Bedros Horasangian

BEDROS HORASANGIAN / Armenii – Din nou în fața unei provocări

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Nu toate popoarele
au avut parte de aceleași nenorociri. Nu toate popoarele au suportat diverse și
nenumărate cataclisme majore ale naturii. Nu toate popoarele au fost părtașe la
marile conflicte și derapaje ale istoriei. Exemple, nenumărate, de ieri sau de
astăzi, pot argumenta afirmațiile de mai sus. Nu există popoare fericite sau
altele damnate doar să sufere. Nimeni nu poate garanta că au fost și sunt
cetăți fericite scutite de riscuri și provocări teribile. Dar în această eră a
globalizării suntem părtași la un destin comun. Că ne place sau nu. Că vrem să
ne izolăm sau nu. Că vrem să ne pese sau nu. Că trăim în nordul omenirii sau
sudul ei, că ne ducem existențele în vestul sau estul globului pământesc. Dincolo
de apartenențe etnice, opțiuni religioase sau politice. Dincoace de geografie
sau noile modificări climatice, de clasificările pe criterii de vârstă și sex.
Iată că o pandemie – cuvânt care nu
știu cum se spune pe armenește, și-mi aduc aminte de Tanti Ani ( Anahid
Garabedian) cum o întrebam despre vorbă/expresie mai rar utilizată, și dumneaei
avea răspuns pentru toate, neomițând de fiecare dată să mă facă Al dracului ce ești, românește, zâmbind
cu gura plină că o pun la încercare, o generație de armeni/armence care s-a dus
fără să fim capabili să punem pe hârtie tot ce au trăit și aveau de povestit –
o simplă molimă, să spunem așa, ne fac solidari. Cu toată lumea. Pentru armeni
este o nouă provocare. Majoră. Republica Armenia și-a închis granițele, deja un
prim caz de coronavirus a fost adus din Italia, și măsurile profilactice sunt
în curs. După diversele cataclisme îndurate de armeni de-a lungul istoriei –
cutremure, invazii și ocupații de tot felul, culminând cu Genocidul din 1915,
comemorarea de la 24 aprilie se apropie etc – o atenție sporită îi obligă pe
armeni la prudență, disciplină și respectarea regulilor impuse de autorități.
Cele din Armenia sau de aiurea în lume unde trăiesc comunități de armeni. Nu ieșiți
din case! Stai acasă, Dună năste, cum
ar veni pe armenește. Ca să fie bine. Și să 
nu fie iar o altă nenorocire.

Ca să încheiem pe o
unde mai veselă, să anunțăm cititorii Ararat,
că în cluburile și barurile din Statele Unite armenii nu mai spun că sunt
italieni. Cică. Cel puțin așa circulă gluma. Deja nu mai e de joacă în Italia. Nici
în lume. Suntem cu toții ceea ce suntem.

Parcă-l aud pe bunicul meu Bedros, spunându-mi clătinând neîncrezător din cap, pe turcește, Khafa Șișiorsun!( Nu mă mai bate la cap!)

Bedros HORASANGIAN