BARI / AMINTIND… MEDZ YEGHERN
Asociaţia culturală “Angelus novus” din Bari, în cadrul interesantelor activităţi pe care le organizează cu regularitate, în sediul din strada privată Borrelli situat în centrul oraşului, vis-a-vis de Piccolo Teatro [Teatrul Mic] a decis să proiecteze în data de 27 ianuarie 2016, în ziua dedicată MEMORIEI, filmul: “La masseria delle allodole” [Ferma ciocârliilor]. O scurtă conferinţă despre Armenia ţinută de profesoara şi prietena Nellina Guarnieri a deschis seara, în care s-a amintit Genocidul poporului armean.
Filmul proiectat, al regizorilor, fraţii Paolo şi Vittorio Taviani, vizionat în Italia pentru prima dată, vineri pe 23 martie 2007, după ce a fost prezentat la Festivalul de la Berlin, se inspiră din cartea cu acelaşi nume a Antoniei Arslan, intelectuală italiancă de origine armeană, în care autoarea povesteşte tragica istorie a familiei sale.
Regizorii sosiţi la Roma la sfârşitul anului 1950, îşi amintesc cu emoţie de Melania, o femeie micuţă şi slăbuţă care le lustruia casa de dimineaţă şi până seara, iar când se odihnea le povestea tinerilor băieţi dramatica istorie a poporului său. Pe vremea aceea, ei nu dădeau prea mare atenţie şi importanţă acelor povestiri, crezându-le legende, descoperind după o jumătate de secol că Melania le spusese adevărul. Au realizat filmul, unind propriile amintiri cu cele ale Antoniei Arslan, emoţionându-se constatând că drama Armenilor, în carte ca şi în film este legată şi de Italia, la Padova găsindu-se unul din membrii familiei Avakian de profesiune medic.
La filmul turnat în Bulgaria, în mare parte la Plodviv în cartierul armenesc, unde casele şi străzile au rămas aproape la fel, a partecipat un cast de actori “multietnic”, format din: André Dussolier şi Mariano Rigillo, Tcheky Karyo şi Arsinee Khanyan (admirată şi în filmul Ararat de Atom Egoyan, soţul ei în realitate), Alessandro Preziosi şi o extraordinară Paz Vega, Angela Molina şi Mohammad Bakri.
În prima parte a filmului predomină culorile strălucitoare de verde şi albastru şi un sens de pace şi seninătate, în partea a doua, culorile întunecate şi durerea femeilor deportate în deşert.
La masseria, tradusă în româneşte prin cuvântul fermă, în film apare mai bine zis ca un conac; a fost construită în Nordul Bulgariei, la poalele unui deal ciudat ca aspect, alături de ruinele unui antic castel, ţinând cont de stilul epocii de atunci.
Filmul povesteşte marea Istorie a unui popor, intrând în adâncul fiecărui personaj: tineri, bătrâni, femei şi oameni, care iubesc, suferă şi mor.
Regizorii au reuşit să documenteze o mare tragedie colectivă şi să condamne fanatismul Junilor Turci.
Simona Paula Dobrescu