BEDROS HORASANGIAN : Armenia după alegeri. Unitate și coeziune

Alegerile Parlamentare din Armenia s-au încheiat cu victoria din primul tur a partidului Contractul Civil al premierului Nikol Pașinian. Care a obținut 53,92 % din voturile exprimate. Alianța Armenia de sub  umbrela fostului președinte Robert Kocearian a strâns un onorabil 21 % dintre voturi. Al treilea partid care a reușit să depășească pragul electoral de 5% este Alianța „Am onoarea [de a servi țara]”, condusă de Artur Vanețyan,  fost șef al Serviciului Securității Naționale iar în alianță este și partidul „Republican”, condus de al treilea președinte al Armeniei, Serj Sargsyan.  2000 de secții de votare au stat la dispoziția celor 2,6 milioane de votanți eligibili. Alegerile au fost considerate corecte  – competitive and well run – după comunicatul observatorilor OSCE. Ceea ce reiese și din relatările unor corespondenți de presă de la Erevan. ( O excelentă analiză aparține lui Nick Connaly, de la Deutsche Welle). Chiar dacă opoziția a reclamat anumite fraude electorale, ele au fost minore. Avem rezultatele finale ale unui tablou politic extrem de complicat. Și răspunsul final electoral după săptămâni întregi de atacuri și violențe de tot felul, acuze și excese retorice. Care vin să încheie, prin acest rezultat al alegerilor, Revoluția de catifea din 2018 a lui Pașinian. Când opțiunile pro-occidentale au sporit, și apropierea de Uniunea Europeană – și o oarecare distanțare de Moscova – nu au fost productive.  Ca și lupta împotriva corupției endemice din Armenia. Probleme vechi, sociale, economice și militare, ca și situația – conflictuală – din Nagorno-Karabagh, au marcat acești ultimi ani. Finalul a fost dezastros, războiul de șase săptămâni a condus la o  nouă situație. Nu doar militară – negociată  de Moscova în termeni imperativi, dar și socială/economică. Nikol Pașinian, chiar dacă a câștigat alegerile și se vede așezat din nou în fotoliul de Prim Ministru, este obligat să aducă la masa negocierilor ceilalți adversari/parteneri politici din Parlament. Nu există subiect care  nu ar putea fi pus în discuție și negociat. Armenia are nevoie stringentă de Real Politik – care a dus la reunificarea Germaniei postbelice, un bun exemplu –  nu de lupte inutile intestine. Care fac mult rău. Se poate ajunge la un consens între Pașinian, Kocearian și ceilalți lideri politici, cu sau fără sprijinul lui Ara Abrahamian,  dispus să medieze părțile. ”Țara este în convalescență și are nevoie de coeziune”, spune înțelept, altfel mereu vigurosul Ara Toranian, într-un editorial din  Nouvelle d’ Armenie. Da, cu totul de acord. Armenia și armenii au nevoie de unitate și coeziune pentru a promova cele mai bune soluții în viitorul imediat. Pașinian este obligat să stea alături de ceilalți oameni politici. Arestarea și condamnarea lui Kocearian, un apropiat al lui Putin – ne place sau nu, doar Rusia poate garanta suveranitatea Armeniei în fața unor vecini mult mai puternici și a unui occident care ridică din umeri sau închide ochii, atunci când vine vorba de Armenia – a fost o decizie puțin înțeleaptă. Ca și atacurile împotriva Catolicos-ului și Ecimiadzin-ului. Care trebuie să înceteze, oricât de supărat ai fi că Vehapar Hair ți-a cerut demisia.  Cu un vot democratic în spate – care-ți asigură legitimitate politică – poți da dovadă de pragmatism și eficiență, nu doar de generozitate, în gestionarea treburilor unei națiuni greu încercate. De unitate și coeziune, în Armenia și în diaspora, este o stringentă nevoie. Și puțină înțelepciune. Mai ales dacă ai câștigat o  nouă rundă de alegeri și poporul te-a legitimat să-i conduci destinele.

by Bedros Horasangian