BARI / În memoria lui Hrand Nazariantz

Autorul cărţii şi preşedinta Asociaţiei Marisa Fantasia

Prietenii din Conversano (Bari), membrii Asociaţiei culturale “Luigi Sturzo” [vezi Corespondenţă din Conversano (Bari) Genocidul Armenilor: storia şi memoria www.araratonline.com și ediția tipărită  Ararat (1-30 noiembrie 2015)], au dorit să fiu prezentă la întrunirea pe care au organizat-o în data de 11 februarie 2016 în Sediul din Strada Martucci nr. 17, situat în centrul istoric al oraşului, la doi paşi de Cadredrală, construită în stil romanic regional (Puglia) între secolele XI şi XII, pentru a asista la prezentarea cărţii “Hrand Nazariantz. Poeta armeno esule a Conversano” [Hrand Nazariantz. Poet armean exilat la Conversano] www.editriceaga.it, scrisă de avocatul Giuseppe Lovecchio (Peppino) pentru cei apropiaţi. Pe coperta cărţii apare portretul lui Hrand Nazariantz datat 1949, este vorba de un pastel pe hârtie cu semnătura poetului, care face parte din Colecţia Banca del Monte din Foggia. Cartea, sau mai bine zis cărticica aşa cum a definit-o autorul ei, este plină de informaţii, fotografii, mărturii, amintiri, detalii privind întâlniri culturale, cât şi actele a două congrese internaţionale desfăşurate la Conversano din iniţiativa Centrului de Cercetări de Istorie şi de Artă, poezii, articole de ziar, note biografice, scrisori, reflexii filozofice, dedicaţii, desene, caricaturi, conversaţii, note de călătorie, citaţii din lucrările Antoniei Arslan şi Andrea Riccardi, rânduri semnificative dedicate Genocidului Armenilor, totul aşternut pe hârtie ţinând cont de o riguroasă ordine cronologică. Autorul cărţii avocatul Peppino Lovecchio a reuşit pe deplin să descrie viaţa şi operele lui Hrand Nazariantz; intenţia sa nu era să scrie un roman, doar să reconstruiască personal, istoria poetului armean prin intermediul lucrărilor scrise şi publicate de alţi autori în cursul anilor. La sfârşitul lucrării mulţumeşte tuturor prietenilor care i-au pus la dispoziţie textele luate în consideraţie: Nicola Roncone, Diego Judice, Giulio Gigante, Angelo Fanelli preot şi directorul Arhivei Eparhiale din Conversano, colaborarea cu alţii incluzând şi membrii familiei: fii săi Annarita şi Osvaldo, soţia sa Lucia, cât şi profesoara Marisa Fantasia, preşedinta Asociaţiei culturale “Luigi Sturzo”, din care face parte şi Peppino Lovecchio.

Cititorii sunt invitaţi la o lectură atentă şi la căutarea altor izvoare, care pot îmbogăţi în continuare textul în baza exigenţelor de studiu ale fiecăruia. Cartea este deja epuizată, ultimul exemplar autorul l-a dăruit celei care scrie aceste rânduri, care drept mulţumire, o prezintă azi prin intermediul prietenilor armeni din România de la redacţia Ararat. La prezentarea cărţii, au luat cuvântul printre alţii: Giacomo Palmieri şi Giovanni D’Attoma renumiţi medici specialişti, Giulio Gigante, care l-au cunoscut bine pe Hrand Nazariantz, şi care au depănat propriile amintiri în faţa numerosului public prezent în sală. Au fost citite câteva din poeziile lui Hrand Nazariantz şi cele ale prietenului său, Pasquale Sorrenti închinate Armeniei şi Poetului său.

Hrand Nazariantz condamnat la moarte fuge de la Constantinopol şi ajunge la Bari în anul 1913 unde este primit cu cea mai mare cordialitate de intelectualii barezi. În 1926 înfiinţează la Bari satul “Nor Arax” dând posibilitatea multor armeni refugiaţi să locuiască şi să poată ţese covoare. Viaţa sa se desfăşoară printre lumini şi umbre. Scrie 15 poezii, face numeroase studii despre poeţi clasici şi moderni, traduce poeme ca “Vahakn” din limba armeană în limba italiană, activitatea sa literară fiind cuprinsă în 30 de volume. Predă limba engleză în şcoli, face conversaţii literare radiofonice, este interpret şi traducător, dar tot ce câştigă deabia îi ajunge pentru cafele şi ţigări. În 1959 la vârsta de 73 de ani este internat şi îngrijit la spitalul din Conversano, când este externat locuieşte pentru o scurtă perioadă într-o mică cameră din apropiere, iar după aceea într-o casă mai confortabilă pe strada Matteotti. În 1960 se transferă la Casamassima (provincia din Bari), moare pe 27 ianuarie 1962 la Policlinica din Bari după multe suferinţe morale şi materiale, iar rămăşiţele sale pământeşti odihnesc în capela familiei Timurian, în cimitirul din Bari.

Pentru cine citeşte aceste rânduri, pentru prietenii din Conversano şi în memoria marelui intelectual armean Hrand Nazariantz, traduc în româneşte câteva versuri din poezia sa  Destino [Destin].

corespondență  de la Simona Paula Dobrescu

Tu sapessi, fratello, come è triste

l’essere soli al mondo,

soli vivere e senza focolare,

non sapere ove poggiar la testa

e volgere la propria tristezza

verso i silenzi di Dio

ovunque esiliati,

sapendo vana ogni ribellione,

e vana ogni preghiera,

senza pace, senza destino,

e talvolta senza pane.

Dacă tu ai ştii, frate, cum este trist

a fi singuri pe lume,

a trăi singuri şi fără casă,

neştiind unde să pui capul

şi să îndrepţi propria tristeţe

către tăcerea lui Dumnezeu

pretudindeni exiliaţi,

ştiind zadarnică fiecare revoltă,

şi zadarnică fiecare rugăciune,

fără pace, fără destin,

şi câteodată fără pâine.

by Simona Paula Dobrescu

Website