BEDROS HORASANGIAN / Armenia-între Est și Vest

Punerea sub acuzare și arestarea fostului Președinte al Armeniei, Robert Kocearian nu are cum să nu ridice multe semne de întrebare. Și să provoace neliniști. Punerea sub acuzare, arestarea și apoi eliberarea intempestivă – sub cauțiune – după intervenția lui Serghei Lavrov, Ministrul de Externe rus – a Generalului-colonel Iuri Khaciaturov, fost combatant în Afganistan și Arțakh, fost Șef de Stat Major al Forțelor Armate ale Armeniei, fost șef al garnizoanei Erevan în timpul incidentelor violente din 2008, și actualmente, încă, Secretar General al OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, în care Rusia și Armenia sunt partenere) nu are cum să nu preocupe atât opinia publică din Armenia, cât și oficialii de la Kremlin. Fuga din Armenia a fostului Ministru al Apărării din mandatul lui Robert Kocearian, generalul Harutiunian, spune iar foarte multe despre activitatea de ultimă oră a Serviciului Special de Investigații din Armenia. O gardă de corp a ex-președintelui Serj Sargsyan, un anume Vahakn Gazarian, a fost și el arestat după ce i s-au găsit la percheziție 1,1 milioane de dolari și 230.000 de euro. Cu toate că actualul premier a spus clar că nu vor fi acte de vendetă/ răzbunare politică după preluarea puterii executive în Armenia, pentru ce s-a întâmplat în trecutul imediat, iată că au fost declanșate acțiuni în justiție. O justiție justă, am vrea să credem alături de Ara Toranian, așa cum pune juste accente editorialistul de la  Nouvelle d’Armenie Magazine. Ce se întâmplă? Schimbarea de paradigmă politică de la Erevan și instalarea la cârma guvernului a lui Nikol Pașinian pe valul unei mari simpatii populare, dar nu prin vot – fără violențe și pierderi de vieți omenești, demisia Primului Ministru ( fostul președinte) Serj Sargsyan după doar 5 zile de mandat și proteste de stradă fiind de apreciat ca gest politic – a creat noi așteptări. După zeci de ani de comunism și alte două decenii de democrație. Cum, necum. În clipa de față există preocupări majore pentru viitorul Armeniei. Preocupări în rândul opiniei publice, din Armenia, în rândul Diasporei. Încotro merge Armenia? Ce alternative are. Nu prea multe. Apartenența la Tratatul de la Bișkek, grupul Eurasia (alături de Rusia, Belarus, Kazastan, Kîrgîstan și Tadjikistan) n-a împiedicat Armenia să croșeteze  tratate speciale cu Uniunea Europeană. Singura țară, cu acest statut. Relația strategică cu Rusia îi oferă acesteia garanții de securitate pe care nici o altă alianță (sau stat) nu o poate asigura. Ca și avantajele economice (exporturi, gaz la preț preferențial etc.) sociale ( aproape un milion de armeni lucrează în Rusia etc) care nu pot fi neglijate. Parteneriatele speciale cu NATO și UE nu pot fi însă extinse prea departe fără să deranjeze partenerul strategic. Așa că bunele intenții prooccidentale ale tinerimii armene care stă mai mult pe Facebook și protestează la te miri ce pe străzile Erevanului se lovesc de interesele geostrategice și militare ale Armeniei. Dincolo de corupția endemică din țară – care nu e de azi de ieri, dincoace de complicitățile dintre vechile elite politice și serviciile speciale și complicațiile cu Karabagh-ul, dincoace de situația încâlcită din Orientul Mijlociu. Armenia nu are prea multe alternative. Nici schimbarea Katolicos-ului, la cererea unui pumn de protestatari și activiști civici exaltați – dar fără responsabilități! – nu ar fi un gest binevenit. Armata și Biserica vor trebui să rămână în continuare stâlpii unui popor trecut prin împrejurări grele, a unui popor care a îndurat multe și are toate șansele să-și ducă mai departe crucea. Destinul. Acolo unde e. Între Est și Vest. Cu tot trecutul și prezentul deopotrivă. Simpaticul și carismaticul actual Prim Ministru, Nikol Pașinian, are obligația să  gestioneze abil, pragmatic și eficient treburile țării/oamenilor – a guverna e mult mai complicat decât a face opoziție! –  și datoria să împace și capra și varza, cum zice țăranul român.

Bedros HORASANGIAN

by Bedros Horasangian