BEDROS HORASANGIAN / 12 octombrie -Ziua limbii, alfabetului și culturii armene

În anii ’80, dintr-un secol care a fost nefast pentru armeni,  Gabriel Liiceanu publica în revista Secolul XX un mic eseu sub genericul „Parabola alfabetului armean.” Era o pledoarie pentru virtuțile culturii al celui mai important discipol al filosofului român, Constantin Noica. Păcat că azi se vorbește și pomenește prea puțin despre el. Un intelectual român de mare suprafață, un om trecut prin calvarul pușcăriilor comuniste – ca și prietenul său, dragul de Arșavir Acterian – un gânditor neoplatonician și kantian în plin regim marxist, care promova actul și gestul cultural pentru fiecare individ sau națiune. Un popor se poate salva prin cultură, așa cum poate ieși din istorie prin absența ei. „Parabola alfabetului armean”- îl publicăm anexat ( vezi aici)-  venea să confirme acest demers. Amintim de acest minunat text al lui Gabriel Liiceanu – traducător, printre altele, și a unei lucrări din antichitatea greco-romană, a filosofului armean David – pentru că actualitatea imediată ne oferă acest prilej. Un mare succes al Uniunii Armenilor din România.  Al tuturor celor care se pot numi, ieri ca și azi, romanahay. Adică armeni din România. Așa cum există armeni din Armenia, din Statele Unite, Liban, Argentina, Franța, Bulgaria, Rusia sau Hong Kong – dar unde nu există – existat, din păcate în mult mai multe locuri – armeni? Ei sunt ce sunt, și armeni pe deasupra. Că ne place sau nu, aceasta e situația. Și statistica realității. Prin doi reprezentanți de marcă ai armenilor din România, Varujan Vosganian și Varujan  Pambuccian, deputați în Parlamentul României s-a obținut, prin votul succesiv al Senatului( 81 voturi pentru, unanimitate, în 18 septembrie 2019) și Camerei Deputaților ( în 24 septembrie, tot în unanimitate, situație rară în Parlamentul României) ca ziua de 12 octombrie să fie declarată sărbătoare națională în România. S-a consfințit în mod oficial – actul a plecat spre promulgare la Președintele României – ca ZIUA LIMBII, ALFABETULUI și CULTURII ARMENE să devină prilej de sărbătoare a poporului român. Tarkmanciaț – Ziua sfinților traducători, la armeni, devine zi de sărbătoare și pentru români. Păcat că nu devine și zi nelucrătoare, bucuria statului acasă, eventual la un pahar de vin, ar fi crescut entuziasmul celor care vor organiza acțiuni culturale. Că ar fi vorba de concerte, spectacole sau mai știm ce forme de punere în valoare a unei vechi moșteniri spirituale, pe care românii și armenii din România o vor onora cum se cuvine. Ne bucurăm cu toții de această izbândă a micii comunități armene din România. Ne bucurăm alături de toți romanahay-ii care au trăit secole de-a rândul printre românii care i-au tratat ca pe niște prieteni, ca frați de cruce. Ne bucurăm de acest gest generos al Parlamentului României vizavi de o comunitate care a  găsit printre români un nou cămin, și-a asumat o nouă patrie și o nouă, dublă, identitate. Romanahay-ii nu sunt o specie aparte. Sunt doar armenii din România, care nu au tratat această țară ca pe un hotel de tranzit sau locuință de pripas. Romanahaii – și aici îi includem și pe armenii transilvăneni, oricât de maghiarizați și catolici ar fi, rămân și armeni – și-au adus o contribuție majoră la istoria, civilizația și spiritualitatea europeană. Că e ea românească sau maghiară. Nu ar fi drept să neglijăm/uităm asta. Și contribuția lor, supremă, pe câmpurile de luptă sub stindard românesc. De aceea, considerăm o mare realizare și ne bucurăm din toată inima de instituirea acestei zile consacrate limbii, alfabetului și culturii armene. Pe 12 octombrie. Aici, în România. Bună treabă au făcut cei doi Varujan. Ne întrebăm dacă nu cumva am putea apela la ei ca să propună un proiect de lege care să consfințească ca toată săptămâna de lucru să devină liberă. Nelucrătoare. Atunci să te ții lanț de sărbătoriri culturale, iar armenii vor fi și mai iubiți. De ce nu.

Bedros HORASANGIAN

by Bedros Horasangian