât.

 E de ajuns.

Leave a Reply

Your email address will not be published.