BEDROS HORASANGIAN : Ce facem cu Armenia?

Căderea Zidului Berlinului, în anii 80, și destrămarea URSS-ului ( numai Bastion al Păcii e, a fost, cum suna un slogan din anii când Stalin era pe cai mari ) în anii imediat următori au dus la profunde mutații în geopolitica mondială. Vechile centre de putere din timpul lungului Război Rece ce a opus democrațiile occidentale autocrațiilor comuniste – de la Moscova la Beijing – au fost reașezate pe o nouă ordine politico-economico-militară. Cu puternice reverberații internaționale, fluide, cu o geostrategie variabilă și mutații regionale de la un deceniu la altul. Apariția, reapariția pe harta lumii a unei noi Armenii, suverane și independente, recunoscute de ONU și acceptată în noua configurație politică a lumii, a fost un moment de bucurie pentru toată armenimea din lume. Căci statul armean, Republica Armeană de azi, e una, iar armenitatea, poporul, masele, mai mari sau mai mici ce configurează o națiune răsfirată pe tot globul, ar fi alta. Căci e greu de admis ca Republica Armenia să reprezinte – protejeze/susțină – întreaga suflare armenească. De pretutindeni. Republica Armeană este acasă pentru cele trei milioane de armeni de pe cuprinsul ei, așa cum restul de alte mai multe milioane trăiesc – mai și mor, e adevărat, bunica mea spunea Șadă kânaț, kichmă mănaț,( multul s-a dus, puțin a rămas) – fiecare pe unde a ajuns și a dat bunul Dumnezeu. Nu mai lungim aceste divagații. Suntem un singur popor, chiar dacă adaptați – mai mult sau mai puțin  integrați – în sânul altor popoare cu care am, conviețuit/războit uneori, preț de secole. Inclusiv cu turcii, care azi trec printr-o mare nenorocire. La care armenii au fost solidari, deschiderea graniței dintre cele două republici, închisă de decenii, pentru a intra ajutoare din Armenia în folosul sinistraților din Turcia considerăm că a fost nu doar un gest umanitar, ci și politic. Drama turcilor de azi poate aduce la masa negocierilor o situație regională, conflictuală, din Caucazul de sud, care nu duce nicăieri. Discuțiile dintre miniștrii de externe armean și turc pentru găsirea unei soluții politico-diplomatice la conflictul de la granițele lor ar putea găsi soluții la chestiuni ce par de negăsit. Acceptat. Armenii de peste tot și pretutindeni sunt și vor fi alături ce cei din Republica Armenia. (Nu zicem Patria Mamă, pentru că de mii de ani armenii au avut alte mame decât cei de la Erevanul de azi). Ne place sau nu, avem obiecții  mai mari sau mai mici vizavi de leadershipul actualului guvern condus de Nikol Pașinian, el trebuie  sprijinit. Aflată între mai multe pietre de moară – interesele Rusiei, Turciei și Azerbaidjanului  nu coincid cu cele al SUA și NATO – Armenia ( și armenii y compris) e obligată să găsească soluții și acolo unde aparent nu există. Nikol Pașinian a fost ales Prim Ministru și după războiul pierdut în Arțakh. Catolicosul actual Karekin II – care ne-a binecuvântat, într-o seară la Suceava, cu o cruce pusă pe piept și mâna pusă pe cap, la care am răspuns timid, dar necuviincios, Hima mazâs bidi pusni (acum o să-mi crească părul, la care Părintele Catolicos, după o clipă de uluială, mi-a zâmbit și m-a bătut pe umăr, camaraderește/frățește, într-un gest de solidaritate pe care nu l-am uitat nici după atâția ani) –  e în eroare. Și este păcat că nu are decât relații instituționale cu liderul de la Erevan. Maimarele Spiritual al Bisericii Apostolice Armene, dar și un simbol al armenimii  de pretutindeni ar trebui să fie mai conciliant și generos. Indzme anțni, treacă de la mine, tot de la bunica Mariam știu. Avem nevoie de unitatea întregii lumi armenești pentru a păstra, unitatea unei Armenii supusă seismelor istoriei. Vahe Berberian, care nu e politolog, ci un sensibil artist/actor/comic s-ar zice, a pus, cu multă ironie și umor, accentele cuvenite pentru un patriotism cu Hairenik și Mairenik ce de multe ori își iese din matcă și devine simplă demagogie. Să încetăm să împărțim armenii în buni  și răi, patrioți și nepatrioți. Suntem armeni, și buni și răi și de toate felurile și basta. Blocada impusă de azeri locuitorilor din Arțakh va trebui ridicată imediat. Războiul din Ucraina și cutremurele din Turcia și Siria pot aduce nenorocirea la rangul de o nouă paradigmă a umanismului. Umanului. Dincolo de religii sau diferențe etnice, dincoace de avatarurile și tragediile trecute ale istoriei. Nu doar a armenilor. Ce facem cu Armenia ? O sprijinim și suntem solidari cu ea. Să bombănim mai puțin la adresa celor care, ne place sau nu, ne reprezintă. Că e vorba de Prim Ministrul de la Erevan, că este vorba de Catolicosul de la Ecimiadzin. Era un frumos vers al lui Baruyr Sevak. We are few, but we are armenians! Nu mai traducem acum toți armenii vorbesc englezește. Pravda, ( Adevărat, pe rusește) ar putea răspunde hâtru Vahe Berberian. Care e californian, de fel din Bourdj Hammoud, Beirut, Liban.

by Bedros Horasangian