BEDROS HORASANGIAN : Armenia lui Hamlet Gasparian

Știm, mai mult sau mai puțin exact, ce este Armenia pentru fiecare dintre noi. Armeni sau mai puțin armeni. Știm mai mult sau mai puțin exact cine a fost acel Hamlet, pe care geniul celui mai mare scriitor all time, l-a nemurit. Știm, mai mult sau mai puțin exact, cum ne putem raporta la țara și poporul din care facem parte. Și așa ajungem la Armenia lui Hamlet Gasparian. Un jurnalist de la Erevan, născut crescut trăit și murit într-o Armenia devenită din sovietică, mândru și orgolios, stat independent, care pentru niște ani buni a fost ambasador al ei în România. Care nu mai era a lui Hamlet Gasparian, ci a mea, a noastră, a celor care trăim, cu sau fără voia noastră, în alte țări decât cea pe care a reprezentat-o cu demnitate și profesionalism, dar și un profund umanism. Armenia lui Hamlet Gasparian a devenit și Armenia noastră pentru că diplomatjurnalistul de bună factură intelectuală a știut/avut abilitatea să le pună în practică. Făcându-se parte cu toposul și etosul românesc de care suntem noi atașați, aici în România, străduindu-se și reușind în mare măsură să ne racordeze la ceea ce înseamnă azi Armenia. Pentru Hamlet Gasparian, pentru mine, pentru fiecare dintre noi. Pentru că există mai multe Armenii și grade de armenitate asumate, pentru că sucelile vieții fiecăruia dintre noi s-au împletit cu răsucelile istoriei armenilor. De pretutindeni. Armenii din actuala Armenie – câtă a mai rămas din Armenia Mare – nu-și pot aroga dreptul de a fi mai armeni decât noi ceilalți care pășim/ trăim/gândim/simțim, mai și murim uneori etc – pe alte  pământuri decât cele istoric armenești. Merin ghogheră e deja istorie: armenii se dovedesc mai tari decât pământurile, cu tot ce cuprindeau ele, de care au fost deposedați. Armenii lui Hamlet Gasparian, care a știut să îmbine trecutul cu prezentul armenilor, sunt și armenii noștri. Că trăim la Erevan, la București, Moscova, Beirut sau Los Angeles. Asta a înțeles bine și  acționat cum  se cuvine, cu tact și înțelepciune, diplomatuljurnalistul Hamlet Gasparian. Care ar fi meritat măcar un hokehankist – nu mai traduc ce înseamnă, care ar fi meritat măcar o seară comemorativă, aici, la București, de pioasă și amicală aducere aminte. Aceste gânduri, dedicate prietenului Hamlet Gasparian se vor la fel de calde la adresa Armeniei și armenilor. De pretutindeni. De oriunde. Tun Hai es? Aio! Dacă răspundem pozitiv la această întrebare restul vine de la sine. Adică e nevoie de acțiuni diplomatice cu Rusia, Turcia și Azerbaigianul pentru a găsi soluții și pentru situațiile în care ele nu se întrevăd. E  bine că Vaticanul a deschis o Nunțiatură Apostolică ( Ambasadă ) la Erevan și se reglementează situația dintre Sf.Scaun de la Roma și cel de la Ecimiadzin. E bine că există Armenia lui Hamlet Gasparian așa cum avem fiecare dintre noi câte o Armenie de uz propriu. Aș fi vrut să-i spun toate acestea prietenului meu Hamlet – mereu m-am întrebat dacă prenumele lui, atât de straniu pentru un armean, nu a fost influențat/sugerat de rolul făcut de marele și popularul actor rus Inokenti Smoktunovski în filmul cu același nume, după magistralul Hamlet interpretat și de inegalabilul Paul Scofield – dar n-am apucat. Dar vremea nu e pierdută. Nu mai e  mult și vom avea din nou șansa de a sta la un taifas amical. Să stăm la taclale, schimbând vrute și nevrute despre armeni și, de ce nu, Armenia lui Hamlet. Care e și a mea.

by Bedros Horasangian